haremul de senzatii

iulie 7th, 2009

joy

Nu stiu cum am trait pana de curand, fara sa vad oportunitatile care ma inconjoara.

Mi-e neclar ca un abur cu ce ma ocupam pana acum ceva vreme. Dar va sigur ca ele, senzatiile, se asmut acum catre mine precum o haita de lupi catre un om lipit de foc, intr-o padure noaptea.

De curand mi s-a deschis un robinet nou. Din care curge fara stavila, cu bulbuci de cataracta, o suma de senzatii cu gust de ciocolata fina cu menta.

Am atins o culme pe care o vede nimeni. Dar care mie mi se pare ca a schimbat definitiv relieful cartierului in care dorm noaptea.

Oare vecinii mei de dedesubt tot mai cred ca locuiesc la etajul 1? Ei nu vad ca tot blocul sta suspendat la aceeasi inaltime maginifica a lui Kilimanjaro? Ce oameni ciudati. Nici macar n-au batut la usa, sa vada cum am facut asta. Sau macar daca sunt ok.

A fost o noapte ca toate noptile de linistita. Singurul vacarm e cel facut de greierii uratei. Care isi frecau ale lor picioruse paroase, dornici sa se imperechereze. Ce, credeti ca numai voi?

Dimineata deja aveam in corp organe noi. Dornice sa inghita fiecare senzatie cu pofta si sa plesneasca apoi multumite din limba. Culmea e ca ma simteam ca un fulg. M-am repezit pe cantar si aveam dreptate: arata mai putin cu 3.4 kg.

Nu mai am acum 5 simturi, ci 18 sau 19. As vrea sa pot spune cu precizie cate. Dar sunt coplesita, dati-mi putin ragaz. Si va rog din inima nu ma salvati. E tare bine aici, unde am ajuns. Planuiesc sa raman o vreme.

Abia in ultima vreme am invatat sa strang cu grija si preocupare constanta, ca un harciog bine crescut, tot ce am bun prin jur. Stiu sa-mi procur ce-mi trebuie ca sa traiesc nu bine, ci perfect.

Si uite-ma. Daca intind o mana-n sus, din gresela, in timp ce explic ceva, impung un nor pufos. Daca ma ridic putin pe varfuri, pot sa gadil soarele de sa se prapadeasca de ras.

Stiu ca un harem de suflete pereche nu este social acceptat. Cum sunt obedienta si vrau sa ma vorbeasca lumea de bine, nici nu nazuiesc. Am un prieten imaginar, I., si deja sunt multumita.

Dar un harem de senzatii de tot felul n-am auzit sa fie impotriva legii. Prin urmare imi permit sa gazduiesc sub piele bucurie cata incape.

Ea vine ori in flacoane mici, care miros frumos dupa ce le scot dopul si ma dau. Fie in bucati mari, ca de branza telemea. Ce stralucesc atunci cand ma incordez si suflu asupra lor putin.

V-ati prins? Imi curge lapte dintr-un ochi si din celalalt miere. Cand se innoada in barbie, lacrimile mele dulci ar putea hrani popoare intregi. Daca s-ar gasi cineva intreprinzator sa le colecteze eficient.

E tarziu. Imi pun ceva pe mine pe zbor spre casa. Haremul de senzatii ma trage de haine.

cum arata bagajul asiatic

iulie 6th, 2009

thailand

Mai sunt 4 zile si cireasa isi ia codita la spinare si totodata zborul spre destinatii necunoscute, dar cu nume shanticler: Thailanda, Malaezia si China.

Discutand cu niste oameni care se pricep, cireasa are o banuiala ca acolo s-ar putea, in perioada asta din an, sa ploua cu mango. Se pare si ca strazile sunt pavate cu paste de orez prajit, printre care colcaie creveti trasi prin wok.

A mai aflat cu uimire ca in mai toti copacii, asiaticii au viermi de matase angajati de municipalitate. Ei croseteaza cuminti toata ziulica haine la comanda pentru localnici si turisti. O sa-si ia probabil si ea o vestuta.

Lucrurile astea sunt diferite de ce se intampla la ea in livada. Deci cireasa a avut mare dificultate in a ticlui un bagaj eficient pentru asa intamplare asiatica. Ea va calatori pentru prima data in viata cu un rucsacel cam cum ti-ai lua pentru ora de sport.

