Stateam pe plaja fluviului St. Laurent, in Canada, si ma jucam cu degetele de la picioare, cele pictate in rosu, in nisipul fin. Faceam deci asta intr-un loc de la capatul pamantului. Tadoussac e numele lui.
Ce mi-a mai placut acolo. Totul numai pescarusi curati, barci bibilite si frumos colorate, ca pentru Craciun, apus de soare mai ceva ca in tablourile kitsch, cladiri minione si bine intretinute si mancare bunuta, cu somon inclus. Stateam de vorba cu o vietate draga mie si inrudita si prin sangele uneori absurd dar de cele mai multe ori binecuvantat care ne curge prin vine.
Si depanandu-ne una alteia vietile cu ce au ele mai deosebit si mai meritoriu de scos la lumina, vietatea imi zice din senin. Draga mea daca nu aveam copiii astia dupa care ma omor, probabil ca as fi ajuns si eu o cotoroanta feminista. Pe cireasa o apuca un ras indracit in Tadoussac, Quebec. Dar dupa ce ii trece accesul asta de veselie pura, isi aduce ea aminte de ceva.
I-a ai zis cineva, un barbat-cunostinta-si-nu-mai-mult-de-atat, ca il lasa nervii cand intra pe blogul ciresei, pentru ca prea abunda in feminism. Si tare s-a mai minunat cireasa, de i s-a incretit pielita subtire.. Pentru ca in inima ei nu se simteste deloc dar deloc feminista. Ea nu tanjeste la vreo egalitate sexuala. Se simte bine cu modul in care stau lucrurile acum si nu crede ca e nedreptatita in vreun domeniu pentru ca e femeie.
Se bucura, e adevarat, ca alte feministe de isprava au facut mai demult treaba buna. Altfel ea n-ar putea munci azi ce-i place si, probabil, n-ar putea sa voteze vreun presedinte. Ca sa nu mai vorbim de dreptul inalienabil la iubire. Care, fara aceste femei de isprava, ar fi grav starpit, obligat sa sada legat fedeles si cu un ciorap indesat in gura.
Dar cireasa a crezut mereu despre ea ca e doar o femeie bineintentionata. Una care incearca si aproape ca-i si reuseste, sa traiasca cat mai bine cu putinta. Cum de atitudinea asta, adunata cu discutiile despre barbati si femei si fascinul sau mirarea dintre ei, pot sa o impinga intr-asa o categorie cu nume percutant, feminismul adica, nu pricepe.
Si totusi cireasa trebuie sa admita ca e mai important cum esti perceput de catre publicul tau decat credinta ta intima ca esti nu stiu cum. Degeaba cred eu ca sunt o blonda cu picioare lungi, priceputa la geografie si experta in istorie. Daca intreb un prieten, aflu ca sunt satena tare, miniona cu picioare potrivite, si ca habar n-am unde exact este Zambia, intre ce si ce.
Prin urmare, vreau nu vreau, s-ar putea sa fiu asta. O cotoroanta feminista, ce sa fac. Mai bine ma obisnuiesc cu ideea si imi port hainuta cu demnitate.
Buna dimineata.
