cireasa, o egoista

noiembrie 25th, 2010

Sunt o cireasa cu masina. Asta e foarte bine, n-as schimba conditia de sofer pe altceva.

E prea bine sa biciclesti sau pasesti pas dupa pas, pe trotuar. Miros iarba si floarea si pamantul si soarele, cand e cazul. Ma bucur de vantul prin plete si prin fusta, cand apuc. Dar cu masina ma misc ca o tiribomba. Reusesc sa bifez una dupa alta cele minimum 2 maximum 3 activitati importante de inghesuit intr-o zi. Adica mai o circa financiara bleah, mai o vizita scurta si placuta, mai un film bengos.

Dar din conditia de sofer reies si diverse nefoloase. Asa ca pot vorbi despre care sunt foloasele vacii si oii dar, imi vine sa zic si care sunt nefoloasele soferului. Cum ar fi ca, atunci cand esti unul, asta capata un inteles social. Ai, n-ai treaba, lumea inconjuratoare crede ca trebuie sa-ti dea prilejul sa-ti folosesti masina cat mai mult si mai altruist. Masina mea pare cunoscutilor prilej sa-si rezolve ei diverse probleme.

Ori eu, doamnelor si domnilor, mi-am cumparat masina ca sa ajung eu mai repede unde am nevoie. Nu ca sa intreprind activitati de curierat, mutand oameni si colete, catei si mai stiu eu ce. Imi aduc aminte ca era o vreme cand nu aveam masina. Si ca atunci chiar si eu avea aceeasi parere scalamba despre soferi. Cum cunosteam unul, cum mi se parea ca trebuie sa ma ajute in tot ce am eu de facut in viata. Iertare, domnilor, n-am stiut ce fac.

Ca sa scap acum de diversele propuneri neloiale ce mi se fac, cred ca trebuie sa recurg la un afis mobil. Un petec mare de hartie, scris cu litere de-o schioapa, pe care sa-l port cu mine. Mesajul meu catre pedestrasi este.

Stimati cunoscuti, eu mi-am luat masina ca sa imi fie mai usor decat atunci cand n-as avea. Ca sa ajung mai repede la destinatie. Ca sa nu petrec prea mult timp intre diversele rute. Ca sa nu fac ocoluri cu mijloace de transport sau piciorul. Pentru asta platesc la ea de ani buni. Pentru asta ii pun benzina cum bea boul apa. Pentru asta ii fac revizii anuale si platesc asigurari. Pentru asta nu beau o bere cand sunt in oras.

E deci o corvoada asumata pentru niste beneficii. Si banui eu ca voi, stimati cunoscuti, n-aveti chef de toate responsabilitatile astea de nu aveti si voi masina.

Ori, stimati cunoscuti calatori, daca voi ma rugati cu barbia tremuranda sa va duc in diverse locuri, beneficiile mele dispar. Daca va duc si pe voi acasa, mi se intampla taman ocolurile de care voiam sa fug si de-aia mi-am luat masina. Daca va ridic din locuri cu diverse obiecte ce le carati dupa voi, imi stirbesc din libertatile mele. Pierd timp si spatiu supra viteza la patrat.

Eu am masina pentru ca vreau sa-mi fie mai usor, nu din ce in ce mai complicat. Asa ca va rog enorm, oamenilor care nu aveti asa ceva si mi-ati pus gand rau. Ganditi-va bine si, daca chiar aveti nevoie de mine in mod special, cu carca mea si cu masina mea, atunci sunati-ma si voi veni fara de preget.

Daca insa aveti nevoie doar de o masina oricare si un sofer pentru ea, un taxi poate sa faca treaba. Nu ezitati. E ieftin si usor de folosit. Si ma ajuta si pe mine sa ajung prima si nu ultima gaina din ograda acasa.

cireasa si maruntaiele vecinului

martie 23rd, 2010

*Aceasta poveste s-a petrecut in februarie, dar abia acum am capatat forta epica si mai ales morala sa o spun.
**Aceasta poveste este si destul de scarboasa. Include un wc, un vecin si launtrurile lui. O cireasa care cotrobaie prin aceste amanunte. Oamenii gretosi din fire sa iasa din livada. Nu vreau lesinuri in serie. Vine primavara.

E dimineata, parai din toate incheieturile sa ajung undeva cu ora fixa. Dar observ cu neplacere ca mi s-a infundat wc-ul. Vars repede cateva lacrimi de frustrare ca totul in jurul meu se sfarama bucata cu bucata. (Atunci mi se stricau toate, una dupa alta).

Imi revin insa repede, ca n-am timp de goange. Gasesc instalator cu greutate si interventii si pile si rugaminti pline de arsita. In final zice ca vine repede. Eu exult. Cu greu mai gasesti mesteri ok cand pe bune ai nevoie de ei.

