de ce scriu eu?

august 20th, 2009

faima

Vorbim aici de un conglomerat de motive. Unul dintre cele mai importante ar fi ca, odata ce am inceput, pur si simplu nu pot sa ma opresc. Asa sunt eu, nesatula.

Un altul ar fi ca uite, asa mai platesc si eu din facturi. Sa mananca si gura de cireasa ceva. Daca internet nu e, nimic nu e. Si conteaza si ca m-am atasat de niste oameni, multi. Nu e putin lucru asta.

Dar unul se iteste parca mai ferm din helesteu. Helesteul plini cu pesti portocalii bine dresati. Cei care poarta in botic cate un stegulet diferit inscriptionat cu cate unul din motive mele. E momentul adevarului.

Scriu si ca sa-mi impresionez cosmeticiana. Putine lucruri se compara cu veneratia unei femei simple si foarte apropiate. Ca doar ei ii dau destul de des si fara retineri cheile corpului meu. Uite fata, si ai grija de el.

Trebuia sa o vedeti aseara. Ea ma tragea vartos de par. Si asta ma facea sa lacrimez oftand usor in batista, de mai-mai sa scuip compot. Ca o dama cu cirese ce sunt. Si revarsa in timpul asta din gura catre mine stima ei. O mladita recent inmugurita.

Pana acum n-a stiut ce epileaza. A crezut, ce confuzie, ca parul meu e ca orice par. Oricum, de cate feluri poate fi parul de pe picioare? Nu prea multe. Dar uite ca acum s-a prins ca al meu e mai special. E par creativ. E parul persoanei care scuipa cuvinte tiparite. Nu doar panglici pe nas, ca atatia altii.

Stia de multa vreme ca asta fac eu in viata. Cam de cand am inceput sa-mi las blanita la ea in cabinet. Atunci a dorit, ca orice cosmeticiana, sa puna intr-un borcan cu formol detaliile mele de clienta.

Isi zice cireasa. Stop. Se da pe site-uri. Stop. Sustine ca ar castiga si niste bani din asta. Stop. Eu nu prea cred. Stop. Noroc ca e frumusica. Stop. Asa se spune acum. Stop. Fac internet. Stop. Sani mari. Stop. Divortata, of. Stop. Fir viguros, bun pentru peruci. Stop. Hazlie uneori, desi pe mine e greu sa ma mai amuze ceva. Stop. Mereu grabita. Stop. Pielita subtire, prea subtire. Stop.

Stia deci ca scriu la un site. Hotcity.ro. Cum? Hotcity.ro. Orasul fierbinte. Ihim. Asta n-a impresionat-o prea tare. Cand esti cosmeticiana, site-urile se surpa ca un fum. Hartia manent, ar fi putut sa-mi replice. Dar a tacut, fiind o doamna.

Cosmeticiana mea a pus mana pe revista The One. Din intamplare singurul numar in care nu scriam ceva picant despre sex. Ma intreb ce-ar fi zis daca ar fi dat peste asta. Ma rog, sa nu discutam drobul de sare.

Acum, cand a vazut negru pe alb Sana Nicolau si un articol despre mine calarind o bicicleta, a uitat sa mai scoata mustata clientei care zacea in abandon. Dar cum, eu o cunosc bine. O jumulesc de ii merg fulgii la fiecare 3 saptamani. Ii stiu fiecare cotlon si cuta si fanta.

Stiti, mi-a declamat ea in timp ce tragea de mine sa ma rupa bucati de vie. Stiti ce mi se pare fenomenal? Ca scrieti asa cum vorbiti. Eu: auch! Ea, neimpresionata: m-a uimit asta. Nu ma asteptam, va spun sincer.

Eu credeam ca scriitorii astia de prin reviste se exprima altfel prin viu grai. Dar in revista sunteti chiar dumneavoastra in carne si oase. Parca va aveam in fata. Decat ca era scris. M-am simtit asa, bine. M-am bucurat. Bravo, sunteti mare.