A mai avut ea o data provocarea de a-si inghesui existenta intr-o boccea de dimensiunea unui pepene slabut. Dar atunci o obligase prietenul ei destul de isteric si foarte motociclist. Si oricum, vorbim de un weekend. Si oricum, nu prea a mers.

Acum cireasa purcede cu rucsacelul trei saptamani, deci e o depasire a limitelor personale. O vacanta extrema, in care cireasa este obligata sa se bage in sedinta si sa afle ce ii este esential pentru o a duce o existenta minimala si minimalista.

Asta pentru ca va fi mereu pe drum, de la o destinatie la alta. Si cum isi va cara singurica (mi-e frica, mi-e frica sa car singurica) cele trebuincioase, a optat pentru varianta xxxs.

Dimensiunile bagajului asiatic sunt dupa cum urmeaza: un paralelipiped de cam 72X53 cm. El are o usoara panta la una din laturi pe care mi-a fost greu sa o calculez, cu toata bunavointa.

In el vor sta cuibarite asa: 3 rochii inflorate cu bretele, pentru zile asiatice fara cusur. O pereche de slapi mov de cauciuc, cu floricica, ca sa ma poata ploua in voie, chiar daca e vorba de mango.

O pelerina de ploaie procurata de prietenul imaginar I., care are proprietatea magica de a se face portofel. Pelerina adica. Nu vi se pare amuzanta magia asta? Doua carti groase, pentru ca zbor cu sapte avioane, insumand zeci bune de ore de zbor.

Strampi speciali tesuti pentru fructe care au probleme cu circulatia. Pe astia mi-i i-a furnizat mama de cireasa. Tnx, mom. In restul timpului o sa-i port trasi pe fata, ca sa-i sperii de moarte pe asiatici si in felul asta sa ne mai destindem si noi.

Adidasi cu imprimeu pepit alb-negru plus o seama de sosete de bumbac. Se pare ca, in ciuda credintelor ciresei, asta e cea mai potrivita incaltaminte asiatica. Cu degetele ferecate.

Sampon pentru spalari frecevente si usoare, pentru igienizarea celor cativa pufi care ii mai raman ciresei in crestet, dupa ce trece pe la stilist. Prosop roz cu peri tari si dimensiunea cat o nuca. Ca si asa cireasa are corpul mic.

Medicamente pentru indepartarea rapida a cistitei, reconstructia stomacului deranjat si tot felul de dureri ciresesti care pot aparea. Un carnetel pentru ganduri zamislite pe taram asiatic plus 3 crampeie de creioane ascutite.

Toti chilotii pe care ii am prin casa: atat sport cat si cei cu dantele si briz-briz-uri. Cine stie cati or fi, voi face recensamant. Costumul de baie cu dungi in culori de papagal, pentru cazurile cand cireasa se imbaiaza in vazul lumii de la est de urali.

Pantaloni lungi care sa acopere complet voluptoasele-mi picioare. Si o bluza care sa puna opulentul piept de cireasa la adapost de privirile puritane ale paznicilor postati la intrarea in moscheile kualumpureze.

Lotiune de protectie pentru pielita subtire de cireasa, cu factor 50. Asta ca sa nu ma intorc mov cu rosu si cu roz la fata, sa-mi sperii vecinii.

Aparat foto imprumutat de la cineva, nu stiu inca cine. Si card de memorie suplimentar, pentru cele 1.283.524 de poze pe care am de gand sa le fac. Stick gol, convertor priza, telefon si incarcator.

Apoi bani, bilete de avion, asigurari pentru rucsacel si unghii incarnate, adrese hosteluri unde va pune cireasa capul jos. Servetele umede pentru cirese murdare si uscate pentru cirese care au chef sa planga incetisor in batista.

O sapca cu rolul de a impiedica soarele asiatic sa o bata pe cireasa fix in ganduri, amestecandu-i-le. Periuta pentru inviorarea dintilor diminieata si calmarea lor inainte de a se apuca sa teasa vise.

Si gata. Cam asta poarta cireasa cu ea. Daca se poate trai asa, veti afla. Dar veti afla abia peste 3 saptamani. Pentru ca cireasa va afisa intre timp o placuta cu inventar pe blog pe perioada aventurii asiatice.

sunt fericita: am vazut o musca

februarie 8th, 2009

feet

Stau cu narile umflate, ca un cal liber si naravas. Care se pregateste sa alerge pe pajisti cu coada infoiata in sus. Am coama in vant si fornai si dau din picioare de nebuna. Din nari imi iese jaratec amestecat cu polen si cu fluturi. Ma vedeti?

