Branza telemea. Iarba. Oua. Curatenie. Icre. Mic dejun pe balcon. Cafea 4 ore si un sfert. Miam.

Bicicleta pana la refuz. Trandavie. Iarba. Ordine in viata. Oua umplute. Ronduri de flori din parc. Poze. Icre iar.

Seriale preferate. Acces limitat la internet. Crap prajit cu piure. Povesti vanatoresti. Dans.

Barza. Varza. Viezure. Bingo.

Icre. Telefoane lungi cui am chef. Cui nu, nu. Hranit pisica Alin de douaX. Pamant.

Ploaie. Lapte de pasare, poate. Ordine in dulap. Alergare in parc. Ceapa verde. Primenirea florilor.

Bicicleta. Branza. 5 filme. Cafea cu lapte. Vorbarie femeiasca. Somn dulce. Somn meritat. Somon.

Corfu virtual. Speranta Corfu aievea. Icre, daca mai sunt. Flori proaspete. Rosii, galbene, albe. Violete, de or fi aparut.

Bere. Bere. Film. Film. Bere. Somn. Somn lung. Iarba. Manta de ploaie. Bicicleta.

Putin internet. Vacanta cu trenul din franta. Carte. Branza. Carte.

Prieteni multi. Tihna. Huzur. Ploaie. Branza. Cioc cioc. Oua. Cioc. Carte. Inima.

Va doresc un Paste fericit.

M-am uitat in oglinda oglinjoara. Ochii mei sunt acum doua ecrane in care ruleaza imagini bine alese din Lisabona.

Daca te uiti acum, repede, in ochii ciresei, intelegi bine si tot. Daca o mirosi, pricepi si mai bine. O sa adulmeci mireasma perversa a florilor de portocal umede inca de la ultima ploaie calda. Lisabona incepe mici dealuri si o apa mare de tot si o tine tot asa.

Terasele sunt indesate la soare ca sardelele proaspete portugheze presarate prin farfuriile turistilor si localnicilor. Orasul respire lejer soare, vara, chef de viata, apa si cafele si fructe.

Casele sunt pavate cu faiante creative, de nu cred ca gasesti doua la fel. Fiecare casa are modelul ei propriu, unic. La fel ca amprenta de om, felul in care se termina, cica, franjurile cozii de balena si desenele de pe fiecare zebra.

Dup ace am fotografiat vreo 20 de faiante si am si cumparat una, m-am oprit. Din pozat dar nu din studiat cu atentie fiecare model, pe care am incercat sa-l tin minte. Vreau sa nu uiti nici fiecare piateta sau pavaj sau barbat de culoare cacao cu spuma de lapte.

Misto de tot esti, mai, Lisabona. Sunt in avion acum si ma chemi cu sunete sfasietoare de fado, ma imbii cu pasta de sardele si imi fluturi bunatati si soare pe sub nasul meu deja sensibil.

Ma faci sa vreau sa iau avionul doar sa mai beau de 5 ori intr-o zi galois in paharul ala brut, ca un borcan dus nitel la scoala. Am chef de galagia ta din centru. Dar si de linistea si scarile abrupte care mi-au scos sufletul din piept in Alfama.

Ce bine insa ca el, sufletul a intrat repede la loc odata cu privelistea aia care apare sus, ca un premiu, in parculetul cu faianta albastra. Unde un domn vesel canta dintr-o chitara trista.

Misto esti Lisabona, misto de tot. Imi vine sa te sarut pe gura.

PS: Multumiri poneiului sturlubatic si Lolei cu fabrica ei de vise care sunt de fapt pe bune, din cate m-am prins eu. Sigur, abia astept sa inteleg asta si mai bine.

Data trecuta voiam sa o maritam pe alba-ca-zapada, garsioniera lui a cherry.

Ne-a iesit de minune, s-a rezolvat de o maniera extraordinara. Alba-ca-zapada a facut o partida buna si acum e bine merci, fericita. Nici nu-i mai ajungi cu prajita la nas, atat de teribil de bine ii merge. Prinzand curaj, am zis sa ducem totul mai departe.