Am plecat in graba, lingandu-mi o labuta. Aveam deadline. Si cum scriu pentru cosmeticiana, nu-mi permit sa o dezamagesc. Altfel parul meu devine ca orice alt par.

lotiunea pentru fermitate ajuta, dar nu sanii

iunie 23rd, 2009

boobs

Ce sa fac, daca nu prea cred in creme. Cand am fata sau mainile uscate, pun o crema, sa simt pielea cum bea apa si se uda, la fel cum galgaia Stefan cel Mare apa din pocal si ii curgea pe de laturi. Lacom domnitor, lacoma piele. Adica ma hidratez, in termeni social acceptati.

Eu nu cred ca o crema poate sa-mi dea mai multa incredere in mine, sa ma faca mai frumoasa, mai desteapta, mai devreme acasa decat sunt deja. Oricum asta ar fi destul de greu, date fiind circumstantele.

Am incercat sa fiu si eu in randul lumii, ca alte surate fructe, care se emoliaza zi lumina. Dar am cumparat potiuni magice si le-am lasat sa moara o moarte inceata si dureroasa, uitate prin vreun colt, uitandu-se la mine cu ochi plini de repros.

N-o sa le uit niciodata privirea de crema tradata in amorul propriu.

Deci am stabilit: daca cireasa are sapun (solid) si sampon, ea e multumita. Dar uite ca am primit cadou un ulei pentru fermitatea sanilor. Asta inseamna, in viziunea mea, ca daca esti purtatoare de sani mai moi, asa, lotiunea ti-i face de diamant. Cu tot cu sclipiciul aferent.

Cum soarta mi-a daruit un bust generos, eu m-am obisnuit de la inceputul purtarii sanilor mei, adica din pruncie, cu ideea ca ei nu pot fi chiar fermi.

Nu sunt eu foarte precisa referitor la explicatia stiintifica, pentru ca abia inteleg cum functioneaza telefonul. Si nici n-o sa-mi intre in cap vreodata ce sunt mareele.

Dar inteleg totusi ca nu exista nimic pe lumea asta care sa poata sta in asemenea consola. Prin urmare, traiesc bine cu ideea ca sanii mei mari nu stau toiiiiiing-toiiiiiing, indreptati inainte, asa, amenintator catre lume.

Pentru ca insa am primit lotiunea, mi s-a parut simpatic sa ma ung cu ea. Si nu oricum, ca ma plictisesc singura. Ci rugandu-l pe prietenul meu imaginar, I. sa faca oficiile acestui act aproape amoros.

Spun doar aproape, pentru ca oficial obiectivul este altul: proiectul sani mai fermi pentru cireasa. Si totusi spun amoros, pentru ca na. Sa va vad pe voi cum aplicati sau va aplica cineva un ulei pe sani si va maseaza in miscari ascendente, cum zice pe pachet.

Iar voi sa incercati in timpul asta, cat sunteti framantate sau framantande, sa va tineti demne. Serioase ca si cum inghititi untura de peste, care face bine la organism.

In procesul de fermizare al sanilor, poti usor sa te pierzi cu firea si sa oftezi adanc de atata preocupare. Cireasa se da cu lotiunea de doua ori pe zi, asa zice la pachet. Si cine sunt eu sa contrazic o crema.

Si acum sa asteptam, sa vedem ce-o sa iasa. Pentru ca lotiunea miroase frumos si e uleioasa si este aplicata cu seriozitate, poate o sa am sanii ceva mai fermi, in perioada ce urmeaza. O sa va anunt, nu pot tine pentru mine asa veste cutremuratoare.

Daca o sa pot sparge caramizi cu decolteul, o sa stie toata lumea. Desi, haideti sa fim seriosi, nu e ca si cum un ulei poate sa funtioneze cu structura de rezistenta pentru sani. Nu mai suntem copii.