Totul a culminat insa cand am vazut o musca. Una mare si neagra si grasa, umflata la fata de atata somn. Nici sa zboare bine nu prea poate, atata e de nesimtit de corpolenta.

Urasc mustele, mi se par abjecte. Si total superficiale si oportuniste si niste bestii. Prefer moliile, daca e sa aleg. Dar cand am vazut-o pe asta, m-am bucurat ca si cand am vazut un prieten vechi, care locuieste in strainatate.

Putin a lipsit sa nu dau buzna afara din scara imbracata in costumul meu de baie in toate culorile curcubeului. Si sa nu ma arunc in masina, doar cu un prosop aruncat neglijent pe umaru-mi gol, ars de soarele parjalitor din capul meu.

Sa alerg cu 200 km/ora pana la mare. Unde sa inghit nemestecat niste suberek cu branza si guri repezi si asortate de kefir. Sa lipai din slapi pe mal inainte sa ma arunc in apa, ce daca e rece. Eu sunt apriga cireasa.

Sa cer apoi cu drepturi depline, ce daca e inchis, o ciorbita cu afumatura si o salata de ceapa de la soni. Si dupa aia sa aprind lumina la expirat si sa dam naibilor drumul odata la party. Ca nu se mai poate. Putin a lipsit.

Si asta pentru ca s-au opintit toti vecinii sa ma tina. Au chemat intariri. Pana la urma mi-au facaut o injectie cu ambrozie si m-am linistit. Sunt de acord sa mai astept putin, dar foarte putin.

Mai sunt 2 luni si 21 de zile si cateva ore pana cand fug sa-mi cer dreptul meu. Mi-e dor de mare si nu accept niciun surogat in loc. Sper ca dna Stefan mi-a facut patul. Si ca Fetita, cu urechile-i pufoase si zambetul misterios, e gata s-o scarman intre urechi.

Sunt o cireasa confiata, dornica sa fiu proaspata din nou, in vanticelul din livada din vama. Sa miros verde, sa lenevesc in soare. Si musca asta a fost mesagerul care mi-a redat speranta.

Am vazut o musca, sunt fericita. Viata are mult sens cand sunt muste in aer. Muste nasoale, muste grase. Dar muste aducatoare de vara si de soare si de mare.

despre autorii sms-urilor de noapte

noiembrie 3rd, 2008

open-letter-to-underwear-in

nu cred ca exista multi printre noi. care sa nu fi primit sms-uri amagitoare in miez de noapte. de la alti oameni. care sunt practic inabordabili oricand ziua.

oameni lei paralei cat e soarele pe cer. care nu au nevoie de tine. dar transformati in lei fara curaj din vrajitorul din oz. cand se lasa seara peste sat. si ar mesteca de la distanta. orice corp prin care curge sange proaspat.

perioada de sms-uri de noapte se deschide putin inainte de 12. cand nu mai e mare lucru de facut.

cand orice idee inflacarata ti-ar putea veni. si orice actiune romantica ai vrea sa intreprinzi. ca un papagal ce esti. in urma sms-ului. pica in derizoriu. si in misiune imposibila. din pricina orei.

si ei stiu asta. si se bazeaza pe asta. autorii sms-urilor de noapte mananca din carnea noastra. a celorlalti, care stam in banca noastra. si avem trairi comparabile ca intensitate. si ziua si noaptea. fara fluctuatii elucubrante.

ei nu sunt nemernici. sunt doar neimpliniti. si un pic speriati. cand se gasesc singuri noaptea in pat. acompaniati doar de o pijama cu smotocei. la care nu se joaca nicio matza. si un pui de perna pufos. de tinut in brate.

dar nu sunt suficient de speriati. sau poate doar prea complicati. ciudati. sofisticati. tenebrosi si neadaptati. incat sa aiba langa ei ceva mai mult de un avatar. ce poate fi oricand scos din priza.

ii si vad. ii vad pentru ca mai fac si eu cateodata. si dupa ce trimit. mai prind putina inima. pot sa dorm. asa ca le vad. gura de aer artificial. pe care au tras-o pe nari. dupa ce au dat sms-ul. nu sunt pe marte. as putea apartine cuiva. daca as vrea.

