cireaza cazatoare ca frunza

decembrie 15th, 2010

Plezneste cireasa de placere sa se dea in viteza maxima prin parcarea de la kaufland. Cum prinde ea un carut, cum se suie calare. Il obliga sa-i devina vehicul si-i da trice.

Eu cred ca aceasta distractie este ticluita si aprobata neoficial de catre managementul magazinulul. Altfel nu vad de ce ar fi construit o panta atat de prielnica, tocmai buna pentru genul asta de proiect.

Cand ai caruciorul plin cu avocado, paine de secara nemteasca, portocale stranse intr-un ciorap rosu de plasa, fasole pastai congelate, lapte cu gust, unt cu 45% grasime, feta mmm, masline kalamata, sticle cu vin rosu, bere nefiltrata, miere bruna si ceai de menta, totul merge struna. Se porneste de sus, fix de la intrare. Imi fac vant si gonesc cu parul valvoi spre capatul parcarii.

E drept ca mai apar obstacole neprevazute dar cu multa dibacie cotesc pe langa ele. Cine e un bun sofer in trafic, se descurca si cu un carut-bolid, incarcat cu alimente, printre pietonii neprietenosi. Asa procedez de cateori merg la cumparaturi.

Ieri insa aveam chef de joaca in mod special. Nu m-am mai putut abtine si m-am suit din prima pe carutul gol. Mi-am luat avant si am trecut ca vantul pe langa alti potentiali cumparatori, prea seriosi pentru perioada din an in care ne balacim cu magie. M-am dat prin toata curtea, ranjind ca o cireasa dusa cu cercul clientilor neplacut impresionati de asa purtare.

Pofta de giumbuslucuri era asa de mare incat a trebuit sa ma dau si inauntru, printre rafturi. Cum prindeam liber un culoar, cum imi cocotam picioarele si imi faceam vant pana la urmatoarea intersectie. Cativa clienti au apucat sa ma zareasca si s-au strambat. Erau vizibil scarbiti de asemenea lipsa de decenta. Eu, vanzand asa, faceam mai dihai.

Acum eram la apa minerala. Un raft tare plicticos, prin urmare bineinteles ca mi-am facut vant. Cum insa un domn cu barba si caciula razaseasca si-a facut indata aparitia dinspre sucuri artificiale, a trebuit sa pun o frana brusca. Am reusit sa ma opresc la timp, fara sa-l rastignesc de un europalet de apa. V-am zis ca sunt priceputa.

Insa probabil ca m-a nemultumit faptul ca a trebuit sa-mi opresc cursa brusc. Asa ca n-a trecut mult si eu mergeam normal si fara chef, pe langa ciorapi. Aici picioarele mele s-au impletit in mod inexplicabil cu rotile carutului. N-am mai fost chip sa ma desprind din stransoare. Eu si el imbratisati am glisat o vreme pe langa pijamale si apoi s-a produs.

S-a dus cireasa de-a dura printre rafturi, cu hodoronc tronc zdroc si mare bufnitura. Ca un balot neinsufletit s-a dus. Spre satisfactia tuturor celor care o vazusera intr-o dispozitie prea sturlubatica s-a dus. Carutul hurducanit, invatat cu distractie in doi, s-a repezit dupa ea. A inghesuit-o langa papuci si jucarii de plus.

Asa a stat o vreme cireasa, aceasta frunza cazatoare in hipermarket. A ras si s-a veselit de asa intamplare. Dar rusinata totusi sa dea satisfactie unui public sever, a fugit apoi degraba si s-a pierdut in arsita noptii. Pe curand, carutule. Pazea ca vin, stimati cumparatori incruntati.