Asa imi trebuie. Daca mi-am smuls doua minute 47 de secunde, intr-o seara de ianuarie sa-i fac un loc de joaca. Sa-i inventez un blog in care sa se distreze. Acum, imi intoarce spatele.

Si eu, care m-am chinuit de mi-a iesit tot sucul sa o fac sa se apuce de scris. Am inchis-o chiar intr-un dulapior, ca ea e o faptura mica, si am fortat-o sa-mi strecoare pe sub usa creatiile pana cand am fost multumita de rezultate. Sunt o dura doar. Am intepat-o si cu un creion ascutit de cateva ori ca sa o fac sa se trezeasca si sa se apuce de scris.

Asta mi-e rasplata. Un site care nu ma include, care nici nu a pomenit de mine si nici.. pfoaaaaii, ce nervi am!! Pai cum sa-mi tai mie accesul la o scena? Pai ce conteaza ca nu am urcat pe ea de doi ani? Patina mea e puternica si lumea nu m-a uitat. Am stralucit de cate ori am urcat in lumina rampei. Si oricum, mie, mie trebuie sa mi se multumeasca penntru tot. (pause for applause).

Eram gata sa pozez pentru statuia care simteam ca mi se ridica, stateam semeata in bataia vantului incercand sa prind o briza pe breton cand mi-am luat-o in freza.

A inceput si lumea sa ma compatimeasca. Un coleg mi-a spus ieri ca ar trebui sa implor impacarea. Sa cer sa mi se dea locul inapoi. Sa fiu relipita la codita mama. Sa-i cer ciresei prietene sa schimbe iar numele casutei sa-i zica macar… sanuca si ralucuca.ro ca altfel ma sting pe picioare. Sa-i schimbe si infatisarea putin pe ici pe colo in punctele esentiale, ca sa mi se asorteze si mie putin. Oricum, e de apreciat ca nu a lovit aici latura ei chinezeasca. Va spun, e greu de tinut in frau cand vede niste litere imbarligate pe un trening lucios. Ne-a ferit cel de sus!

As putea chiar sa o amenint cu lansarea unui site numai al meu la care nici macar nu o sa fie invitata. Un site muuuult mai frumos ca al ei si muuult mai de success. Ma oftic.ro este prima mea optiune, dar se stie ca primul  impuls e de obicei subred in bussines. O sa merg pe o varianta mai gandita. Nu ma las.ro sau vreau si eu.ro. Ma mai gandesc ce, doar vreau, pentru inceput.

Acestea fiind spuse pot sa adaug ca imi place ciresul de apa. Mda, recunosc e o idee buna. Si culoarea de fond e relaxanta. Nu chiar asa relaxanta pe cat as fi ales-o eu, dar totusi. Ai facut tot ce ai putut. Sa vedem acum, cand nu mai esti asociata cu numele meu, ce-o sa poti sa faci. Te-ai folosit destul de imaginea mea. Gata! Uita-ma, sa stergem cu buretele tot, sa calcam in picioare steagul ciresesc. Adio!

A Cherry, always and forever…

PS: poate te prind pe noul meu site:).

Sa nici nu-ti treaca prin cap sa-mi aduci un bat.

Am fost megacuminte anul asta. Am facut tot ce trebuie. Pe alocuri am facut chiar mai mult. Dar daca esti matale deschis la minte, atunci nu o sa ma pedepsesti pentru asta.

Sigur, nu fac nimic doar de dragul de a fi o buna cireasa. A venit ziua sa ma rasplatesti pentru cum m-am purtat pana acum. Si uite cum facem.

Chestiile majore o sa i le cer lui Mos Craciun. Am eu intelegerea mea cu el. Dar pentru nimicuri de-astea de care am pofta si nu par sa fie prea impovaratoare pentru un mos binecrescut, o sa ma adresez matale.

Mos Niculae, eu vreau asa.

1. Cand ma trezesc duminica dimineata, insist sa am patul plin de perne. Vreau sa bat din palme si tadaa. Sa stau pe ele ca o regina. Am dormit la Praga intr-un pat imaculat si plin ochi cu perne de toate dimensiunile, stranse in asternuturi fine.

Si vreau si eu, ca mult mi-a mai placut. Ca sa nu crezi ca e cine stie ce, sa-ti trasez sarcina exact. Daca imi aduci 2 perne mici dar umflate si 2 perne mari si pufoase, suntem ok.

2. Sa faci ca dulapul din bucatarie, ala unde tin painea, sa fabrice in timpul noptii turta dulce. Ca sa am diminetile mereu cateva bucati proaspete, sa le pot muia in ceasca de ceai.

Imi place teribil turta dulce. Nu trebuie sa fie cu ciocolata sau cine mai stie ce bazdaci. E ok si simpla, cu putina glazura de zahar.

3. Vreau niste CD-uri cu muzica buna pentru masina. E drept ca prietenul meu bun care asculta cea mai tare muzica mi-a facut cateva cd-uri. Dar le-am ascultat prea mult. Unu la mana ca m-am plictisit. Doi la mana ca au inceput sa scartaie, nemetaforic vorbind.

