Am o vaca si am si o gaina. Asa arata gospodaria mea.

Vaca sta cuminte pe masa si, in mod bizar, e lipsita de insasi feminitatea ei. Producatorii au pictat-o frumos dar au zamislit-o pe lume fara ugere. Nu face muu-muu, nu da lapte proaspat nedegresat partial si nu se uita cu ochii ei de vaca melancolica si plina de pofte la iarba. E doar frumoasa si sta acolo, cu o gaura in spate. Vaca este austriaca, o rasa de Salzburg.

Gaina n-a mai facut oua de nu mai stiu cand. Locul ei preferat este pe frigider. Isi imparte locul cu doua pisici si este inconjurata de niste castroane rosii. Este grasa, tantosa si cu un cioc obraznic. Nu, nu o sa o tai niciodata pentru ciorbita. M-am obisnuit sa ma vegheze pe mine si pe cine se mai afla prin bucatarie din locul potrivit. Si ea are o gaura in spate.

Si cum ma uitam asa la ele, mi-am dat seama ca am gresit pe undeva. De multa vreme nu le-am mai tratat pe cele doua dobitoace drept ce sunt de fapt. Vistiernici angajati cu ziua in livada mea. Cine mai stie de cand nu am mai introdus vreun banut in corpul lor dornic de joaca. Dar dupa o discutie ca intre femei cu mama de cireasa mi-am seama ca nu fac bine.

Rolul unei pusculite este sa adaposteasca bani. Nu sa sada degeaba, oricat de desavarsita i-ar fi frumusetea. Asa ca am inceput cu timiditate dar totusi am inceput sa le hranesc pe rand. Mi-am intors buzunarele pe dos si am inceput sa picur avere in cele doua visterii.

Vaca este mai vesela acum, ca si-a recapatat rostul pe lume. Nu tu uger dar asta nu o mai supara neaparat. Bine macar ca intra bani. Gaina nu mai cotcodaceste a paguba. Sta mandra si, cand sunt intoarsa cu spatele, isi numara veniturile. In loc de oua, face bani.

Lucrurile si-au intrat in fagasul lor la mine in casa. Bine ca am reglat problema spinoasa. Ce m-or mai fi barfit orataniile vecinilor. Ca nu le dau nimic. Ca ele traiesc degeaba. Ca ce fel de casa e asta fara o pusculita care zornaie. Pot sa vina sarbatorile. Totul e randuit acum.

Fac ce fac si iar ajung sa vorbesc sa vorbesc despre lapte. La o cercetare sumara am descoperit ca este una dintre cele mai des folosite etichete in livada mea. Imi place laptele nemaipomenit. Dar nu-i stiam dalbele-i taine.

Am ajuns in vizita de lucru la fabrica de lapte. Sunt la Albalact in White Julia. Aici m-am dumirit cum sa il aleg. Si am inteles ca asta merita expus mai departe, turistilor ce viziteaza aceste site. Acest post este o lectie despre lapte si cum se cumpara el.

Uite-ma imbracata in cosmonaut priceput. Purtand inclusiv o tichie simpatica precum cele pe care le folosesti cand vrei sa te dusezi si sa nu-ti uzi parul.

Cica e bine sa ma relaxez putin si sa nu mai alerg dupa lapte de tara. Este in regula sa alerg dupa oua de tara, dupa gaini crescute in libertate absoluta si rosii de gradina cu a lor carne zemoasa. Dar nu dupa lapte de tara, cu orice pret.

Laptele e un lichid viu. Iar manevrarea lui gresita, de la sanul primitor al vacii cu ochi mari si umezi pana la mine in frigider, poate sa il faca si mai viu. In defavoarea mea, bineinteles.

Daca ma gandesc bine trebuia sa-mi inchipui. Vacutele mananca iarba de pe orisiunde gasesc. Asta inseamna si marginea soselelor si de prin santuri si alte vagauni. Si nu exista niciun mod prin care sa aflu eu care vacuta a pascut corect si care a inghitit plumb.

Nici cu mulsul nu mi-e rusine. Sanii vacii nu sunt mereu curati, caci ea merge prin hatisusi si alte balarii prafuite. Sanii vacii care da lapte pentru fabrica sunt spalati cu apa calduta si masati cu alcool. (Cred ca asta se intampla putin si pentru placerea ei). Daca e murdar, laptele e refuzat pe loc si trimis inapoi.

Pana acum am avut retinerile mele legate de laptele cu termen lung de valabilitate. Cel pe care poti sa il pui si pe raft in biblioteca, si tot ok ramane. Am recunoscut fata de specialist ca imi vine sa-l aleg mereu pe cel care se strica repede.

Dar cica laptele UHT, caci el are termen mare de valabilitate, nu e mai rau decat laptele proaspat. E procesat la temperaturi mai mari dar pentru mai scurt timp. Apoi e ambalat ok, in Tetra Pak, in conditii de securitate extrema.

Am vazut cu ochii mei vigilenti, am inteles cu mintea mea asemenea. Asta il face pe laptele procesat sa reziste atata. Cum il deschizi, incepe sa se comporte ca orice alt lapte. Caci asta si e.

Mi-a placut vizita de lucru mult. Am gasit un loc curat, tehnologizat la maximum si cu diriguitori tare simpatici. Are cea mai moderna tehnologie din Ro si acolo se fac Zuzu, Fulga si Raraul. Si acum sa beau un pahar cu lapte rece. De la ei.