Situatia profesionala face ca stau pe net destul. O deductie aproape logica ar fi ca sunt imprietenita cu online-ul. Indiferent de motivul de dat click despre care vorbim.
In fapt, daca iei cireasa. O ridici la o palma de pamant si o scuturi putin. Dupa ce sar din ea: un nasture de sidef in forma de steluta, o agrafa roz, o insigna cu oaie si un sambure, ramai traznit.
Descoperi ca se fereste ca de dracul de online banking. Si ca nu este in stare sa achite factura de mobil pe net. Nici de ii lipesti pistolul de tampla-i infierbantata.
Din acest ultim esec reiese si relatia defectuoasa. Pe care cireasa o are cu operatorul de telefonie mobila. Care dupa ce ii emite factura. O urmareste neortodox prin urbe. Folosindu-se de tot felul de tertipuri si meschinarii. Ca sa o chinuie.
Intai mi se da un termen. Eu mereu il uit si il incalc. Apoi mi se da un sms civilizat. Pe care mereu cand il aud. Cred ca e de la un anume iubit mai vechi. Care si-a dat in sfarsit seama ca eu sunt the one. By the way, chiar sunt.
Eu nu platesc nici acum pentru ca la centrul de pe Magheru e mereu coada. Si la banca e si mai coada. Si apoi mai e doar Agip, dar nu prea in drum. Deci aman.
Apoi mai primesc un sms. Care e la o ora la care eu cred. Ca e acelasi iubit mai vechi de mai sus. Care si-a dat seama ca eu sunt the one. In care mi se spune ca gata. Daca mai vreau sa vorbesc/sa mi se vorbeasca. DA, mai vreau. Sa platesc azi. Altfel caput.
Atunci fug repede la banca. Stau la coada mare de tot. Si dupa ce ascult ca la psiholog problemele co-codenilor din fata. Mi se spune ca facturile se platesc numai la colegul neinsufletit de alaturi.
Si femeia tanara nespalata pe cap, imbracata in mov si cam grasa. Imi indica un robot branduit care clipeste SF din ochii lui rosii. Si ma invita sa ii introduc in organele interne. Factura si banii ficsi, ca el nu da rest.
Eu nu vreau sa fac plati pe net. Trebuie sa fii nebun sa crezi ca vreau si pot sa fac plata la un robot. Incerc nadusita sa colaborez cu el. Pentru ca ma simt infranta. Dar nu merge. Ma intreaba lucruri la care chiar nu stiu ce sa zic.
Si clipeste ca un tampit din ochisorii aia rautaciosi si rosii, ca de robot turbat. Plec inainte sa platesc. Pentru ca sunt rosie la fata. Si mie frica ca fac infarct. Speriind-o cumplit pe bodyguarda cu baston la cingatoare si papuci de casa.
Pe drum ma suna un operator. Care ma ia cu frumosul, ca pe nebuni. Cireaso, hai sa discutam un pic. Nu vrei mai bine sa platesti factura decat sa te penalizam? Mai bine vorbesti de banii aia. E pacat.
Sa-i zic cu robotul care clipeste la mine? Sa-i zic ca eu lucrez la un site de cultura urbana. Dar ca nu suport sa folosesc aceleasi butoane pentru ceva administativ?
Cred sincer ca operatorul nu are inima. Deci nu are cum sa inteleaga. E si el tot un robot. Vocea ma ajuta sa-i vad ochii rosii, clipind rautacios la cireasa descumpanita, transpirata, de culoare grena la fata si pe gat. Ii promit sugusata ca platesc.
Tarziu in drum spre casa, opresc la Agip. Multumesc Agip si sper sa nu-mi zici si tu intr-o zi ca trebuie sa vorbesc direct cu pompa sau sa pun gura la ea. Daca vreau sa platesc factura de telefon.
Vedeti evidenta? Patesc asta lunar. Si cred ca e o conspiratie intre banca, fostul iubit, operator, robot, ghiseu, pompa si factura. Vor sa ma innebuneasca.
