cireasa cotoroanta feminista

decembrie 10th, 2010

Stateam pe plaja fluviului St. Laurent, in Canada, si ma jucam cu degetele de la picioare, cele pictate in rosu, in nisipul fin. Faceam deci asta intr-un loc de la capatul pamantului. Tadoussac e numele lui.

Ce mi-a mai placut acolo. Totul numai pescarusi curati, barci bibilite si frumos colorate, ca pentru Craciun, apus de soare mai ceva ca in tablourile kitsch, cladiri minione si bine intretinute si mancare bunuta, cu somon inclus. Stateam de vorba cu o vietate draga mie si inrudita si prin sangele uneori absurd dar de cele mai multe ori binecuvantat care ne curge prin vine.

Si depanandu-ne una alteia vietile cu ce au ele mai deosebit si mai meritoriu de scos la lumina, vietatea imi zice din senin.  Draga mea daca nu aveam copiii astia dupa care ma omor, probabil ca as fi ajuns si eu o cotoroanta feminista. Pe cireasa o apuca un ras indracit in Tadoussac, Quebec. Dar dupa ce ii trece accesul asta de veselie pura, isi aduce ea aminte de ceva.

I-a ai zis cineva, un barbat-cunostinta-si-nu-mai-mult-de-atat, ca il lasa nervii cand intra pe blogul ciresei, pentru ca prea abunda in feminism. Si tare s-a mai minunat cireasa, de i s-a incretit pielita subtire.. Pentru ca in inima ei nu se simteste deloc dar deloc feminista. Ea nu tanjeste la vreo egalitate sexuala. Se simte bine cu modul in care stau lucrurile acum si nu crede ca e nedreptatita in vreun domeniu pentru ca e femeie.

Se bucura, e adevarat, ca alte feministe de isprava au facut mai demult treaba buna. Altfel ea n-ar putea munci azi ce-i place si, probabil, n-ar putea sa voteze vreun presedinte. Ca sa nu mai vorbim de dreptul inalienabil la iubire. Care, fara aceste femei de isprava, ar fi grav starpit, obligat sa sada legat fedeles si cu un ciorap indesat in gura.

Dar cireasa a crezut mereu despre ea ca e doar o femeie bineintentionata. Una care incearca si aproape ca-i si reuseste, sa traiasca cat mai bine cu putinta. Cum de atitudinea asta, adunata cu discutiile despre barbati si femei si fascinul sau mirarea dintre ei, pot sa o impinga intr-asa o categorie cu nume percutant, feminismul adica, nu pricepe.

Si totusi cireasa trebuie sa admita ca e mai important cum esti perceput de catre publicul tau decat credinta ta intima ca esti nu stiu cum. Degeaba cred eu ca sunt o blonda cu picioare lungi, priceputa la geografie si experta in istorie. Daca intreb un prieten, aflu ca sunt satena tare, miniona cu picioare potrivite, si ca habar n-am unde exact este Zambia, intre ce si ce.

Prin urmare, vreau nu vreau, s-ar putea sa fiu asta. O cotoroanta feminista, ce sa fac. Mai bine ma obisnuiesc cu ideea si imi port hainuta cu demnitate.

Buna dimineata.

viata buna cu bulburuci

noiembrie 29th, 2010

Am fost 10, cred. Ne-am intalnit ca la un semn si pe inserat in strada Alexandru Constantinescu nr. 33.

Am fost asa: Marie Jeanne, Cristina Bazavan, Raluxa, Nina, Adina Necula, Pietricel, Anurim si nu, deloc in ultimul rand, Maldita. La un pocnet din degete si acompaniate de o lumina potrivit de difuza, am sarit toate in jacuzzi-ul luminos de albastru, cu cate un cocktail albastriu-galbior intr-o mana.

Si s-a incins, stimata audienta, o discutie vesela, ca o sporovaiala de vrabii fericite, printre bulburucii minunati. Taci tu sa zic eu a fost deviza acestei sesiuni de balaceala organizata. Mai zdup in sauna, mai sedinte de dus cu 15 viteze. Pace si armonie si atmosfera de tropice in spa-ul hotelului cu pricina. Uiti de griji, daca le ai.

Apoi ne-am zvantat nitelus si am urcat un etaj. Suficient cat sa beneficiem de bunatatile pregatite de Mohamed. Pasta de humus cu seminte de pin, creveti grasuti investmantati intr-o hainuta de pane, salata tabule si un desert cu fructe tavalite in diverse bauturi magice. Cu asta ne-am distrat si cu multe altele. N-as putea povesti pe indelete caci am degustat doar o parte dintre fatoasele mancaruri.

Mai un ananas, mai o poveste. Mai o painica garnisita cu susan in care inghesui un calamar, mai o discutie despre facebook si twitter. Insa miezul noptii ne-a prins in camera de la etajul 4, cu vedere frumoasa la terasa si de pe terasa catre tot cartierul asta care arata bine. Ne-a prins inconjurate de pantofii Mihaelei Glavan. Niste minuni in care, daca e sa o citez pe Maldita, pare ca te-ai nascut.

