Am avut revelatia asta. Scrisul seamana incredibil de tare cu activitatea de a te mulge si rezultatul ei.
Cine stie ce spun, sa aiba satisfactia ca cineva intelege profund si empatizeaza. Cine nu, sa ia aminte. E probabil interesant sa stii cum se scriu materialele, cand scrisul este ceva zilnic, parte integranta din fiecare platouas.
Scrisul este exact ca mulsul. In sensul ca in fiecare zi trebuie hranit cate cineva, asta e sigur. Cand am noroc, ma mulg doar pentru cineva anume si merge repede. Dar uneori trebuie sa ma mulg suficient pentru 3-4 entitati diferite.
Cand lucrurile stau asa, adica trebuie sa ma mulg mult si eficient, sunt emotionata dinainte sa ma trezesc. Fac incantatii de cu noaptea in cap sa am lapte suficient. Imi pipai sanii/imaginatia, sa vad de unde pot scoate cel mai mult si cu ce urmari sau foloase.
De multe ori mulsul merge din inertie si beneficiarii nu mor de foame. Doar am sanii mari si imaginatia forte. Dar mulsul nu merge chiar mereu bine merci. Uneori ma mulg intai calm, cu speranta, si totusi ioc lapte/cuvinte potrivite. Atunci incepe cireasa sa se mulga salbatic, fara mila, haiduceste.
Orice picatura/idee este binevenita si nu se pierde nimic. In scris, tot ce ai muls, bun sau rau, trebuie sa ajunga undeva. Cuvintele nu pot fi aruncate la birou. Cine scrie stie ca nu se face cum vezi in filmele cu pictori excentrici, care strica, avand multe spume la gura, panze la care au lucrat luni de zile.
Omul care scrie zilnic tremura pentru fiecare cuvant al lui. Il ia la san, il leagana, il imblanzeste. Chiar si cuvintele proaste sunt puse undeva, la dospit. Apoi mergi din nou la ele, le mangai pe cap si le rogi sa sune bine. Ba nu, le implori.
Cam asa face si o mama care se mulge pentru al ei prunc, din cate am priceput. Pune in laptele ala tot ce are mai bun si nu da uitarii/pierzaniei nicio picatura.
Buna dimineata.