sms-urile sunt fluturi de noapte. meniti doar sa mentina. un foc caldut. nu o valvataie. doar o carne putin sfarainda. si 3-4 alti fluturi in stomac. dar cam bolnavi psihic. cam palizi la fatza. si nescosi sa alerge la joaca. prin soare.

autorii sms-urilor de noapte. isi concep special mesajele. incat sa nu urmeze nimic. sa nu genereze actiune.

rareori primesti. vin la tine / hai sa ne vedem / pune ceva pe tine ca avem treaba / stiu ca e tarziu dar maine trebuie sa te vad / hai sa mancam junk food impreuna / sau lasa tot si hai sa fugim acum la munte. sau te iubesc.

si de cele mai multe ori sunt. dormi? / dor / dor dor / dor dor dor / ma gandesc la tine / as vrea…daca as putea…si daca s-ar inventa…si daca ar fi… nu s-ar mai povesti…sau doar un emoticon. pozitiv. convenabil. dar neangajant.

sau pur si simplu un mesaj gol. la care poti sa-ti inchipui orice. si care te rascoleste. si te sfredeleste ca un fier incins. inima face saraca poc. asta e cazul cel mai pervers. te lasa sa-ti inchipui orice. dar exact ce ai vrea tu, nu.

ele nu urmaresc nimic concret. vor doar sa mentina o stare de spirit destinatarului. si sa aline putin alienarea de moment a expeditorului.

ora este tarzie dintr-un motiv simplu. atunci exista cele mai multe sanse dormi. si atunci nu prea ai cum sa reactionezi impulsiv. si gata. te trezesti dimineata. soarele e sus. ai ratat.

sau nu dormi. dar ai treaba maine. si nu mai poti. sau n-ai cum. sa sari ca un arc din pat. la 2. si sa…sa ce? ca tocmai spuneam. expeditorul nu te-a invitat sa nimic. a vrut doar sa stii ca s-a gandit la tine. ca te are inca in baza de date. poate chiar in lista scurta.

dar nu suficient de scurta. incat sa te ia de mana la 5 dupa-masa sa mergeti la film. sau sa te scoata la masa la pranz in oras.

dar ce ne mai plac autorii sms-urilor de noapte. cum am vrea tocmai cu ei. sa petrecem sub lumina diminetii. sa ii aratam prietenilor. sa ne facem cumparaturile.

de fapt sa obtinem orice semn. ca ne-ar putea iubi. si cand nu sunt disperati. sau au un moment de panica. trecatoare ca o ploaie de vara.

cam atat despre autorii sms-urilor de noapte. si despre mesajele lor schioape. cocosate. si cu bube-n cap.

sms-uri asa primim toti. dar e de sperat ca macar noi. trimitem destul de rar. sau spre deloc.

pepenele rosu care uneste oameni

august 4th, 2008

DSC05929

suntem pe plaja. aruncam priviri piezise. tensiunea e mascata cu zambete amabile de plastic. muschii sunt incordati distructiv. nu pentru sport. ci pentru intoleranta.

si vine pepenele rosu. acest batran actor al verilor noastre. rosu transparent. datelat si cu insertii de mici alunite regulate.

ochii se intorc cu luciri de pacat catre el. privirile se inmoaie a pace. prin sange ne curge soare si sos rosu de zahar indoit cu apa.

gurile se lipesc cu pofta de cocos. si se afunda din ce in ce mai tare in felia de luna rosie. curge sos peste tot. pe noi, pe ei, pe noi. marea vine cu valuri de pepene rosu acum. care lasa in urma nisip roz bon-bon.

soarele ne bate in cap. dar avem pepene rosu si rece cu noi. si nu ne pasa de nimic. suntem iar prieteni. pt juma de ora. dar tot e bine.

de ce se duc razboaiele cu arme si aparaturi si munitii. daca li s-ar da din jumate in jumate de ora pepene rece tuturor combatantilor, victoria ar fi de ambele parti. iar costurile minime. ar trebui doar un pic mai multe frigidere. si tiruri cu pepeni romanesti trimise in zona de conflict.

inainte sa cerem marire de salariu, ar trebui sa oferim sefului nostru o felie rece de pepene. n-are cum sa-i reziste. se inmoaie.

cand ne certam acasa cu cate cineva cu care impartim perna/patul/lingura, ar trebui sa pornim tot cu pepene rece la bord. make love, not war.

pepene rece, te ador. si simt cum si tu ma iubesti inapoi.