Cine are sani zdraveni, stie exact despre ce e vorba. Un sutien bun se gaseste dupa ce transpiri binisor si scoti din buzunar sume absurde.

Odata luat acasa, cireasa ii face un altar la care se inchina in fiecare zi, multumindu-i ca exista. Ofrandele oferite sunt, bineinteles, insusi sanii. Cuibariti in formele potrivite, ei sunt fericiti. Ce frumoasa este viata cand ai pe tine un sutien cumsecade. Si ce pacat ca el traieste mai putin decat femeia. Il vezi cum se usuca pe picioare. Plangi cand moare. Plangi ca dupa un prieten sfios dar necesar, chiar daca neinsufletit.

Daca ar sti trecatorul de rand cate probleme apar in gasirea unui sutien de isprava. Daca ar sti cititorul fara sani mari cate sutiene din zeci de rafturi se prefac a fi niste osteni de nadejde ai ciresei si, cand sunt luate acasa, se transforma in dusmani feroce. Cautarea unui sutien bun a inceput pentru cireasa acum probabil 20 de ani. Este o cursa infernala, ce nu se va sfarsi niciodata.

Pe lumea asta trebuie sa traiasca toti. Chiar si un sutien nemernic. Asa ca el se preface, cand cireasa il incearca la magazin, ca e in regula. Mimeaza la repezeala faptul ca stie sa tina sanii de cireasa in consola, ca pe doua cuiburi de pret. Cireasa, o credula, il ia acasa si il incalzeste la san. Insa sarpele astfel rezultat isi da repede arama pe san.

Din sfetnic de nadejde, noul sutien decade in impostor. Este pus pe fundul unui sertar uitat. Inca o suma bunicica aruncata la gunoi. Cireasa a trecut prin prea multe relatii de ura cu sutiene ca sa mai poata fi pacalita usor. Si cu toate astea, se intampla oh, asa de des. Chiar acum exista in palmares cateva sutiene care isi fac de cap cu sanii de cireasa in mod absurd. Ii preseaza la jumate, ii indeasa de nu se mai vad, ii redirectioneaza in parti.

Cine ar trage cu ochiul in cabina de proba a ciresei cand ea isi cumpara un sutien ar vedea un spectacol pentru care merita sa iei bilet. Cireasa pune sutienul propus si apoi sare ca muscata de sarpe. Se zbantuie de-a dreapta si de-a stanga. Se da de-a dura si de 63 de ori peste cap. Dezlantuie furtuni, sufla din nari incendii, aduce ploaie in suvoaie si simulari de cutremure peste sutien. Toate astea ca sa se asigure ca a ales ce trebuie.

Adus acasa, noul sutien este asezat alaturi de veterani. Un sutien bun nu se arunca pana nu moare de moarte buna. Un sutien bun ramane activ in garderoba chiar daca este mai ponosit. In fisa postului de sutien conteaza enorm experienta. El stie sa nu turteasca sanii, sa ii avante potrivit, sa ii traga doar nitel in sus, sa le lase totusi forma naturala, sa nu cenzureze total sfarcurile, sa nu piste.

Un sutien bun nu se poate da deoparte. El trebuie incurajat, sprijinit, gadilat la orgoliu pana isi da obstescul sfarsit. Cine are sani stie. Cine nu, nu.

Cireasa are mai multe matusi. Printre ele, una este apriga atat la bucurie cat si la maine. Ea tine cireasa din scurt, cu un capastru bine fixat pe cap.

Cand matusa asta pleaca creanga prin lume, lasa ciresei de rezolvat niste treburi. Ca si in alte dati, am primit si acum un dosar cu instructiuni si deadline-uri precise. Te duci cireasa acolo, acolo, acolo si acolo. Spui asa, asa, asa si pe dincolo. Zici ca te-am trimis eu. Personajele catre care ma trimite matusa includ doctori, asiguratori, farmacisti si inca niste doctori.

Ok matusa, voi proceda intocmai.

Ma duc eu la doctor si abia apuc sa rostesc numele matusii, ca se deschide un univers de posibilitati. Sunt bagata in fata cu forta, sunt poftita sa stau jos impotriva vointei mele. Chiar si asistenta doctorului e la curent cu matusa insasi, cu nevoile matusii, cu destinatia unde e plecata matusa, cu data intoarcerii matusii si cu alte detalii abracadabrante.

Pentru ca stim si noi cum sunt doctorii. Cireasa e bucuroasa cand vreunul isi aduce aminte macar o virgula din viata ei. De obicei sunt nepasatori, uituci, ursuzi. Ca niste vecini neprietenosi. Cand vine insa vorba de matusa, mai am putin si sunt sarutata frantuzeste de catre personalul medical.