Dar un lucru e sigur, si inca de pe acum, de la prima aplicare: exista moduri in care lotiunea genereaza fermitate instantanee. Cui sa ii mai pese ca nu e vorba despre sani. Important e ca lucrurile ies bine.

viata cu sos pe piept

aprilie 2nd, 2009

pepene

Sunt genul de cireasa care face ce face. Si ajunge sa puna mereu sos pe pieptu-i gene-ros de sentimente.

Totul in rest e in regula. Nu merg cu fermoarul desfacut la intalniri de strategie. Si ma duc repede la baie dupa ce mananc patrunjel sau mac. Ca sa inlatur eventualele pierderi colaterale.

Incerc sa-mi tin sanii in sutien la mare. Desi nu este usor, sfantul sisoe mi-e martor. Sunt atenta ca mucii sa stea in nas si nu pe interlocutor cand stranut.

Si dupa ce ies de la baie, fusta nu prea-mi ramane ridicata la spate pana la talie. Prinsa fiind din greseala cand mi-am tras ciorapii lungi sus la loc peste arcuitele-mi picioare.

Dar cand vine vorba despre lucruri pe care le bag in gura. Ceva merge mereu prost. Fie ca sunt eu prea hulpava si nu am rabdare si atunci indes si atunci sar stropi. Fie ca alimentele se straduie sa scape innebunite. De gura de cireasa care nu iarta.

Cert e ca am aproape zilnic pe piept drept marturie. Lista partiala a lucrurilor de care m-am bucurat cu fiecare papila. Scrijelita convenabil pe sau intre sani.

Cand beau cafea, mi se intampla cum patea Stefan cel Mare in filmele istorice, inaintea bataliilor cu turcii. Stiti cum bea el apa din pocal ca un purcel. Si avea pierderi de lichid prin marginile gurii. Mie imi place de mor Stefan cel Mare.

Daca am in fata o tocanita, marai la ea si ma zborsesc de pofta. Pana se burzuluie si ea inapoi la mine. Rezultatul fiind ca tocanita castiga si isi insemneaza victoria prin 3 mici pete rosii, inegale si dispuse anarhic. Intre sani.

Cand nu am sos rosu, pun sos din salata cu ulei de masline. Cand nu am nici macar de-asta, ma enervez subit si imi sare lapte din cana. Iar cand chiar nu-i chip sa reusesc singura sa-mi pun pe mine. Am ajutoare.

Sigur trece un caine care aluneca si da peste o baba. Care se dezechilibreaza. Scapa plasa cu paine. Care cade intr-o balta cu noroi. Din noroi se desprinde o parte care aterizeaza pe un carut si o mama.

Copilul se sperie si plange. Mama se impacienteaza, ii sare din mana borcanelul cu piure de mere si gust oribil. Borcanelul face triplu tulup prin aer si jumate din incarcatura incerta aterizeaza la mine pe sani.

Cum am o viata sociala teribil de activa. Si ma vad cu oameni la pranz, deci cand ziua abia a inceput. Mi-e rusine sa ma prezint gata patata. O sa zica respectivul lume, lume, la cireasa asta ii cade din plisc. Am o imagine de protejat.

Si atunci m-am gandit asa. Sa-mi cumpar o geanta de voiaj mica, cum au doamnele bogate. Pe care sa o car zilnic dupa mine, prin oras. In ea sa pun niste schimburi si albituri. Si la jumatea zilei sa scot bustiera plina de sos. Si sa imbrac ceva decent.