Vreau sa am cel putin 20 de cd-uri noi. Unele care sa ma faca sa incep voioasa inca o zi de munca. Altele care sa ma calmeze si sa ma bage in timpul liber mode dupa ce tocmai am terminat una. Ne-am inteles, da? Hai ca asta e chiar mai simpla ca aia cu pernele.

4. As dori cateva perechi de chiloti noi, cati te lasa pe mata inima. Am nevoie sa-mi refac stocul. Dar vezi mata, nu am chef deloc sa calc pe la mall si sa petrec ore in sir gasind numai tampenii.

Vezi si mata. Ii vreau de diferite culori, miniaturali. Si sa fie sexy. Stiu ca matale nu esti cu dinastea dar daca vrei, poti. Port 38, marimea de la H&M. M-as bucura sa-mi iei de acolo.

5. Am nevoie de niste bilete la Bruxelles. Nu, nu vreau sa mi le platesti mata. Ci doar sa stai pe net si sa gasesti niste date si un cost convenabil. Detest sa fac asta, ma apuca pandaliile.

Si in plus nici nu am card din cel cu emboss. Cu care se fac plati online. Vezi sa fie in martie si vezi sa fie si frumos afara. Ah, da, scuza-ma. Asta nu cred ca e de competenta matale, o sa vorbesc eu cu Mos Craciun.

Cam asta ar fi, la o prima ocheada. Sigur, poti sa imi pui in ghetute si fructe si ciocolata si martipan si somon afumat si un borcanel burduhanos cu icre de manciuria. Ca e dezlegare la peste weekendul ala. Si covrigi, dar sa fie aia din Amzei.

Iti dau o saptamana sa rezolvi treburile astea. Si ne auzim pe 6, dimineata. Sa pui fular, sa-ti iei medicamentele si sa dormi cat trebuie noaptea.

Te pup si ai grija de mata.

Cireasa pofticioasa dar decenta.

Cismigiu, 19 martie, 2009

Iubita mama,

Am dat drumul trasurii, din placerea de a mai face cativa pasi pe jos. Si ce sa vezi. Primavara din parc a venit mai repede decat cea de pe net. Dar te vei bucura poate sa afli ca in Cismigiu am gasit toate in ordine.

Cum intri in parc, porneste muzica. Parca a invartit cineva de cheita vrajita. Si toate paserile mari si mici si medii. Au inceput, uitandu-se ochi in ochi si sprijinindu-se una de alta sa nu carecumva sa cada de atata implicare, sa cante ca proastele. Ai citit oare matale Cronica pasarii arc, de Murakami?

Cat despre copaci, ce sa iti mai zic. Mugurii doar sub amenintarea cu moartea transmisa de catre ingrijitori la fiecare inserare din copac in copac. Reusesc sa se abtina sa nu pocneasca cu zgomot de tunet. Si sa nasca in chinuri frunze noi.

Banuiesti matale poate. Ca forsytiile n-au mai putut. Si jenate ca le-a venit poate prea devreme sorocul. Au decis sa se mascheze, ca la carnaval, in culoarea galbena a geloziei.

Dar, ce intamplare! O pasarica de soiul cantator. Stiu sigur ca era capabila de triluri pentru ca era cam uratica. Si ma gandesc ca lucrurile in viata nu sunt impartite chiar aleator. Deci pasarica asta statea sa nasca oua palide.

In mod sigur era la prima sarcina, se vedea pe ea. Pentru ca era emotionata nevoie mare. Si de-aia ii tot scapau din ciocul mic pitic. Firele uscate cu care voia pasamite sa-si captuseasca al ei cuib.

Pasionatii de sah, iubita mama, erau in febra mutarilor geniale. Mare forfota si inghesuiala era pe la mesele cu patratele.

Domnisorul de mai jos, desi stiu ca pe matale nu te intereseaza fiindca nu e ofiter. Era teribil de emotionat ducand un trandafir rosu si gras de petale iubitei lui, o croitoreasa.

Cei doi venerabili din imaginea alaturata citeau alene. Mi-a placut de ei. Erau ca batranii normali din strainatate. Doamne, dar cum mai zboara timpul, mama…

A, era sa uit. N-ai sa crezi matale de ce este capabil un porumbel cand iubeste. Cei doi masculi infoiati de mai jos. Au prins-o pe biata caprioara la mijloc. Si se tot foiau si roteau si invartoseau in jurul ei.

Am stat mult sa-i privesc. Sigur ca mi-a trecut prin minte si ideea. O sa razi poate, de asa prostioara. Ca ar trebui sa vina si niste barbati sa se uite la porumbei, sa vada cum se face. Stii, pe net s-au cam alienat obiceiurile astea. Dar destul…

Iar pe domnita aiasta am surprins-o tocmai cand ii oferea venerabilului domn flori. Cred ca voia sa-i si spuna ceva mai deocheat. Bineinteles, a tacut rusinata la venirea mea. Doamne iarta-ma pentru ca gandesc asa. Dar s-a involburat si sangele meu de asa priveliste.

Eu sunt bine, ceea ce iti doresc si dumneatale. Cand vei citi aceste randuri, voi fi dusa de aici. Sper ca baietul sa-ti aduca scrisoarea pana-n pranz. Si sa te gaseasca sanatoasa. Lipsesc pana luni, sa nu te ingrijorezi matale. Nu am nici net.

A dumneatale sincera si iubitoare fiica,

Cireasa