Si am transformat camera care arata pesonal si bine luminat, ca un dormitor al cuiva si nu chiar ca o camera rece de hotel, in propriul nostru budoar. Unde am baut ceai dupa pofta inimii si unele dintre noi s-au uitat la filme. Altele au fugit rapuse sa se ascunda intre asternuturi pufoase si cearseafuri albe ca zapada. Touche.

Toate astea si multe altele s-au petrecut la Hotel Residence Domenii Plaza, cu subtitlul Cerisiers, adica facut pentru mine, cred. O cireasa. Viata buna e cu bulburuci si prieteni dar si intr-un context bun. Precum cel pus la dispozitie de gazdele noastre. Multumim.

vreau sa sed pe domnul Racovita

iunie 7th, 2010

Da, dupa adanca chibzuinta, m-am hotarat. Vreau sa sed pe domnul Racovita. Emil Racovita.

Clujul m-a avut inca o data. Asa face mereu. Cum ajung acolo, cum fac febra de pofta de a deveni din salajeanca veritabila clujeanca respectabila. A cherry stie. Ma inflamez, incep sad au marunt din buze si maini.

Explic aranjamente, socotesc chirii, aleg oamenii pe care sa-i constrang sa vina cu mine in periplul ardelean. Asa si acum. Debarc in Cluj si ma apuca febra ardealului. Nu, ca eu vreau sa ma mut aici. Cu deosebirea ca de aceasta data mi-am gasit si strada pe care vreau sa am resedinta. Primarule, ma ajuti?

A vazut cireasa multe strazi clujene in peregrinarile ei repetate cu indaratnicie in acest oras. Ii place si pe Horea, se bucura pe langa gradina botanica, dar si-a gasit lacasul cel intru toate multumitor. Strada Emil Racovita este locul unde m-as muta cu placere, de mi-ar plati cineva o renta viagera sau altceva similar.

In primul rand, strada Racovita duce catre un deal cu nume frumos: Belvedere. Si asta mi se pare foarte important. Orasul meu actual nu ofera astfel de foloase. E placut sa urci si sa cobori. Simte cireasa ca traieste.

Pe strada asta sunt numai case de bogatani fosti sau actuali. Oameni cu sensibilitati si valori speciale, se vede de la o posta. Au grija de garduri si flori si acoperisuri. Iar cei care nu mai pot face asta si se multumesc cu o casa mai darapanata dar cu iasomie la poarta, se vede ca sunt si ei subtiri.

Fiecare casa este diferita, cu o curte cotropita de verdeata si buchete de flori neculese. Fiecare casa este diferita dar in deplina armonie cu vecina ei. Pe strada Emil Racovita nu prea sunt stabilimente kitschoase si cred ca si locatarii sunt ok.

Am spionat cu atentie si deci am zarit cativa dintre ei. Au biciclete, au furtun in curte si clopotei pentru vant. Nicaieri nu se aude vreo manea. Locatarii sunt subtili, demni de casele lor si pare ca traiesc cu decenta. In plus, un etaj mai jos au Somesul si restaurantul Marti. Unde e mereu salata cu avocado.

Ce ne mai potrivim, eu si Racovita. Aici miroase, in fiecare dimineata, a camp. Parca nici nu te alfi intr-o inima de ardeal in care sunt tramvaie, trolee si fabrici si uzine. Strada pulseaza mereu de prospetime. Si cireasa, cand este de fata, pulseaza odata cu ea.

Are si avantajul incontestabil ca se afla tare in centru. Asa de aproape de orice, incat poti sa te sui pe bicicleta si sa faci fitness intensiv pe micul deal. Oare ce e aia renta viagera. Are legatura cu voiajul, cumva? Si cum o poate cireasa obtine.

Pe Emil Racovita nu e niciodata praf. Doar multi copaci si liniste si pace. Cireasa pofteste negresit o oferta buna din partea primariei. Si promite sa deina mascota orasului sau sa incheie un alt aranjament comercial convenabil, in caz ca i de indeplineste cererea.

Deci, domnule primar, cum sa fac. Sa folosesc modelul faceti dumneavoastra o cerere sau pot sa-mi fac bagajul si sa vin direct. Astept un semn, doar un semn. Racovita nu mai poate fara mine. Si si eu ard de dragul lui si doresc sa sed pe el, negresit.

eseu despre succes

octombrie 29th, 2009

success copy

Se pare ca eseu vine de la a incerca. Un cuvant frantuzesc care da si numele unui stil literar.

Este vineri si mai jos este zugravita incercarea mea de cireasa romaneasca de a explica succesul. Cand o intreaba invatatoarea la scoala cireaso, pentru dumneata ce este succesul? Si adauga: fa bine de alcatuieste o compunere, cireasa se explica.

Premisa este in felul urmator si de la ea plec eu pe drumul meu. Societatea te invata ca succesul este suma a ceea ce-si doresc majoritatea oamenilor din societatea in care te invarti ca un titirez.

El se refera de cele mai multe multe ori la proprietati si alte bunuri palpabile. Si asta se completeaza echilibrat cu momente de glorie efemera. Precum aparutul la televizor si gura lumii (vecini, colegi de munca, fitecine).

