Primul lucru care trebuie spus este ca se iubesc si ele cum pot. Dar o fac intr-un mod potrivit cu statura si visele lor gingas aninate intre coarne.

Domnule, in primul rand ele iubesc cu pasiune si nu le e jena sa arate asta in public. Asta-mi place mie la girafe. Sunt porno. Primul lucru pe care il fac este o perversiune la care oamenii ajung doar cu straduinta si numai daca sunt siguri ca nu afla alti oameni.

Girafele nu se limiteaza doar la dusuri aurii. Ci ele, mari vietati curioase si nerabdatoare, si gusta din aceasta prima ofranda a dragostei lor. Daca totul este ok, girafele merg mai departe si isi ies din minti impreuna. O fac in mod profesionist, cu simt de raspundere.

Preludiul lor implica mult gat, metri intregi de gat. Le inteleg. La mine la zodie zice ca este una dintre partile cele mai sensibile. Abia dupa ce se unduiesc in fel si chip, ondulandu-se si impletindu-se pana vad stele verzi, girafele se izbavesc in felul ala. Noi, cei mai putin sofisticati, tindem sa procedam asa din prima. Unu zero pentru girafe.

Girafele se iubesc de o maniera totala si deloc cumpatata. Se iubesc asa cum putine fiinte am vazut sa o faca. Fara sa le pese de prejudecati si de gurile lumii slobode. Girafele se iubesc ca si cum nu mai exista un maine. Se iubesc cu mintea goala de facturi si leasinguri si asigurari si dentisti. Se iubesc, banui eu, cu tot ce au mai de soi la purtator.

Uite la ce ma gandeam, sa-mi fie cu iertare. Ca natura s-a ingrijit asa de bine de culorile pe care le-a numit pentru fiecare capitol in parte.

Sunt foarte multumita. Copacii sunt verzi sau cu puf galben ca de pui cand e anotimpul si cazul. Cerul e albastru ca ochii austriecilor. Sau poate, cine stie, lucrurile stau taman pe dos. Adica austriecii au imprumutat mici bucati de cer si si le-au lipit pe fata. Culorile pamanturilor merg de minune cu cele alese pentru copaci si cer. Si tot asa. E brici.

La un singur subiect nu s-a putut hotari natura, draguta, sa aloce o singura culoare. O inteleg. Subiectul e tare si fierbinte. Tot ea a facut in asa fel incat sexul masculin sa nu vina intr-o singura culoare. Ci sa imbrace una dintre cele patru nuantele aparte, atat de placute ochiului. Daca ne apucam sa vorbim si despre textura, ma apuca zorile.

In functie de noroc, poti capata un sex bej, mov, roz sau negru. Si cand zic negru nu ma refer la negru-negru, ci la sexul brun unui barbat alb. Sa fie clar, eu una sunt pentru oricare dintre ultimele doua categorii nuante. Dar nu fac nazuri.

Incerc sa nu fiu rasista si sa nu refuz un sex doar pe criterii de culoare a pielii. Pentru mine important e ce gandeste el. Ce valori are. Care sunt criteriile lui in viata. Si daca stie carte.

Am inteles ca, atunci cand un barbat isi da lenjeria de corp jos de tot, este ca atunci cand desfaci un kinder cu surprize. N-o sa stii niciodata ce vei capata dar stii ca o sa fie bine. Sexul unui barbat pare sa sfideze nuanta pe care o are restul pielii apartinatorului si are vointa proprie. Astfel, sexul unui barbat oaches poate fi surprinzator de roz. Si tot asa.

Sigur, nu vorbesc din experienta. Am vazut si eu filme, am citit carti. Pe asta ma bazez si pe povestirile prietenilor. Se mai indura cate unul sa ma tina la curent.

Acum va las, a fost doar un gand. E placut sa incepi ziua cu el in minte sau chiar aievea.

Astazi gandul ciresei merge catre lepadarea de obiectul si subiectul senzualitatii superficiale.

Dovada ca nu toate femeile sunt dornice sa isi odihneasca capul neaparat pe un umar de barbat pe timp de noapte sunt eu. Cireasa. Cand iubesc, umarul e bine venit. Dimpreuna cu tot barbatul, chiar daca sforie. Si cu tresaririle lui de prin somn, cand vaneaza porci mistreti sau trage la cine stie ce tinta. Si cu scrasnitul din dinti si orice alte porcarii.

Cand iubire nu e insa, nasol e. Una este sa ne amestecam carnurile spre a face din ele cea mai condimentata tocanita de fleica de om. Alta este sa vreau sa mi te mai amesteci prin pat dupa ce s-au savarsit acte senzuale de importanta majora. Sa mancam tocanita si sa plecam acasa, asta e deviza mea.

Asta e. Nu mi se pare ca trebuie sa ma cuibaresc neaparat langa un barbat cu care am facut sex. Nu mi se pare. Sa recunoastem. Ce-a fost a fost si s-a terminat. E grozav sa dormi singur cand esti satisfacut si nu simti afectiune pentru satisfacator. Problema e ca barbatul mai crede sincer sau e prost sfatuit ca trebuie sa se intinda langa mine cu dinadinsul. Ca daca sexurile noastre s-au imprietenit, apoi trebuie musai sa ne si vedem la fata dimineata. Of.

Se intampla ca uneori imi vine sa platesc o taxa grasuta unei firme serioase si respectabile. Una care a aniversat de curand 75 de ani de experienta in domeniu si are iso 9001. Care sa il ia de langa mine cu binisorul sau cu forta, nu prea imi pasa de detalii, pe barbatul asta si sa-l duca la el acasa, in patul lui.

