cireasa, ceapa si usturoiul

ianuarie 12th, 2011

Si azi tot despre mancare propovaduiesc. Sau despre ce mi-as dori sa se puna in continuu intr-ansa.

Caci putine lucruri ii plac cresei mai tare ca a imbucatul. Ca e vorba de bucate, de oameni, de intamplari si/sau obiecte si orice altceva oi mai pica la indemana.

A treia generatie incaltata, cireasa pastreaza intrinsec obiceiuri legate de glie. Putin lipseste sa intinda un ziar pe internet si sa-l decoreze cu slana si ceapa, pe care sa o sparga cu salbaticie si pumnul ei mic. S-a mai civilizat si cireasa, deci a renuntat la ziar si poate si la slana, pe alocuri. Dar ceapa si usturoiul sunt prieteni buni si nelipsiti in livada.

Ce festin se incinge cand mai fur cate o seara pentru mine. Adica sa raman eu si cu mania mea, inchisa in casa. Cand sunt sigura ca nu trebuie sa surad, sa ma pup sau sa soptesc lucruri la urechea vreunui interlocutor. Doar atunci am curaj sa-mi piparez viata si gura cu ce-mi este mai drag pe lume.

Ce salata e aia fara o ceapa maruntita la intamplare si indesata, drept oaspete de vaza. Si mai ales ce salata orientala e aia in care maslinele se iau de mana doar cu oul, otetul balsamic, uleiul virgin si nu si cu ceapa. Ce guacamoles e ala in care ceapa nu ocupa un rol de solista. O si vad cum se pregateste. Isi pune rochia ei de seara cu multe fuste si se intromisioneaza in spuma verzuie generata de domnul avocado.

Si painii cum ii sta cel mai bine. Frecata cu usturoi, fireste. Frecata pana ii ies painii ochii din cap de placere dar si ciresei, la degustare. Si apoi pastaile urla dupa usturoi cand le fierbi si le imbaiezi cu ulei. Tocanita de cartofi isi cere partea ei si cate si mai cate, imposibil de explicat fara sa lesin de pofta.

Ceapa si usturoiul sunt pentru cireasa cocotate pe acelasi loc pe care il ocupa caviarul pentru restul omenirii. Sunt soarele si luna, sot si sotie, fluture si lampa, pat si patason. Sa traiti, ca ne trebuiti. I love thou guys.

cireasa talpa tarii

august 26th, 2010

Degeaba atata cheltuiala si eforturi conjugate si individuale din a face din cireasa o mica mare doamna.

M-a dat mama la pian si am si reusit, cu chiu cu vai, sa absolv scoala cu pricina. Vorbesc bine englezeste si stiu sa folosesc aproape toate tacamurile in situatia potrivita. Stiu sa si calaresc, la o rigoare. Ce daca atunci cand eram cireasa pui am cazut magistral si mi-am rupt oase si am stat cu jumate de corp in ghips. Stiu sa stau dreapta pe un cal fara sa para ca e un sifonier.

Inteleg cum sta treaba cu bio si cu eco si ma caznesc sa ma inscriu in directiile cu pricina. Ma hranesc cu ceva cultura aproape zilnic, de mai multe ori pe zi. Culeg cu grija cate ceva din toate artele, ca sa nu raman cumva pe dinafara. Cireasa fara cultura e ca nunta fara lautari. Ce sa mai, sper ca v-am convins. Am destule date incat sa ma consider mai cu mot.

Insa in mine zace fara putinta de tagada cireasa talpa tarii. Cea care vrea sa manance parizer si salam, cu paine proaspata cu unt. Altfel, daca ma intrebi la rece, sunt mare amatoare de sushi, fusion food, delicatese vegetariene si alte traznai din categoria premium food. Totul dureaza pana cand trece cineva pe sub nasul meu un sandvis cu ceva mezeluri cu usturoi.

Cand painica proaspata se intalneste cu parizerul sau salamul cel ieftin, de vara, poate sa fie orice anotimp, ca tot vine vara. Placere mai mare decat sa musc cu sete din miez pufos cu unt si mezel proaspat produs in laborator rar mai exista pe lume. Pot sa inghit si 17 sandvisuri cu paine rupta si nu taiata, caci asa ti se umple gura mai bine.

Si daca e sa aleg intre un porumb copt si o tartina cu somon, cred ca e clar cine castiga. Stiuletele e rege, caci talpa tarii din cireasa e puternica. Cireasa care adora produsele primare, se distreaza cu mamaliga cu lapte, se cufunda cu mare pofta in ciorbite cu bors si amusineaza precum un catel tot cartierul, pana gaseste usa unde se gatesc sarmale.

Si ceapa o incanta pe cireasa. Presarata dimpreuna cu avocado (o biata incercare de a ma da rafinata) sau pierduta prin salata orientala, acest regal de gust. Cat despre usturoi, il doresc atat de tare incat ma bate gandul sa gasesc variante de prajituri cu glazura de usturoi cu martipan. Ca sa stim o treaba.

Cireasa e asa de subjugata de mancaruri primare si obiceiuri asisderea, incat cateodata mai scapa prin porumbiste si hapaie hulpav catei noi de usturoi inca de dimineata, alaturi de alte mancaruri la fel de interzise. Uita cireasa ca dinainte are o zi de vorbit cu lume fina. Uita cireasa ca lucreaza intr-un colectiv cu oameni care poate ca nu se pierd cu firea cand vad o felie de parizer.

Si, daca prin cine stie ce procedeu te afli langa dansa, si scoti din geanta un servetel ce adaposteste coltucuri unse bine si felii de mezel, fereste-te. Cireasa poate sa-si infinga coltii, de atata pofta, nu doar in sandvis ci si in gatlej.