cireasa si maimutele

august 5th, 2011

Monkey Forest Road este cea mai faimoasa strada din Udub. Ubud este cel mai faimos loc din Bali. Bali este unul dintre cele mai incantatoare locuri de pe glob.

La capatul strazii Monkey Forest Road este un parc plin ochi cu maimute. Maimute am mai vazut eu dar se pare ca nu destule incat sa inteleg ce am de facut in preajma lor. Am uitat ca maimutele nu sunt doar frumusele, amuzante si scandalos de asemanatoare cu mine, chair daca au par pe fata si sanii prea mici. Ci si rele, hoate si isterice.

M-am dus sa vizitez parcul avand cu mine un copac de metal foarte frumos. Il cumparasem pentru nunta prietenilor mei austrialieni care si-au legalizat acum marea lor iubire. Copacul era invelit intr-un ziar si bagat intr-o punga fosnitoare, galbena. Adica exact ce-si doreste mai tare si mai tare pe lumea asta o maimuta sanatoasa.

Cum am pasit in incinta, cum a venit o maimuta, maimuta nr. 1, si s-a infipt cu ghearele in punga mea. Voia sa i-o darui, sa o duca in vizuina ei din copacii plutitori de deasupra. Am reusit sa o fac sa plece. A venit imediat alta, maimuta nr. 2. Aceeasi poveste tragi comica. Trage maimuta, trage si cireasa. Castiga cireasa.

A treia maimuta insa nu se da batuta ca suratele ei. Isi infige ghearele cum poate ea mai bine si trage ca un demon de copacul meu, devenit acum al, cand vorbim, al australienilor. Eu incep sa ma sperii. Scutur sacosa, ca poate cade maimuta ca o duda coapta. Ntz. E prinsa bine cu gherutele ei mici si imblanite. Atunci imi vine ideea.

Incep sa ma rotesc repede pe loc ridicand punga cu tot cu maimuta in dreptul salelor. Lumea in jur incepe sa rada tare. Cireasa si maimuta fac deliciul parcului, prestand acest simpatic numar de circ impreuna. M-am tot invartit, asa cum faci cand ai vrea sa distrezi un copil mic. Insa nici eu nici maimuta nu ne distram deloc.

Maimuta nr. 3 nu se astepta la asta. Vazand ca nu e de gluma cu mine, si-a infipt si mai tare ghearele in punga, de data asta pentru a se lupta pentru viata ei. Si ne-am tot invartit pana cand cel mai mic dar imi place sa cred ca nu neaparat mai destept dintre noi a cedat. Ea a ametit prima. S-a retras jignita, fara copac.

Eu m-am dus imediat la casa de bilete, rugandu-l pe balinezul cu pricina sa-mi tina pomul pana vizitez. Am pasit pe alei cu grija, ingrozita cand vreo maimuta o lua spre mine. La iesirea din parc am vrut sa-mi refac increderea in mine intr-un mod las.

Cu un picior afara din parc, m-am strambat la o maimuta, maimuta nr. 4. Se apropiase prea tare si am vrut sa-i arat cine-i seful. Mi-am contorsionat mutra si am scos si un sunet de lupta agresiv, aruncandu-mi partea de sus a corpului spre ea. Eram foarte sigura pe mine insa nu mi-a mers.

Maimuta nr. 4 m-a imitat intocmai. S-a reprezit agresiva spre mine, cu aceeasi mimica si sunete amenintatoare. Eu am pasit dandaratelea schelalaind de frica si simtindu-ma pe veci invinsa. Cu maimutele nu ma mai pun niciodata, fie ce-o fi.

cireasa si vacanta indecenta

iunie 17th, 2011

Se ia cireasa, se transpune intr-un decor complet diferit de cel mioritic.

Intai se duce ea la Paris, pentru o pregatire sumara de vacanta. Viseaza sa stea la coada pentru un falafel in cartierul evreiesc. Si sa hapaie niste cafele in Montmartre, intr-un balamuc de catei de buzunar, cucoane cochete si pictori sariti de pe fix.

Apoi se imbarca cireasa pe un avion care merge mult, mult de tot. Destinatia este pentru cateva ore Kuala Lumpur, un oras deja bantuit de catre ea. De data asta vreau sa vad aici pavilionul cu 6.000 de fluturi si gradina cu 5.000 de orhidee. Da, am destul loc pe card. Si da, sunt pregatita cu mancare pentru maimutele rele si batrane care dau tarcoale pe trotuar, la intrare.

Dar destinatia este Bali. Insula care frizeaza paradisul si cheama fara odihna pe cireasa ademenind-o cu degetul aratator. Merge cireasa acolo la o nunta ce se anunta ca-n povesti, pe malul marii. Dar dupa ce joaca doi pasi la stanga binisor si alti doi pasi in dreapta lor, cireasa se apuca a depana fire de poveste.

Cireasa va sta mai putin pe litoralul plin ochi al insulei si va cotrobai mai mult prin maruntaiele ei expuse gingas privitorului. Va da roata teraselor de orez, va amusina frunzele si florile care ii atin calea. Va musca cu sete din tot ce macar pare comestibil. Fructe putin stiute, oameni crocanti, fructe.

Va pune rucsac in spate si va urca 10 ore pe muntele buclucas de inalt. Va urca pe mobra si va trece in viteza relativa dar cu zgomot asurzitor printre sate si frunzeturi. Se va imbuiba cu tot ce i se va propune. Va cobori dealurile cu bicicleta, va poci cuvinte indoneziene spre a castiga bunavointa localnicilor.

In final se va racori si zbengui in diversele stioalne din drumurile zilnice. Va rama cu buna stiinta, precum porcii dupa trufe de pret, pentru a gasi cele mai ascunse cotloane de viata balineza. Cireasa are rasuflarea taiata de emotia intalnirii cu departarea.

Dar se va intoarce totusi, daca ramane in toate mintile, sa povesteasca despre toate astea. Ne vedem luni, 11 iulie, la cafea.