Chem taxiul, afara ninge cu galeata. Doamna dispecer, inger al tineretii mele, imi gaseste masina in 10 minute. Imi vine sa o strang tandru la piept si sa o sarut cu limba. E greu de tot sa gasesti masina. Trec 2 minute si ma taie. Trebuie sa fac pipi. Incerc sa ma tin dar imi dau seama ca e drum lung si mai bine ma eliberez.

Puncte-puncte. Apoi trag apa, care urca pana sus de tot si nu vrea sa mai coboare decat cu pipeta. O apa nu tocmai curata, daca aveti toleranta sa ma intelegeti. Tic-tac face ceasul, tic-tac. Si totusi zaresc ceva care ma nelinisteste si nu ma lasa sa plec pur si simplu.

De pe teava a iesit inapoi, catre mine, ceva terifiant. Sa vomit sau sa plec, ma intreb. Si imi dau seama ca un instalator e asa de greu de gasit in ziua de azi. Unul bun, care sa vina chiar de azi pe azi, cand afara ninge demonic, e si mai si. Incat inteleg pe data ce am de facut.

Inteleg ca nu pot sa-l fac pe instalator ca, in demersul lui de a repara, sa treaca prin neplacerea de a scobi in chestiile din wc-ul meu. Daca il vede pe nenumit si se supara si pleaca. Sunt terminata atunci. Tic-tac face ceasul, tic-tac.

Inhat o punga pe post de manusa. Caut disperata ceva de racait in locuri intunecoase si dosnice. Gasesc o scrumiera mica de metal si ma pun pe treaba. Noroc ca sunt imbracata frumos si ca am chemat taxiul.

Dupa ceva munca, ma trezesc fata-n fata cu un cacat ca-n povesti, de dimensiuni fantastice. Pe jumate intepenit la intrare sau iesire, nu stiu cum sa explic, imi zambeste din oceanul de apa rabufnita. Fac ochii cat doua galetuse. Cum eu nu m-am crezut niciodata capabila sa generez asa ceva, ma gandesc cu mult respect la prietenul meu imaginar, I. Singurul care ar mai fi avut de curand acces la wc-ul din livada.

Trage mosul, trage baba, cacatul iese cu mare greutate. Si dupa el, mai scot inca doua exemplare la fel. Facute dupa chipul si asemanarea cacatului perfect, primordial, si ca forma dar si privind alte insusiri. Var repede incarcatura intr-o punga si punga aia in alta punga si aia in alta. Si tot asa, pana ametesc si pierd sirul. Cad jos. Imi revin.

In timpul asta fug ca o gaina fara cap prin casa pentru ca tic-tac face ceasul, tic-tac. Prietenul meu imaginar se uita cu ochi de genune la mine si la manevrele rapide pe care le fac, carand dupa mine the thing. Afla ce e inauntru si i se zbarleste parul pe ceafa, cred. N-am avut timp sa verific.

Transpirata pe buza de sus, cu parul lipit de cap si cu mintile duse, nu ma pot abtine si il complimentez pentru ceea ce tocmai am aflat. Ca digestia lui este una de vis. El se apara si zice ca nu, nu e ce cred. Eu pun asta pe seama timiditatii de a discuta un subiect asa de delicat si totusi asa de palpabil. Doar tin dovada in mana.

Fug cu cacatii in punga pe scari in jos, cu hainele falfaind, si cand sa deschid usa de la ghena, tadaaa. E incuiata iremediabil. Taximetristul ma vede, ma cheama, este iritat. Ninge pe el, ninge pe mine, ninge pe neputinta mea de a scapa de colet, ninge si pe colet.

Singurul lucru pe care il inteleg bine este ca nu ma pot urca cu el in taxi. Ma uit ca un animal ranit in jur si gasesc scaparea. Vad un cos de gunoi cu gura mica de tot. Alerg de cat p-aci sa-mi rup gatul si indes acolo cacatii inveliti in 14 sau 18 pungi, nu mai stiu.

Apoi sar in taxi si incep sa suflu greu, ca un animal ranit in amorul propriu. Plec de la locul crimei si incerc sa uit prin ce tocmai m-am balacit. Vin seara acasa si aflu ca a fost o defectiune pe coloana, astfel incat roadele vecinului de jos au germinat in sus pe teava, pana la mine.

Ma uit cu intelegere la prietenul meu imaginar I. si ma bucur ca nu el a produs ce am vazut dimineata. Ma induiosez apoi gandindu-ma ca am gestionat cu eficienta treburile vecinului meu de jos. Un om cumsecade, cu care ma inteleg bine si are umor.

Si apoi inghet, la gandul final. Ca anume m-am debarasat de rodul maruntaielor lui taman in cosul de gunoi stradal de sub geamul dumisale. Si ca acum da, e iarna. Dar o sa vina in curand si vara. Si atunci sa te tii.