Puf, am iesit din spuma de mare. Inca mai am pielea gaina de la vanticelul de dupa baie. Sunt mandra sa ma prezint intr-un ambalaj de mulatra caucaziana. Si mai pastrez sare pe piele si par cret de la valuri. Cine stie al catelea dus va fi capabil sa stearga urmele astea dragi.
Da, inca mai duc dorul borsului de peste. Cel rosu la culoare, cu pesti mici, si cu leustean proaspat tocat pe deasupra. Unde mi-o fi hamsia cu mujdei si mamaliga. Dar m-am intors si sunt gata de drum. Incepe vacanta part 2, de peste mari si zari si tari.
Merg acum sa ma bat cu toti ratonii pe burtica si sa beau sirop de artar cu polonicul, in compania veveritelor. Am comanda ferma sa aduc esenta de artar si inapoi, acasa. Deci voi tocmi probabil un transatlantic ca sa pot multumi si pe a cherry si pe dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri.
Obiectivul primar: sa ma revad cu verisoara primara, cea mai draga ruda din cele mai indepartate rotunduri de lume. Mi-e dor de ea pana la loc comanda.
Primele seminte prajite de mamaia impreuna le-am mancat. Dar cireasa spune cu mana pe inima: cojile erau puse la locul lor, in buna oranduiala. Primele aprige filme de groaza impreuna le-am privit, dardaind cu sufletul la gura si asezonand si cate un pachet de tigari de caciula. Cum sa nu fiu emotionata.
Mai vin la Montreal special pentru cireasa si prieteni vechi torontezi. Ne vom cazni impreuna sa vorbim frantuzeste. Dar cireasa poate fi banuita ca oamenii astia sunt doar un pretext.
Pentru ca pe bune sunt curioasa si o sa aflu cum e sa te imbaiezi in lacuri canadiene si sa te usuci la soare pe pontoane canadiene. O sa petrec timp cu doi nepoti semicanadieni, care nu prea vorbesc romaneste dar stiu sa aprecieze o salata de vinete cumsecade si o matusa pe cinste.
Apoi ne vom sui doua fete cucuiete in masina si vom porni intr-un roadtrip. Voi sti care sunt cele mai gustoase imbucaturi din Montreal si cum arata Quebec-ul. Voi numara oameni zambitori si copaci falnici si voi insista sa stau la picnic in cele mai frumoase luminisuri canadiene.
Apoi vom merge la NY, the Big Apple. Unde chiar nu stiu cu ce ma voi ocupa mai intai. Am de vazut prieteni de cand eram mica. Am de strabatut Manhattanul dupa indicatiile unui italian care stie ce zice. Si trebuie sa iau guri din magia orasului asta de care e indragostita toata lumea, ca sa pot aduce si acasa.
Ce stie cireasa ce-i New York-ul. Dar va afla. Si trebuie sa recunoasca ca este megacurioasa sa patrunda cat de cat tainele lui american dream. Cel pe care l-a tot criticat de pe canapea, de-acasa, fara sa stie exact cu ce se mananca.
Despre toate astea dar si extrem de multe altele, pe 16 august. Sa va gasesc frumosi si odihniti, caci va iubesc ca-n prima zi. Fatal.
Tags: calatorii, canada, criza, montreal, new york, veri, zgarie nori
Ei, să prinzi și tu în poze ceva esențe de vacanță pe unde ajungi ! În august să vii cu multe povești și pics.
sa ni te-ntorci! atata zic. ca de nu…
sirop de artar vreau si ioooooo! … cam o tona asa, ca sa fie
… si mai vreau si un sequoia, pui, de vreo citiva anisori, sa-l pun in gradina la tara …. si daca treci prin toronto sa-i transmiti prietenei mele (v) ca mi-e atit de dor de ea de nu cred ca incape pe distanta buc-toronto si inapoi x 10 
… si sa te intorci sanatoasa si voioasa, cireasa draga … am zis!
Sa te intorci sanatoasa, cireaso! Incarcata de sirop de artar si povesti.
Niagara nu e pe lista? Asta inseamna ca va trebui sa mai vii o data, sa vorbesti si englezeste cu ratonii de Ontario.
unde ai gasit bors de peste la mare ca noi am cautat de ne-am scos ochii si nimic
@altauprieten: las pe mine, aduc tot continentul american in poze.
@cat: sigur ma intorc, mie imi place caldura si cica in canada e frig si iarna e mai lunga:)
@patratel: spune-i lui (v) ca daca simte intr-o seara o boare curioasa de vant mai special, sunt pupaturile trimise de mine din montreal. cat despre sequioa, mi-e ca nu ma lasa astia la vama, nici cu pui, nici cu adulti.
@Anca: asa sa-mi ramana numele.
@Beatrice: oh, nu e. bine, hai ca vin:))
@Monica: la dinamo, la casa dogarilor, la golf (toate in 2 mai) si in vama la cherhana
hei, hai la o cafea daca vii la Montreal!
da mai termina odata cu ciresele alea. Metafora de doi bani – a mers o data, hai nu mai te screme sa scrii deosebit ca incepi sa plictisesti!
Ce m-ai binedispus! Nu mă iei şi pe mine când mai pleci?
Pleci la newyork cu bărbosul marinar? Io-s mai romantică, așa, de aia de întreb…
Te citesc de pe taram american de un an cam asa si ma bucur tare ca o sa ajungi aici. Sunt curioasa sa citesc ce crede Cireasa despre the Big Apple, despre poporul american, mancarea americana si tot felul de alte lucruri criticate de pe canapea! Drum bun!