Acum cautam o garsioniera prietena pentru pietricel. Cea mai blogerita dintre pietrele mici si cea mai piatra mica dintre blogerite. Garsionera trebuie sa fie asa si pe dincolo, astfel incat sa o multumeasca pe aceasta prietena a mea. Acest lucru nu e chiar complicat. Garsionera prietena trebuie sa indeplineasca doar cateva mici conditii.

Zona este bine sa fie centrala, sa nu va prezentati cu cine stie ce alte dracovenii. Ultracentrala sau doar centrala, asteptam propuneri care sa ne ia mintile de bune ce sunt. Sunt binevenite cartierele de unde se ajunge usor intr-un loc unde poti sa dansezi sau sa canti la karaoke sau sa bei beri fara sa te gandesti ca a ta casa se afla departe departe intr-un loc cetos.

Garsoniera prietena trebuie sa aiba lumina naturala imbelsugata. Razele de soare trebuie sa o dezmierde pe pietricel dimineata, sa o gadile sub barbie, si sa o faca sa se scoale degraba, zburand catre al ei microfon. Stransa cu usa, Pietricel recunoaste ca nu doreste sa circule cu bicicleta in a ei garsoniera. Dar insista ca vrea sa fie destul de spatioasa, precum si placuta ca proportii. Are dreptate, asa trebuie sa arate o garsionera prietena.

Mai e ceva. Poate fi mobilata sau poate nu fi mobilata. Daca pietricel este multumita de garsionera prietena in celelalte aspecte ale ei, nu prea mai conteaza.

Acum ma gandeam daca oare v-am zis ceva de pret. Pretul este bine sa nu depaseasca 250 euro pe luna, ca nu se face. Deci spatioasa, luminoasa, prietenoasa. Ne-am inteles, cred. Acum sariti cu oferte si idei, de aveti.

Cireasa isi doreste cu ardoare un suflet pereche de natura activa, cu preocupari cacalau, viermusi in sange si furnici pe toata talpa.

Ea viseaza la un individ care, atunci cand va aparea, sa stea linistit doar cand doarme noaptea somn dulce, langa cireasa. Ah, mai e doar o situatie in care e bine ca el sa ramana tintuit pe prosop. Si anume in zilele de vara, la plaja.

Se gandeste ca omul asta este un fel de Hercule urban. Un mascul care are treburi de nu-si vede capul si nu-i arde sa sada toata ziulica la televizor, dormind in papuci de casa. Sufletul asta pereche nu poate sta locului si asta este asa de seducator.

Asta e ce vrea ea. Dar soarta neprielnica ii daruie tot felul de alte variante, deloc ajutatoare. Prin fata ciresei se perinda, rand pe rand, barbati care au chef de orice, mai putin sa se miste putintel.

Pretendentii ciresei sunt persoane comode si cam statice. Ei n-ar da niciodata un film bun pe un mers la plimbare pe munti si vai. Ei dorm mult, mult prea mult in diminetile de weekend. Cu greu pot fi dezlipiti de contextul casnic si asta doar cu multe rugaminti si insistente. Iarna li se pare ca e prea frig sa paraseasca barlogul. Vara e, vezi bine, prea cald pentru a sari peste prag, la aer.

Si ma gandesc eu asa, de ce atata tevatura. Ce lege a atractiei prost intelese o face pe cireasa sa capete la loterie doar barbati cu bioritm incetinit, lent, greoi. De ce capata cireasa doar barbati care petrec prea mult in baie. Si care apoi, obositi de atata barbierit, trebuie sa se culce pe-o parte, sa-si revina in simtiri. Si asta cand afara e un soare numai bun pentru activitati in aer liber sau un festival interesant. De ce. De ce.

Asa nu se mai poate. O zei, faceti ceva. Ca daca nu, va fac eu voua.