Pornesc apoi spre asigurator si raman perplexa. E de ajuns pentru domnisoara cu pricina sa auda din gura de cireasa “buna ziua sunt” si se lumineaza la fata. Sunteti nepoata doamnei N., matusa. Dada, ingaim eu. Luati loc, imediat rezolvam. Stie pe de rost suma ce o are de platit matusa si mai are putin si imi face si un masaj la picioare, caci ma vede obosita.

Farmacista nu asteapta sa zic mare lucru. Desi sa fim seriosi, cate farmaciste isi stiu clientii. Romanii dau in fiece zi buzna in farmacii, pentru care au un apetit grozav, bolnavi au ba. Totusi farmacista stie exact despre ce e vorba cu matusa. Ii rosteste numele, stie din prima care sunt cerintele ei de peste mari si tari. Totul e aranjat.

Asa stand lucrurile, nu pot sa nu ma gandesc ca trebuie sa stau serios de vorba cu ea, cu matusa, cand s-o intoarce. Pentru ca modul ei de a-si face branding este tare eificient si deci as lua-o consilier. Am si eu obiective, sa stiti. Vreau, matusa, ca atunci cand merg la cinema, aprozar, benzinarie, spalatorie si cafea, hoardele de oameni sa scandeze. Cireasa, cireasa, cireasa.

Cireasa a observat ca pepenele rosu este unul dintre cele mai importante aspecte ale vietii unui roman. Si ca absenta lui din frigider te face sa simti ca nu traiesti vara destul. Sau ca o traiesti, dar prost.

Prin urmare, inteleg de ce fructul asta coplesitor de frumos este motiv de zazanie intre semeni: cei care sunt stapanii gramezilor cu mot se lupta cu cei ce il iau acasa. Si vede cum rareori dau oamenii dovada de mai multa precautie ca atunci cand isi aleg pepenele rosu al zilei lor de vara. Cireasa nu se constituie intr-o exceptie.

Pare perfect acceptabil sa iau rosii care au mijloc lemnos, mere fara zeama destula si pere care incep sa se faramiteze. Desi, fie vorba intre noi, nici asta nu prea mi se intampla. Am ani lungi de practica in spate si imi aleg fructele si legumele cu grija unui nebun.

Astept de la pepenii mei rosi sa fie creaturi izbutite, cu care sa ajung la subtilitati marete. Sa fie zemosi, nu prea copti dar suficient de adusi la termenul pargului. Sa aiba coaja subtire si supletea proaspata a unui pui de purcelus. Sa paraie la injunghiere, semn ca sunt taman buni.

Dar desi stiu cum vreau sa fie interiorul iubirii mele de-o vara, habar n-am cum s-o aleg. Ce mai: cu pepenii rosii e ca-n viata, cu partenerii. Si dupa ce am stat sa ma gandesc nitel, am venit cu strategia potrivita. Am observat eu ca toti cei dornici de pepene rosu abordeaza problematica asa.

Se duc la vanzator pornind de la premisa ca dumnealui e un specialist in pepeni. Dar ca e totodata un hot care vrea sa le vanda musai un produs indoielnic. Si atunci, ca sa scape de farsa tuturor vanzatorilor de pepeni care vor sa insele populatia si sa tina fructele bune doar pentru ei, pofticiosii incep ritualul.

Se reped autonom in gramada. Iau un pepene, il bat ca pe caii de curse pe crupa. Il asculta cu urechea, dupa modelul indienilor din filmele western. Stiti, cand vor ei sa vada daca vine trenul sau ii urmaesc albii. Il ciocanesc, ii verifica codita, il arunca in aer, zgarie cu unghia pielea insusi a pepenului luat sub lupa. Apoi se declara multumiti si pleaca cu el acasa. Unde descopera de multe ori ca nu e bun de nimic.

Cireasa procedeaza diferit. Ea porneste de la aceeasi premisa. Ca omul care vinde pepeni e un specialist care stie ce pepeni sunt buni si care sunt falsurile. Dar in loc sa presupuna ca el e si hot, ea se gandeste ca este un om bun, pus acolo sa ajute.

Si, prin urmare, renunta la a mai identifica in mod empiric pepenii buni dintr-un noian. Hai sa fim seriosi, toti pepenii arata la fel. Parca sa ne faca in ciuda. Asa ca cireasa ii spune gratios specialistului. Va rog frumos, domnule, doamna, sa-mi alegeti un pepene delicios. Nu ma pricep si chiar imi doresc unul bun.

