Am un dulap urias.
E asa de mare incat nu imi ajunge o zi intreaga sa ma plimb prin el. Si asta chiar daca ma scol de dimineata si nu o mai lalai la cafea si imi trag in picioare niste incaltari comode, numai bune pentru calatorii de lunga si sinuoasa durata. Dulapul meu este aceasta vagauna, sac fara fund.
Este o groapa a marianelor in care au pierit fara de urma multe multe chestii. Mi-e frica sa scot tot ce este in el si sa rup in felul asta pisica. Mi-e frica de ce as putea gasi acolo, nu sunt pregatita. Asa ca merg pe burta si il hranesc pe dulap in continuare cu imbucaturi obscene, nemernice. El inghite orice si nu face mutre. Este un gurmand.
O vreme am tinut pasul cu lucrurile pe care i le-am indesat dulapului pe gat. Aveam idee cam ce ar putea sa contina. Acum insa totul este scapat de sub control. In dulapul meu e ca-n viata. Din el scapa cine poate. Hainele intra aici cu inima curata si la inceput se odihnesc cuminti pe rafturi, in buna oranduiala.
Dar vine un moment cand totul o ia razna si eu nu pot face mare lucru. Ma uit neputincios cum raman fara sutiene rosii, ciorapi plasa sexy la care tin, pulovere de baza in viata mea, care imi fac sanii inca si mai mari decat sunt de fapt, spre deliciul publicului. In dulap si-au lasat oasele curele frumoase, genti de nadejde si alte hodrobele.
Pe langa haine si duzini de pantofi si cadouri care asteapta sa fie redirectionate si chiar si un vibrator, dulapul mai ascunde ceva. El se afla in dormitor. Si deci logic ca aici am ascuns in graba cenusa si putregaiul ramas in urma relatiilor decedate geografic aproximativ in fata lui.
Neavand covor in dormitor sub care sa indes mizeria sentimentala, am depozitat-o provizoriu tot aici. Cred ca daca il scuturi bine, dulapul scuipa gemete&taceri suspecte, plansete&rasete. Dar si amprente dragastoase, franturi de oase, cartilagii ale trecutelor iubiri si tot ce-a mai strans de-a lungul vremii.
Dulapul meu este aceasta vagauna. Nu prea imi da mana sa dorm singura in camera cu el.