Probabil ca pe undeva sunt un fel de barbat. Se pare ca reusesc si sa ies prea repede din casa, cum femeile nu prea accepta sa faca. Si daca ati sti in ce spatiu cat o nuca pot eu sa-mi indes toate cele trebuincioase pentru 3 zile, ati ramane busbe. Cand la asta se adauga ce ziceam mai sus, parca mai poti fi sigur ce sunt eu.

Un fapt e clar. Imi vine sa-mi montez undeva la indemana un furtun cu apa. Un furtun cu apa oparita metaforica pentru indepartarea manifestantilor prea insistenti. Sau orice alta arma care sa-mi obtina libertatea dupa niste stropi bine delimitati de placere. De ce sa ne prefacem ca impartim si valori, nu doar epiderma.

Noroc cu sanii astia mari, caci astfel as avea pe alocuri mari probleme in a ma mai crede lumea ca sunt pe bune o caprioara.

Am un dulap urias.

E asa de mare incat nu imi ajunge o zi intreaga sa ma plimb prin el. Si asta chiar daca ma scol de dimineata si nu o mai lalai la cafea si imi trag in picioare niste incaltari comode, numai bune pentru calatorii de lunga si sinuoasa durata. Dulapul meu este aceasta vagauna, sac fara fund.

Este o groapa a marianelor in care au pierit fara de urma multe multe chestii. Mi-e frica sa scot tot ce este in el si sa rup in felul asta pisica. Mi-e frica de ce as putea gasi acolo, nu sunt pregatita. Asa ca merg pe burta si il hranesc pe dulap in continuare cu imbucaturi obscene, nemernice. El inghite orice si nu face mutre. Este un gurmand.

O vreme am tinut pasul cu lucrurile pe care i le-am indesat dulapului pe gat. Aveam idee cam ce ar putea sa contina. Acum insa totul este scapat de sub control. In dulapul meu e ca-n viata. Din el scapa cine poate. Hainele intra aici cu inima curata si la inceput se odihnesc cuminti pe rafturi, in buna oranduiala.

Dar vine un moment cand totul o ia razna si eu nu pot face mare lucru. Ma uit neputincios cum raman fara sutiene rosii, ciorapi plasa sexy la care tin, pulovere de baza in viata mea, care imi fac sanii inca si mai mari decat sunt de fapt, spre deliciul publicului. In dulap si-au lasat oasele curele frumoase, genti de nadejde si alte hodrobele.

Pe langa haine si duzini de pantofi si cadouri care asteapta sa fie redirectionate si chiar si un vibrator, dulapul mai ascunde ceva. El se afla in dormitor. Si deci logic ca aici am ascuns in graba cenusa si putregaiul ramas in urma relatiilor decedate geografic aproximativ in fata lui.

Neavand covor in dormitor sub care sa indes mizeria sentimentala, am depozitat-o provizoriu tot aici. Cred ca daca il scuturi bine, dulapul scuipa gemete&taceri suspecte, plansete&rasete. Dar si amprente dragastoase, franturi de oase, cartilagii ale trecutelor iubiri si tot ce-a mai strans de-a lungul vremii.

Dulapul meu este aceasta vagauna. Nu prea imi da mana sa dorm singura in camera cu el.

Ca un facut, Barbat nu se afla absolut in fiece minut in viata ciresei, la dispozitia dumisale. Ai zice ca se afla dar uite ca mai are si el treburi-chestii-socoteli. Absent motivat sau nu prea, ce mai conteaza. El mai si lipseste, asta e de tinut minte.

Ma refer la Barbat ca la acest personaj mereu principal, caruia-i ofer cu placere rolul asta. Barbat ca multime, Barbat ca personaj colectiv. Barbat inceput si sfarsit, Barbat alb-negru, yin-yang, pat si patason, tusea si junghiul, hihi. Si totusi acel Barbat anume, singur si special, Barbatul meu.

Ei bine, lipsa Barbatului nu o fereste insa pe cireasa de impregnarea spontana cu senzualitate profunda. Si cand asta se intampla, este o actiune cu implicatii imediate. Ce daca el lipseste momentan. Ea este cuprinsa de pofte carnale numai bune pentru a fi satisfacute numaidecat. Si atunci, asta e, apelam la aparatura din dotare.

Avem un dormitor, avem o seara libera, avem muzica buna si un pahar de vin. E cald in casa, avem si chef. Bineinteles ca nu mai stau pe ganduri. Ma retrag eu cu mine in budoar si acolo avem parte de o dragoste salbatica. O dragoste satisfacatoare si de calitate superioara, cum numai cireasa stie sa-si faca cu mana ei dreapta.

Zis si facut. Insa, tot ca un facut, sunt dati in care Barbat apare brusc in schema, dupa autosatisfacere. Si cireasa este pusa in incurcatura. Sigur ca Barbat are pe vino-ncoace si o tenteaza pe cireasa cu deasupra de masura. Dar corpul, corpul ei fizic isi spune cuvantul. Cireasa e deja satisfacuta trupeste si asta o se bate cap in cap cu pofta ei potentiala.

Se uita cireasa pofticios la Barbat, apoi se gandeste jenata la ce tocmai a comis. Nu-i nimic, adjudeca ea. Lasa, ca unde merge mia, merge si inc-o mie. Ba chiar doua, trei. Asa ca isi sufleca ea manecile pana la brau si nu spune nu noului gen de sexualitate, cea impartasita, care o invadeaza.

Si atunci apare situatia asta bizara. Fac sex si cu mine dar sex si cu el. Din dormitor scapa cine poate.