Suntem intr-una dintre zonele alese ale orasului. Taman ravnita zona rezidentala de nord, cu shortcut spre centru. Probabil cartier fruntas intr-un top 5 al clasamentului de Bucuresti wannalive.
Numele de scena: floreasca. Un leagan de mica si medie burghezie. Taram parca mai verde decat altele. Parca si mai linistit decat altele. Parca locuit de oameni mai cu stare decat altii. Ce sa mai, vii aici si castigi.
Pentru asta, mai ales, s-a orientat oportunista de cireasa catre aceasta oaza de respiro urban. Dar nu doar ea, pesemne. Ci si hoarde de caini bine organizati, culcusiti si hraniti si dragaliti de niste doamne si domni si alte suflete milostive de prin blocurile tip din anii cinzecisiceva.
Cainii de aici sunt parca mai razbatatori decat alti caini de prin urbe. Parca mai musculosi. Parca mai bine crescuti si intr-o sanatate mai infloritoare. Parca mai exclusivisti cu ceea ce tolereaza si mai usor de calcat pe coada decat alti caini. Cireasa doar cu grija marita merge seara acasa. Furisandu-se una cu blocul, sa nu-i iste.
Sa ma intorc la oaia mea. Suntem in floreasca si este dimineata. Pasarelele, cate sunt, murmura pe ram, umar la umar. Sta sa vina primavara. Ai zice ca n-are ce sa mearga stramb.
Sunt in sageata albastra si imi croiesc drum catre serviciu. Un domn batran se plimba cu mainile la spate pe trotuar destinat plimbarii oamenilor. Probabil ia si el primele guri de primavara. Una dintre bucuriile complet democratice. Sa se dea cate o primavara sa ajunga la toti.
Dar cireasa vede cum doi caini sunt lezati de lentoarea sau poate lipsa lui de grija. Sau poate nu sunt lezati de nimic, dar se plictisesc. De ce sa speculeze cireasa, cand faptele vorbesc despre sine.
Cei doi caini vanjosi vin in fuga. Il musca pe batran din spate, de picioare, si reusesc sa-l darame pe jos. El cade ca un sac de cartofi, in fata. Chiar era cam batran. Se lipeste de mocirla maro si umeda a inceputului de primavara.
Ciresei incep sa-i sara din ochi fantani arteziene de lacrimi. Un vanzator de ziare vine si goneste cainii. Macar sa nu il muste in continuare, cat el e jos. Batranul se ridica greu, s-a lovit, e murdar. Cainii latra megaenervati de la o distanta deloc linistitoare.
Cireasa e asa de trista de locul asta absurd, in care animalele primeaza in detrimentul oamenilor. Stie ca atunci cand australienii au avut probleme cu populatia lor de canguri, care se largise neplacut si interfera cu siguranta oamenilor, n-au stat pe ganduri.
Or fi cangurii draguti, dar n-au stat sa-i mangaie pe cap si sa le ofere patratele de zahar. Englezii au avut probleme cu iepurii, care sunt si mai draguti. Papa, iepuri, papa. Altii cu ciorile, probleme de tip Hitchkok. Altii cu porumbeii. Puf, pof, ploesc, bum, bang. S-au dus toate. Nicio Brigitte Bardot, nicio asociatie cu labute sau fara.
Nimeni n-a ezitat. Doar ca noi aici, in the land of the free, suntem mai milosi si mai buni. Stiu ca in momentul asta iubitorii de animale dintre cititorii mei, stiu cel putin doi, care-mi sunt si dragi, o sa zica “nu e vina cainilor”. Credeti ca asta conteaza, pe bune? Suntem caraghiosi.
Cireasa se intoarce acasa, in jungla ei luxoasa din nord. Si se roaga ca autoritatile sa aiba sange, ca sa nu zic *oaie, sa intreprinda ceva, oricat de dramatic sau scump sau ambele ar fi. Ceva ce trebuie musai rezolvat, in capitala cainilor. Ca ea sa redevina de oameni, cum e normal.
acum eu nu stiu cum oile (*oaie) ar fi o solutie pentru oprirea cainilor
probabil ca si cainii stiu ca e in top 5
eu zic ca ar fi bine sa fie castrati si luati de acolo. dar asta cere bani (probabil ca multi), initiativa, seriozitate din partea celor care se ocupa direct cu cainii… si tot asa.
in Romania, the land of the free(way), asemenea probleme nu au prioritate.
pai cainii pazesc gropile din asfalt ca sa nu fie reparate.
eu propun ca ficare locuitor sa fie dotat cu echipament de protectie, gen casca, bocanci, tirnacop, lopatica de sapat transee si binenteles arc cu sageti otravite. ce avatar, ce pandoria, romania este noul hit al primaverii.
of, stiu ca voi fi pusa la zid, dar nu pot sa nu-mi spun parerea pentru ca anumite lucruri mai trebuie si spuse, chiar repetate insistent, chiar daca nu ne plac.
deci: acesti caini fara stapan trebuie ucisi, domne! asta e. cu metode civilizate, nu zic nu. nu sa-i fugarim si sa-i torturam (desi ei asta ne fac noua) dar oricum, sa dispara. nu-i normal sa vedem caini bantuind liberi prin oras. cainii ar trebui admirati in lesa, in curtea cuiva sau la zoo. poate si la circ.
si da, stiu ca-s niste animale extraordinar de inteligente, de afectuoase, de fidele, etc. si dac-as avea o curte mare, mi-as lua 10 caini mari si frumosi!
Citez (din memorie) dintr-un recent post al Roxanei Iordache: cei care sunt muscati de ciini si-o merita oricum ptr ca sunt niste bestii.(?!?!)
Aceasta nu e opinia unui oligofren, sau a vreunui boschetar ci e opinia unei jurnaliste cunoscute, in 2010, in Romania, singura tara de lumea a treia din UE.
@John C: nu doar ca nu au prioritate alte proiecte, ci ca nu stiu sa rezolve problema. si nici nu le pasa deloc.
@codo: ce chestie, prietenul meu imaginar I vrea sa-si ia arc:D
@catherine: bravo, draga mea, exact ca mine gandesti, ce ma bucur.
@omul muscat: sinistru.
Desi nu-i exclus ca patrupezii sa-i fi dat un avertisment batrinului ca de 2 zile n-a mai “cotizat” cu nimic. E foarte probabil ca batrinul ala ii hranea (sau pe alti ciini). Oamenii din Bucuresti judeca si decid extinctie sau nu exact asa cum traiesc – din povesti, din auzite. Pisoiul meu dezaproba in fiecare dimineata, de la geam, comportamentul de haita al ciinilor de pe strada.
Cireshica mama,de ce nu te lashi tu de scris si sa prestezi altceva,unde sigur eshti mai priceputa(ma refer la cea mai veche meserie din lume)in loc sa abordezi subiecte d`astea,ashea cu pac-pac,ca becali sau papa bun,etc.Nu tie tzie teama ca oboseshti neuronii tai,aia doi fatuca?(vezi ca se spune neuron nu neutron,ala-i altceva).Hai bishti la munca shi mai scuteshtene cu ideile tale “novatoare”.