Ajunge cireasa pentru prima data in judetul Tulcea dar si in orasul Tulcea.
Despre locul asta de lume unde nu a mai calatorit niciodata, ea are de facut niste remarci primare. Dupa ce va reveni, poate se vor mai sterge din cele de acum si vor veni altele primenite, noi. Dar pentru inceput, asta e ciorna mea despre Tulcea.
Ca sa ajungi la Tulcea, trebuie sa treci prin orasul Tandarei. Poate voi stiati unde e. Eu nu. Tot ce pot sa va spun, pe langa uimirea ce-am simtit ca am aflat locatia, ca tandarencele arata traznet si sunt gatite nevoie mare. Foarte hot.
Am trecut pe langa fostul sit al Orasului de Floci, despre care nu stiam nimic. Un vechi oras medieval, astazi disparut. Ciresei i-a sarit basca cand a citit asa porcarie scrie in mod evident de catre oficialitati, cu litere de-o schioapa.
Si acum exclusiv despre Tulcea si imprejurimi.
Vacile de aici sunt negre si lucioase si pasc in soare, toate indreptate in aceeasi directie. Ca si cum sunt indrumate de un dirijor de vaci. Nu te prinzi mai deloc cand intri in Tulcea. Tot crezi ca o sa urmeze si, cand inca o astepti, vezi o tablita ca tocmai s-a terminat.
Totul este facut din piatra alba si pare albit de soare de veacuri. Pe alocuri, drumurile nationale care te conduc in partea asta de lume sunt din pietris de format mare sau chiar uliti, pur si simplu. Pe langa Tulcea, fetele trag agale magarusi indaratnici de o sfoara.
Casele tulcene sunt perfect functionale, in sensul ca sunt facute exact cat ii trebuie familiei respective. Rar vezi megalomanii sinistre, ca pe langa Bucuresti sau alte locuri blagoslovite de paranoia. Aici exista tufe mari de trandafiri care explodeaza peste tot din piatra alba si seaca si multe fantani vii.
In regiunea Tulcea, exista ciurde de barbati salbatici, cu motoare, veniti (cred) din alte parti. Barbatii tulceni sunt deschisi la culoare si cam pitici dar compenseaza asta prin faptul ca isi pun doi sau mai multi cercei intr-o ureche.
Aici multi porumbei se imbraca in alb. Si multi tulceni inmoaie bidineaua un vopsea si isi vopsesc casele, portile si gardurile cu albastru puternic. Graul lor mangaie ochiul meu si mana mea. Campurile tulcene sunt pline de sange, desi nu se lupta nimeni cu nimeni. Macii cotropesc tot.
O groaza de tulceni au case cu acoperisuri de stuf, ca la Muzeul Satului. Eu credeam ca asta e ceva de mult apus. Si totul pare de o saracie lucie, cum rar vezi in alte parti de tara.
Revin cu noutati si informatii despre ce naiba caut aici.
am fost si eu la tulcea, anu’ trecut cam tot pe vremea asta … si am ramas doar cu impresia ca e un oras in panta, cu case vechi si ingrijite, cu muuulte flori prin gradini … si apoi l-am vazut din barca, indreptindu-ma spre delta si mi s-a parut gri si trist … cred ca trebuie sa-i mai fac o vizita, ca inca nu mi-am dat seama cum e cu adevarat
patratel, zona asta merita tot interesul. tot:)
du-te la sulina! neaparat! e o calatorie inapoi in timp.eu sunt indragostita de Sulina, si de plaja ei la mare ..
Am fost si io la Tulcea vre-o primii 19 ani din viata. Mai apoi, sporadic, din ce in ce mai rar. Ciudat e ca ai dreptate si n-ai dreptate. Da, eu cred ca zona asta de tara e o imbinare ciudata, dulce si perversa de contrarii.
Astept urmarea.
la tulcea mi-a furat inima un salcam japonez (denumire populara) incarcat la refuz cu ciorchini roz-mov parfumati delicat. mai era si-un june cu ochi negri-adanci.
si da, du-te la sulina ca merita!
Tulcea mi se pare un oras trist. Tocmai bun ca sa te indemne sa pleci in calatoria spre Delta in loc sa te ademeneasca sa iti pierzi doua- trei ore pe faleza. SI totusi…ce cauta o cireasa la Tulcea ?