Am stat si m-am gandit enorm. Pentru mine succesul nu este legat de succesul altora. El tinde sa fie complet relativ si se gudura pe langa ce-mi place mie mai mult sa fac in viata.

Daca reusesc sa ating treburile alea, inseamna ca am succes. Daca nu, inseamna ca trebuie sa mai muncesc sa il ating. Dar e clara treaba. Succesul meu n-are nicio treaba cu succesul general acceptat.

Mie pe lume imi place sa mananc bine, sa fac sport, sa iubesc fizic si psihic, sa lenevesc dimineata, sa calatoresc, sa port haine si incaltaminte comoda, sa ma rasfat cu tot felul de delicii. Sa am mult timp liber, sa muncesc ce-mi place, sa stau inconjurata de oameni, sa dansez. Sa merg mult la tara, sa merg cu bicicleta, sa am timp sa fac des cumparaturi la piata.

Dar societatea pare sa ma contrazica dramatic. Asa cum il inteleg eu, succesul la care ar trebui de fapt sa acced arata cam asa.

Societatea: Sa aiba cireasa o casa maricica pe pamant. Intr-o zona rezidentiala cu renume, inafara Bucurestiului.

Comentariul ciresei: Dar eu nu vreau sa imi ia zilnic 2 ore drumul pana in oras si inapoi. Si nici nu vreau ca odata ajunsa acasa, sa nu mai am chef sa ma dau jos de pe canapea. Din cauza ca mi-e lene sa bat atata drum.

Eu vreau in centru, intr-o casa mica, usor de intretinut. Pentru ca nici nu vreau facturi mari, impovaratoare. Eu vreau sa cheltui pe calatorii si pantofi si curmale proaspete si cafele in oras. Nu pe gaz, portat, fosa septica si impozit.

Societatea: Sa aiba cireasa o masina mare. Care sa ii inadeasca piticimea. Sa simta si ea ca e om. Sa scuipe seminte in capul pamantenilor de rand. Sa fie puternica prin cai.

Comentariul ciresei: Dar eu vreau o masina mica. Cu care sa ma strecor ca un tipar electric. Si sa parchez precum o antilopa supla de trafic. In plus, nu vreau sa stric planeta si mai tare prin poluare. Si nici sa-mi cheltui mare parte din salariu pe o masina gurmanda.

Societatea: Sa fie cireasa sefa sau sa aiba afacerea ei. Sa aiba oameni in subordine pe care sa ii struneasca cu succes. Sau sa nu dea socoteala nimanui, sa se indestuleze doar pe sine. Nu pe cine stie ce patroni.

Comentariul ciresei. Dar stati. Eu nu vreau sa fiu sefa pentru ca subordonatii au tot felul de probleme si sunt stresanti. Eu nu vreau sa muncesc ore tarzii la job. Am atatea altele de facut.

Si nici nu vreau sa-mi tremure camesa in spinare ca nu-mi ating obiectivele. Sau ca nu ma ajuta contabila. Sau ca nu am de unde da salariile sau ca angajatii ma fura. Eu vreau sa fiu fara griji. Sa se impauneze altcineva cu toate astea.

Societatea: Sa apara cireasa la televizor. De cate ori se poate si in cat mai multe conjuncturi.

Cireasa: E dragut la televizor. Dar cum apari acolo, cum incepe lumea sa te injure. Mai bine nu. Eu vreau sa ma iubeasca lumea. Asa necunoscuta cum sunt.

Societatea: Sa fie cireasa maritata si cu doi copii. Sa aibe un rost in viata cum trebuie sa avem toti. Sa se grabeasca sa-si faca o familie. Altfel nu e in randul lumii.

Cireasa: Auzi? Vreau sa imi dovedesti tu ca esti fericita. Si apoi, daca imi dovedesti prin procente ca asta si numai asta e calea. Apai imi reconsider si eu atitudinea. Ochesc un barbat-partida buna si ii torn cati copii trebuie.

Dar deocamdata mi-e tare bine asa. Am atatea lucruri de scris. Trebuie sa scot o carticica. Si inca o carticica. Vreau sa vad lumea. Imi place cum traiesc acum. De ce sa schimb doar asa?

Societatea: Sa izbandeasca cireasa in cariera. Sa ajunga CEO in domeniul in care activeaza. Si apoi director pe lume. Si sa poarte taioare si sa fie dura. Si sa se scrie studii de caz despre cum isi desfasoara ea business-ul.

Cireasa: Nu, multumesc. Pentru mine succesul in cariera este sa nu existe pic de stres in viata mea. Si sa imi placa maxim ce lucrez. Culmea e ca, dupa gustul meu, am deja succes. Mult.

Cam asa arata incercarea ciresei de a-si explica parerea despre succes. Nu stiu daca s-a prins cineva, dar personajul colectiv societatea a pierdut in fata ciresei. Care o sa incerce neobosita sa atinga succesul ei personal. Dupa criteriile ei personale.

Cum arata succesul vostru?