M-a intrebat o zana pe nume Diana ieri ceva, in mod public, deci nu-i chip sa nu-i raspund. Cica ce cred eu ca trebuie intreprins ca sa arat bine in pielea mea. Goala pe de o parte, dar si imbracata.

Probabil ca ea pleaca de la premisa ca deja eu ma simt bine in pielea mea. Da, s-a prins, ma comport in ea precum pestisorul de aur in apa. Ma simt bine si inca bine de tot. Desi pielea mea e fina, ea nu e perfecta. Si totusi eu nu vars vreo lacrima din cauza asta, nici macar cand sunt deprimata.

E drept ca nici n-am dat pana acum, in scurta mea experienta amoroasa, peste vreun barbat care sa fuga dimineata urland din dormitor pentru ca mi-a vazut un cearcan. Nici nu am intalnit unul care a dat, strangandu-ma tare de o coapsa, de coaja mea de portocala, si s-a dezlipit de mine dezgustat, spunand cireaso, uita numarul meu de telefon.

Sigur ca nu o sa ma apuc sa spun acum ca doar frumusetea din interior conteaza. Si ca exteriorul e doar asa, o coaja de nuca menita sa atraga spre binecuvantatul miez doar pe cunoscatorii care se califica. E misto ca femeile sa arate bine.

Chiar cred in zicala aia ca barbatul trebuie sa fie putin mai frumos decat dracul. El trebuie sa faca alte chestii care sa ma faca sa-l iubesc. Sa fie amuzant, sa faca bine sex, sa nu-mi fie frica cand sunt cu el pe strada si ne incolteste o haita de caini urbani. Ah, iar vorbesc despre barbati, cand eu de fapt trebuia sa zic reteta.

Am observat ca ce ma face pe mine sa arat cel mai bine, pe langa niste produse cosmetice, este un melanj facut din alte smecherii. Arat foarte hot daca sunt vesela, daca am mancat bine, daca am in minte o vacanta misto, daca e vara, daca dorm 8 ore, daca fac sex-sex-sex.

Deci uite cu ce ma intretin in mod constant ca sa fiu cireasa care m-a consacrat. Stau mult la soare. Beau soare cum bea boul apa. Ma dezbrac de cate ori pot, ca sa capat o suvita de raza de soare, cat de mica, care sa ma stranga in brate. Am mereu la mine costumul de baie. Poate doar cand merg la dentist imi lipseste.

Ma gandesc la fiecare masa ca si cum e vitala. Si din punct de vedere hedonistic, adica sa-mi placa ce-mi intra in gura, dar sa fie si sanatoasa, ca sa fiu frumoasa prin neboala. Cu toate ca sunt atenta la hrana, din cand in cand, poate de doua ori pe an, mananc ceva prajeala preferata si pufuleti si un tort intreg, jofra.

Mananc la rastimpuri si biftec tartar, pe scurt carne cruda. Sunt atenta sa mananc si carne de om, cata incape intr-un trup destul de putintel. Imi plac la nebunie oamenii si mi-i tin pe langa mine pe cei exceptionali. Iau doze mari din oameni si asta ma tine mereu in forma. Nu plecati nicaieri, ca ma uratesc si mor.

Lenevesc rar. Ma misc in continuu, ca un pastrav care are un fir de 220V in fund. Ma duc la concerte rock. Fug in fiecare weekend pe undeva, de obicei. Ma dau cu bicicleta, cand se poate. Alerg cu placere, asta face carnea tare si abdomenul frumos de tot.

Deci, Diana, poate ti-am raspuns. Ca sa arat bine si sa ma simt bine in pielea mea, trebuie, pe langa un par spalat zilnic, o crema fina de ochi, una de fata, si un parfum care sa ma seduca pe mine in primul rand, sa fiu vesela. Si binedispusa. Si ca sa ajung acolo, fac toate cele de mai sus plus multe altele. Unele de spus, altele nu.

Orice om ar trebui, si cireasa in special, sa mai treaca pe la spitalul de urgenta din cand in cand.

Si nu ca sa vada capra vecinului moarta-n papusoi. Ci doar asa, ca sa aprecieze la justa valoare darurile pe care viata i le face cu frecventa zilnica, neobosita.

Trec zilnic pe langa spitalul de urgenta Floreasca, in drum spre redactie. Si cand ma intorc acasa, mai trec o data. In principiu, daca e sa ma oblige cineva sa descriu cum e acolo, as zice astfel. E un loc de unde se aud mereu sirene.

Vad des clanuri de tigani care isi fac un fel de tabara in jurul masinilor. Dorm acolo, mananca acolo, tin consilii de familie. Se injura, se porcaie, urla unii la altii. Cred ca tiganii au cele mai multe accidente. Nu stiu de ce asa. Dar e evident.

Tot aici sunt mereu masini parcate aiurea. Lasate cas, in mijlocul drumului, cu avariile puse. Cat sa te lase sa iti inchipui cum tocmai au scuipat in graba pe cineva vatamat rau. Care avea nevoie de ingrijire urgenta.

Asta ma face sa intorc capul preventiv. Prefer sa nu ma uit. Imi ajung problemele mele. Nu prea mai vreau sa le vad pe ale altora.

In plus, nici n-am fost vreodata genul care sa se grabeasca la locul unui accident. Sa prinda cel mai bun loc tip belvedere pentru a privi in tihna ramasitele pulsande ale omului intins pe jos. Detest sa vad carne la ananghie.

Dar injectia mea care mi se varsa in sange de doua ori pe zi imi poarta la impuse pasii pana aici. Intrau in curte pasind mic si sovaielnic.

Un car de televiziune e uneori parcat la intrare, preventiv. Doar-doar o livra in curand carne proaspata. Numai buna de filmat. Sau macar vreun reprezentant al industriei de divertisment.

Actor sau cantaret vestit. Care a facut lumea sa rada pe la revelioane dar e in varsta acum. A facut accident vascular cerebral. Si e neputincios. Telespectatorii trebuie sa-l vada asa si sa dea verdicte. Va reusi? Nu, nu credem. E condamnat.

Curtea si holul sunt pline de oameni ingrijorati. Care au venit sa petreaca bolnavi cu alte afectiuni decat o unghie incarnata. Sau sa le aduca supa si medicamente si pijama curata.

Si curtea e plina si cu salvari care aprovizioneaza cu mereu cu oameni noi. Masina asta de tocat oase si zgarciuri si inimi si temeri.

Aici dau nas in nas cu lucrurile care de obicei lipsesc din viata mea. Oameni obositi, proaspat iesiti din incaierari. Si care poarta fara convingere plagi prin injunghiere. Femei care-si petrec barbatii batausi si plin de sange.

Batrani care nu mai inteleg nimic si sunt trasi si impinsi de brancardieri sau vreun nepot grabit. Oameni arsi, oameni cazuti de la etaj, oameni luati de acasa in pijama, oameni suparati, oameni care nu inteleg cum de-au ajuns asa.

E buna cate o vizita regulata la spitalul de urgenta. Din doua motive. Unu, ca devii recunoscator pentru modul in care iti traiesc viata. Si caruta cu noroc care te fereste in fiecare clipa sa nu ajungi aici.

Si doi, pentru ca ti se mai taie putin din lungul nasului, daca il ai. Cobori cu picioarele pe pamant si intelegi din ce e facuta viata celor mai multi dintre noi.

La spitalul de urgenta fiecare om se lupta sa stea in viata. Si nu castiga niciodata toti. Ce bucurie sa poti sta pe canapea acasa. Cu toate membrele la tine.