Daca ma intreaba cineva, o sa pretind ca tocmai m-am intors de la Londra. Iar daca se prinde ca mint si insista. O sa-i raspund cu voce mica. Sunt genul care pune sos pe piept. Nu ma judeca prea aspru pentru asta. La toti ni-i greu.

cand sanul intalneste bluza

octombrie 30th, 2008

BodaciouslyBeautifulBoobs_2

cand sanul intalneste bluza. se poate intampla absolut orice. de acord, nu?

exista zeci. sute. mii. zeci de mii de variante de sfarcuri obraznice. rotunjimi bune si materiale potrivite. din care rezulta intamplari. sau fara nimic din toate astea. si atunci rezulta non-intamplari.

si mi se pare ca fiecare pereche de sani e buna. doar sa faci cumva. sa-i gasesti scena potrivita. pe care sa evolueze. ca si pentru asta s-au nascut ei pe lume. nu numai sa hraneasca guri flamande. de copii roz bombon. care miros cel mai frumos.

la intalnirea asta de gradul 3. ambii participanti sunt foarte importanti. si sanul, batranul actor. si bluza, batrana actrita.

uite sanul mic si bluza nepotrivita. asta e un caz de care mi-e mila. cand ai sanul mic pitic. si pui bluza oarecare. sanii, chiar si aia care erau. cat erau. ca nu stam acum sa aruncam cu pietre. pleaca undeva. in pampas. si e pacat.

cand trec femei care poarta asa ceva. incepe sa ploua mocaneste. imi vine sa le opresc pe strada. sa le rog sa scoata prostia asta de pe ele. si sa puna altceva. le arat eu ce.

ca sanii lor sa inceapa sa existe. sa palpite in ritmul universului. sa atraga priviri. sa bucure fetze. sa dea forma primordiala. de femeie femeie femeie. ne miscam si noi mai cu talent?

dar sanul mic. si bluza minune. ah. ce-mi place aici. pe taramul asta. exista bluze care fac sanii mici. sa se umfle de mandrie. sa iasa tzantzoshi din material. sa capete vointa proprie. si si maxima personalitate. 2 vedete. cap de afis.

are cireasa bufnita o bluza gri cu funda. cand o pune. incep pasarelele sa cante prin copaci. doua cate doua. umar la umar. se face soare afara. si miroase a scortisoara. de-ti muta nasul.

ne mutam la sani mari. aici pot sa zic de la mine. ce traiesc eu.

sanul mare si bluza nepotrivita. mai fac si eu. cu sanii mei mari de cireasa. cand ies pe strada. ma mai iau cu treaba. si pun bluze normale.

si ce sa vezi. nicio fluieratura. nicio privire. ca si cum nici usturoi n-am mancat. nici gura nu-mi miroase. si uite cum trec prin viata. doar ca o pitica fara niciun chichirez. zero interactiune. aoleu. domnilor, zau ca pot. stati asa.

e, si apoi vine cazul magic. sanul mare si bluza ispititoare. cea aducatoare de plusvaloare. cand sanii mari se imprietenesc cu bluza potrivita. e primavara din nou.

pe strada se inmultesc accidentele de circulatie. avioanele zboara mai jos. dar scade criminalitatea. si creste toleranta fata de aproape.

ador bluzele care duc lucrurile la maximum. au ele o stiinta a lor. de a face lucrurile mari. sa para si mai mari. cireasa ma intreaba din cand in cand. cand decid eu ca e cazul. sa fac putin balamuc. iar ai pus bluza cu tzatze?

uite, are dentista noastra. femeia bruneta cu priviri focoase, o bluza. cazi din picioare cand o pune. bine, o ajuta si fizicul. adica atunci cand noi doua iesim in oras. eu sunt un fel de ruda saraca de la tara. la sani ma refer.

as mai zice si de sfarcuri. si de bluzele care lasa sfarcurile sa vada lumina zilei. sa faca networking cu alti oameni. sa mai tatoneze si ele lumea. intr-un cuvant, sa traiasca.

am dreptate? nu e importanta intalnirea dintre bluza si san? adica nu e pentru toata lumea foarte importanta? eu cred ca e muc si sfarc. daca pot sa ma exprim asa. si uite ca pot. ca tocmai am facut-o.