Vreau sa stiu din prima daca a auzit cineva de vreo competitie de crescut par la subrat.
Bineinteles, arunc intrebarea asta doar aici, intre prieteni. Pentru ca vreau un eveniment serios, organizat cu simt de raspundere. Si nu cine stie ce amatorism, de care e plina lumea in orice domeniu. Si probabil ca si aici, la capitolul par axila, stau lucrurile la fel de tulbure. N-ai cu cine, domne, n-ai cu cine. Niste tarani.
Motivul pentru care am nevoie e lesne de banuit. Daca s-ar tine vreo competitie serioasa cu tema par la subrat 2010, as sparge usa la inscrieri. Pentru ca nu mai fac fata ritmului in care izbucneste din mine aceasta ramasita atavica. Cea menita sa ma incalzeasca atunci cand dorm noaptea in pestera, daca ar fi.
Lupta cu parul e asidua si infructuoasa. Se desfasoara zilnic si presupune agilitate din partea combatantului de guerilla din mine. Eu il eradichez salbatic, el se insinueaza inapoi in viata mea cu incapatanare de catar. eu ma fac la el si il amenint cu disparitia pe viata, el imi da cu tifla si se pune inapoi, in formatie de falanga macedoneana.
Cel mai adesea apare cand stau cu spatele si sunt prinsa cu treburi. Pentru ca parul asta al meu de la axila se hraneste din dinamismul meu precum caprioara se hraneste hulpava cu ierbotenii si radacinoase de prin padure.
Si zau ca nu m-as mai supara ca magarul (a doua oara folosit in text) pe sat, daca macar as fi avertizata printr-un semnal sonor. Cand mi-ar creste parul, as vrea sa aud un cling! ca cel scos de cuptorul cu microunde care si-a terminat programul.
Atunci m-as opri, as lua mainile de pe taste sau as opri filmul la jumate sau m-as scula din somn sau as dezerta de la intalnirea cu un prieten, chiar daca nu l-am mai vazut de multa vreme. Si as trece grabita cu lama nemiloasa peste razvratitul de par.
Dar nu. Ma trezesc in cele mai delicate situatii ca oops, I did it again. E acolo si se vede si nu doar de catre mine. De catre un prieten, imaginar sau chiar real, de catre un coleg, de catre o lume-ntreaga. Si atunci mi-a venit ideea asta, poate bizara cand o auzi prima data, dar in mod sigur sanatoasa.
Vreau sa monetizez parul meu de la subrat, sa castig cu el concursuri si intreceri televizate. Sa capat, pentru ca el e asa de incapatanat, vacante la capatului lumii. Unde sa ma odihnesc printre palmieri, pasarici si liane si maimute si sa nu-mi mai pese de nimic. Nici de par, nici de cui nu-i place.
Inteleg ca 2010 poate fi prea din scurt. Dar promit sa ma antrenez pentru 2011.
eeeeeeeeeeeeeeeeeeewwwwwwwwwwwwwww
)!
au voie si barbatii?
ca eu cand eram mic ma trimetea partidul la tuns o data la 2 saptamani.
p.s. am lasat un comentariu la bd preciziei
brrr.
incearca ceara sau aparatul de epilat.
prima data cu aparat dupa ceva ani cu lama e fooooarte distractiv, dar pot sa-ti promit vreo 2 saptamani de liniste sufleteasca. (cine stie, cu vreun deodorant smecher care incetineste cresterea, si mai mult)
aa, si mai pot sa-ti promit ca dupa o prima data (sau 2 dati) cu lacrimi si vreo 3 ture de spalat transpiratia aparuta pe fond de durere si stres, urmatoarele dati vor fi floare la ureche. pe probate. si pentru inceput incearca in oglinda.
declara-l teorist
sa vezi atunci ce il vor tine sub observatie americanii. si prin ei vei sti si tu de el. cand vei primi dosare “top secret” cu detalii detaliate despre ce face si microfilme cu modul de crestere (a.k.a. modul de operare).
@Zazuza: I know, am incalcat o limita:P
@codo: au voie, ba chiar ii rugam:))
@ady: mi-e frica rau.
@John C: asta e bun de scenariu de film.
Daca decizi in final sa faci asta si sa-l lasi lung in voia lui, eu te sustin, ca te iubesc tare, dar dont’ call me, I’ll call you…
@ralu: nu te cred, m-ai iubi si asa si ai vrea sa bem cafea:)
ceara… 2 secunde si gata… 3 saptamani de pace si liniste