Cand eram mica si ma intreba cineva ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, omul ala sigur regreta ce-a facut. Unul dintre raspunsurile mele sincere era chelnerita.
Simteam din privirile adultilor ca e bine sa raspund doctor docent, astronaut, profesoara sau chimist dar eu mergeam pe sinceritate. Eu vreau chelnerita sau gradinareasa de parcuri. Bun. Sigur ca ale vietii valuri m-au dus de-a dura spre alte culmi, indepartandu-ma de scopul meu initial, pe nesimtite.
La un moment dat, a fost cat pe ce sa ma fac pianista de renume. Profa de pian a venit, dupa ai mei 8 ani de scoala de muzica, si i-a zis serioasa mamei ca asta e menirea mea. O sa fie o pianista celebra, mai rar asa talent. Fata asta trebuie sa mearga mai departe. Fata s-a impotrivit groaznic si uite cum tushti, cariera de muzician s-a mistuit fara lumanare la cap.
Apoi era cat pe ce sa continui sa fiu model pentru pozat picioare in vederea de reclame pentru purtat ciorapi cu chilot. Asa am castigat primii mei bani in viata. Adesgo cred ca inca se mai mandreste cu picioarele mele puse pe niste pachete cu dresuri. Si nici nu era o munca prea grea. In poza nu se vedea ca sunt pitica. Ei erau multumiti.
Cam in acelasi timp, a fost cat pe ce sa devin jocheu de performanta. Cu greu ma mai scotea cineva din grajd la varsta de 13-14 ani. Si cu mare greutate ma mai lasam dusa la scoala. Eu voiam doar sa stau in balegar si fan si sa incalec. Distractia maxima era sa-mi pun cizmele de cauciuc, sa curat cai si sa le dau zahar si morcovi.
Putin a lipsit sa nu ma fac frantuzoaica. Poate ca asta chiar era o meserie ce mi s-ar fi potrivit. Am luat admiterea la liceul francez din capitala. Urma sa fac parte dintr-o comunitate exclusivista si sa ma mut in final la Paris. Din cine stie ce motive acum ne neinteles pentru mine, m-am pus pe picioarele de dinapoi si n-am mai vrut sa ma duc. End of story.
Am ajuns un specialist in marketing si PR cu 11 ani de experienta. Se creiona clar in fata viitorul director de marketing regional intr-o corporatie mare de tot. Dar uite ca m-am salvat la momentul potrivit. Si acum scriu si mi se pare ca pentru asta m-am nascut.
Si nu, nu glumesc cu niciuna dintre aceste meserii si faze explicate mai sus. Zero fictiune. Cireasa a trecut prin toate. Ce-i drept, ca gasca prin apa. I-au intrat meseriile astea pe-o ureche si i-au iesit cum ma vezi si cum te-aud, pe cealalta.
Sa traiesti din scris, nu e usor lucru insa. Asta isi imagineaza orisicine. Si totusi mie imi iese si nu pot spune ca ma plang. Dar data fiind criza, ma mai apuca cate un fior nedorit pe sira spinarii si un pitic nemernic imi sopteste in ureche. Traim vremuri grele, cireaso. Daca ramai fara bani din scris, ce te faci mataluta?
Acum stiu ce sa fac. De ieri am aflat. O sa ma fac chelnerita sau barmanita sau o combinatie. Pentru ca mi-au iesit asa de bine cele cateva zeci de limonade facute cu manuta de cireasa la Street Delivery, incat am prins curaj rau de tot.
Daca scrisul nu o sa mai mearga, ma duc la ideea mea primordiala. Ma bag in alimentatie publica. Nimeni nu o sa-mi reziste. Toata lumea o sa vrea sa manance/bea/manance/bea din mana mea. Greu de descris emotia de a prepara si a vinde limonada la 40+ grade. Cu o coada de oameni insetati care voiau sa ii scap de canicula.
Am fost convocata la eveniment de Iulian de la Matasari 17 sa reprezint hotcity.ro. El are o lunga traditie in limonada si alte evenimente frumoase si bune. Toti banii pe care i-am castigat, adica 8 lei/pahar/zeci de pahare se duc la Pasi pentru viata. Care o sa se asigure ca spitalul de copii Marie Curie isi cumpara ce are nevoie.
Sigur, sper sa raman in zona asta de scris. Dar dupa weekendul asta am de tras doua concluzii. Pot oricand sa ma reorientez profesional. Lumea vrea sa cumpere de la mine. Poate pentru ca am zambet larg si sanii opulenti, cine stie. Si doi, daca Iulian ma mai cheama, o sa mai fac limonada pentru el si cauzele lui.
Da, cireasa nu o fi iesit pianista. Da, cireasa nu a ramas in industria de model pentru ciorapi cu chilot. Da, cireasa a ratat pasiunea de a fi jocheu. Da, cireasa ar fi putut fi o frantuzoaica pe cinste. Si da, cireasa avea o cariera stralucita in marketing & PR, pana cand si-a intrerupt-o singura.
Dar cireasa este acum un fel de masina de scris apreciata. Si da, cireasa poate fi oricand o barmanita de sa-ti sara basca. Poze cu dovada calificarii ei si atmosfera de la Street Delivery aici.
Tags: barmanita, criza, iulian, limonada, marie curie, pasi catre viata, reorientare profesionala, street delivery
cireaso, accept cu bucurie o limonada rece facuta de tine
nu-mi aduce aminte.. eu voiam sa ma fac taxatoare
)
Imi pare rau ca nu am fost prin bucuresti sa vad cireasa in actiune. cand e urmatorul street delivery?
@John C: pai acum zici? de ce n-ai cumparat acolo, in we?:)
@lacra: cred ca peste un an, hohoho! taxatoare? suntem sumva vecine de breasla, simt asta:))
[...] primul rand bloggeritzelor: simona matache, nebuloasa, silvana, denisuca, siblondelegandesc, oana, sanuca, raluxa, alina, andreea [...]
not, unfortunately, desi mi-as dori.
), decorez, fotografiez – asadar pe-aici ma apropii de breasla .. un pic 
indatoriri de comercial si customer service, ba chiar si ceva administrativ ziua dar .. in timpul liber scriu
@lacra: pai nuuu, ma gandeam ca daca eu ma fac chelnarita si tu taxatoare (exista inca in chisinau:P) suntem chiar din aceeasi patura sociala:))
[...] Mihaela, Mironeasca, Lorena, simona matache, nebuloasa, silvana, denisuca, siblondelegandesc, oana, sanuca, raluxa, alina, andreea raicu, Andressa, visurat, arhi, [...]
[...] care ne-au ajutat la limonada: Alexandrina Hristov insotita de superba ei fetita, Mirela Zeta, Sana Nicolau si prietenele ei de la HotCity, GK!!! Multumim celor care ne-au dat teava de net, noua si tuturor [...]