Pur si simplu stiu ca, daca toti am umbla in chiloti in momentele esentiale, am trai mai armonios.

Cireasa este mereu dornica sa stie cum arata oamenii dezbracati. Ea se joaca de-a indeletnicirea asta cand iese in oras. Se gandeste adica cum ar arata cutare si cutare fara pantaloni si jiletca. Cireasa dezbraca lumea pentru ca nu se poate stapani. Dar este de parere ca oamenii ar face bine sa se dezbrace la propriu si de buna voie mai des.

Cred ca lumea ar fi cu 62% mai buna daca oamenii ar umbla mai des in chiloti. Probabil ca nu ar mai fi nici atatea razboaie. Oricum, eu una as fi atat de multumita incat in niciun caz nu as genera vreunul. Peace, man.

Zilele trecute am participat la o intalnire cu niste oameni care s-au vazut pentru prima data. Intalnirea s-a petrecut direct in chiloti. Fara preludiu, fara menajamente, fara manusi de cauciuc. In jurul nostru era multa apa, din pereti ieseau aburi. Susur de ploaie si pasarele fals dar minunat de cantatoare se auzeau daca dadeai de un buton. Sa zicem ca eram la un spa.

Si acum m-am convins ca nici ca exista mod mai bun pentru niste oameni sa inceapa o relatie de orice fel. Daca te prezinti in chiloti, premizele comunicarii sunt brusc favorabile. Ai un soi de duiosie pentru cineva pe care il vezi pentru prima data si e in chiloti. Daca mai e si putin ud, s-a ispravit. In sensul bun, bineinteles.

Tot gandindu-ma, mi-am dat seama ca interviurile de job ar trebui sa se desfasoare asa. Cu angajatorul si presupusul viitor angajat in chiloti. S-ar lega intre ei un jenesaisquoi greu de frant in cele ce urmeaza. Avand in minte pielea de pe coapse a sefului si parul viguros care il acopera, subalternul ar munci mult mai cu spor.

Bineinteles, locul unde oameni nu ca ar fi bine ci ar trebui cumva obligati de catre municipalitate sa se prezinte in chiloti este prima intalnire romantica. Asta m-ar face mai timida si mi-ar pune bujori in obrajori, ceva ce nu strica la prima intalnire. Dar mi-ar adapa si curiozitatea care oricum ma macina pana cand reusesc sa vad omul nud.

Daca ne-am intalni direct in chiloti am fi mai prietenosi, mai deschisi si mai dornici sa ne apropiam. Senzualitatea ar urma natural si nimeni nu s-ar mai crampona atat de o mica bucata de stofa care acopera, sa speram, o mare bucata de carne. Mmmmm.

S-a intamplat ca livada mea sa fie plina ochi de oameni. In fiecare coltisor doarme cate cineva. Un prieten bun sau vechi sau imaginar.

Se scoala cireasa, isi pune ibricele si la treaba. Se pregateste sa manance ceva care nu e nici de dulce, nici nesanatos din fire. Mare preocupare petnru a manca cu istetime are dansa in ultima vreme. Si are si un ajutor pe masura in acest demers. A cherry.

Vine primul partener de mic dejun. El o insoteste pe cireasa in demersul ei de a manca radacini si alte mancaruri care nu misca. Se ia micul dejun, se savureaza, se discuta chestii, se pun la cale lucruri. Inghite si cireasa, caci ce-i mai place ei mancarea de dimineata, in cantitati industiale.

Insotitorul de mic dejun se pierde prin meandrele apartamentului de doua camere. Livada ciresei este mica dar plina sa stufarisuri si ascunzisuri in care cineva lesne dispare, daca vrea.

Cireasa curata locul faptei. Reuseste sa termine fix la termen pentru cel de-al doilea combatant. Mai mancau, mai bine pregatit, mai nepasator de sanatate cu pret scump. Scoate cireasa carnuri, icre, branze, pateuri facute de mana si alte giumbuslucuri culinare. Se inghit cantitati impresionante de mancare.

In timpul asta, cireasa bea ceai si are grija sa nu lipseasca nimic de pe masa imbielsugata. Se discuta, se emit idei, se trag concluzii. Participantul cu numarul doi pe tricou paraseste scena, cu treburi urgente prin livada.

Cireasa retrage in pripa carnea de pe masa, in toate formele creative in care se gaseste ea aici. Urmatorul vizitator de la micul dejun nu suporta vedenia ei. Curata bancul de lucru, adica masa din bucatarie. Scoate la iveala un brat de fructe.

Intra in scena cel de-al treilea musafir, cu pofta lui de mic dejun. Cireasa ocupa acelasi loc pe scaunelul ei scartaitor, plin de valori sentimentale. Musafirul curata si hapaie fructe. Cireasa mai se uita, mai ia o bucatica de mango. Care dispare in gura ei mica de obicei, acum facuta hau.

Se discuta lucruri printre imbucaturi de fructe. Cireasa mai soarbe si cate o gurita de cafea. Ce buna o face ea, stie toata lumea. Musafirul face o iesire spectaculos de rapida.

E dimineata si cireasa ramai locului, obosita placut de la atata actiune. A luat trei mic dejunuri si este plina de povesti si energie.