In absolut toate cazurile, vanzatorul se trezeste la viata. Nu a mai primit de multa vreme o asemenea cerere. In general cu greu se poate face util, pentru ca se pare ca toti orasenii stiu sa-si aleaga singuri pepenii, in zilele noastre.

Asa ca e bucuros sa aleaga pentru cireasa. Si va promit, nu greseste nimeni niciodata. El e flatat ca in sfarsit cineva are nevoie de sfatul lui si nu il trateaza doar ca pe un hotoman. Iar cireasa are acasa mereu pepeni demential de fragezi si buni.

Asta este strategia mea de ales pepenele rosu. Si pentru ca este un aspect important de viata si pentru ca nu e egoista, s-a gandit sa o destainuie cetitorilor ei. Ca sa manance si ei bine.

Traiul in doi e minunat, crede cireasa.

Ai cu cine sa razi, cu cine sa te strangi in brate dimineata, la pranz si seara. Ai cu cine sa comentezi chestii din viata ta si, neindoios mai placut, chestii din viata altora. Adica poti sa despici in 18 vietile si alegerile cunostintelor, cu cineva care stie despre ce vorbesti. Barfeala de calitate, spus mai simplu.

E misto cand duminicile au un rost. E misto cand ai cu cine sa vezi un film tolanit pe canapea, in pijama. E misto cand poti sa faci sex imediat ce ai pofta. Sa te rostogolesti pe cealalta parte de pat, sa intinzi mana si iei fructul neoprit. Foarte tare traiul in doi.

De fapt, cred ca s-a inteles. Cand stai om langa om, e de bine. Beneficiile curg garla. Un mic amanunt, ar fi, daca e. E rau cand esti in casa cu cineva si esti balonat. E seara de cerneala si totul e perfect. Dragostea inoata la mine in sufragerie. Si sa zicem ca am mancat niste mere, ca mi-era pofta.

Si acum stam pe canapeaua lenesa. Si burtea mea face bububu. Si actiunea din film se precipita si odata cu ea ma precipit si eu. Bratul lui este incolacit pe dupa gatul meu. E un moment romantic. Asa ca incerc sa tin partea de sus nemiscata. Ca sa nu se sesizeze careva. Ca si cum nici fructe n-am mancat, nici gaze nu prea am.

Partea de jos a corpului de cireasa e scuturata de convulsii. Noroc ca am facut mult sport si am muschi buni. Toti muschii. Insa durerea de burta bate filmul. Ma incrunt si reusesc sa nu las rusinea sa se faca publica. Pe la jumate, ma cer incruntata la baie, cu pretextul ca fac pipi, ce vrei. Cireasa are vezica mica. Aiurea.

Eu caut la baie sa pun capat zbuciumului care imi chinuie bietele mate. Sunt balonata groaznic si trebuie sa ascund asta cu orice pret. Dar prietenul meu imaginar, I., e cumsecade. Insista mereu sa opreasca filmul si sa ma astepte de la pipi. Ori oprirea de film inseamna oprirea de sonor. Si lipsa sonor inseamna liniste in casa.

Ceea ce se traduce, daca nu era deja clar, in faptul ca degeaba m-am dus acolo. Doar n-o sa ma inec ca tiganul la mal. Dau drumul la apa, dar eu nu prea am presiune la jet. Asta inseamna zgomot putin. Usa e subtire. Sfinte Sisoe, pe cine am omorat sa nu pot trage si eu o basina cumsecade intr-o seara de iarna.

Ma duc balonata, ma intorc la fel. Reincepe filmul, reincep convulsiile. Bratul e pe dupa gatul meu. Burta face bububu. Traiul in doi e minunat, exceptand zilele cu balonare. Uite acum seara e ruinata. Sufar ca un caine, stiind ca izbavirea mea e doar la o basina distanta.

Si ma abtin. Si strang. Si iar pretind pipi. Si iar e prea liniste si degeaba m-am dus la baie. O, zei. Apoi, ma culc ingrozita. Stiind ca de ce adorm mai repede, de-aia o sa ma relaxez. Cu totul si cu totul de aur. Fiecare particica de corp de cireasa, cu pielita subtire.

Intai tamplele, uite, nu mai zvacnesc. Apoi umerii, se odihnesc. Apoi mainile, uite-le date in laturi, nu le mai simt. Apoi, potopul. Sper din inima ca am adormit prima. Dar daca nu, totul e pierdut. Mandria mea e compromisa. Frumos traiul in doi, n-am ce zice. Si plin de beneficii, mai putin atunci cand sunt balonata.

Dar cum putea cineva sa creada ca e adevarat. Ciresele nu se baloneaza niciodata. Si orice am spus mai sus nu are nicio legatura cu realitatea de zi cu zi.