Cireasa se tot lauda cu un minimegafon montat frontal, in loc de a ei minigura. Oricui se opreste langa ea prostit. Si sta nitel sa o asculte. Dupa cum urmeaza.
Zice ca are in gestiune pielita subtire. Ca detine sfarcuri intarite din te miri ce. Ca cica are samburele mic si rosu pe post de centrul universului. Lucruri care denota clar o fire simtitoare. Si cu nevoie grabnica de protectie de catre om cumsecade.
Cand se refera la sexul tare. Vezi bine, preferatul ei pe plan teluric dar si oniric. Mai zice ea ca-i plac inginerii care au devenit rockeri. Apoi barbatii cu nasul coroiat si cheliosii.
La rand urmeaza barbatii cu par prin locuri de unde lumea a inceput sa izgoneasca pe personajul PAR. Se da in vanturi dupa barbatii care o fac sa chicoteasca des. Cei care sunt nascuti in 1974 si sunt bine incaltati, in pantofi moi, de piele intoarsa. Si cam atat.
Pai si atunci de unde pana unde. Crede lumea intreaga. Si mai ales o parte dintre colegii de livada vietii care este. Deci fapturi apropiate. Ca ciresei ii trebuie langa ea o bestie care sa o struneasca. Si sa o puna ferm cu botul pe codita?
Cand imi place un nemernic. Nu se mira nimeni. Nici chiar mama de cireasa. Stie cineva unde-i cireasa? Uite-o colo, sta sa ii bea domnul ala sange cu paiul direct din aorta. A, ok. Credeam ca ii se intamplase ceva. Deci e sub control.
Cum insa imi place un inginer familist. Sau pur si simplu, sa zicem, un fizician. Primesc atentionari din public. Si vad sprancenele cum se impreuna a mirare profunda.
Cireasa, ce-i cu tine. Ti-e rau? De ce, stimati ascultatori? Pai cireaso, vad iti place cutarica. Care, scuza-ma, pare un om asa de linistit. Asa, si? Pai noi suntem convinsi 100%. Ca tie iti trebuie un minotaur. Care sa-ti puna capastru.
Sa puna capastru dupa ce initial. Ti-a pus un picior pe gat. De abia mai poti sufla. Te-a calcat cu masina dar nu incat sa te anuleze. A incercat sa te invete sa-ti tii cat mai mult respiratia. Cufundandu-ti al tau capsor, cu forta, in cada plina.
Dupa ce a slobozit pe urmele tale haite de caini nemancati. Te-a parasit in jungla printre canibali care n-au luat inca micul dejun. Si te-a invatat sa racai la usa de la bucatarie, spasita. Cand ti-e foame. Pentru a capata un dumicat, doi, nemuieti.
De ce, de ce ma banuiti toti. Ca nu pot sa apreciez si sa fiu multamita si sa ma simtesc indestulata. Langa oameni normali. Si de ce, de ce credeti toti ca eu trebuie sa mananc jeratic. Atunci cand vine vorba de barbati care mi-s dragi.
Ce anume din trasaturile mele vi se pare. Ca nu ar putea coabita cu un trai lipsit de drame si sange pe pereti. Si de ce credeti ca eu nu as putea obtine fericire pasnica, bovina, tipic taurina. Langa un om care e calm si nu imi cresteaza pielea cu lama.
Pentru mine e asa de evident. Ca apele vii si vesnic curgatoare. Cum e si cireasa. Se simt bine numai langa pietre peste care sa curga. Si pritre care sa se strecoare, sprintare. Si nu langa alte ape vii, care curg asisderea.
De ce credeti voi ca mie imi trebuie musai langa mine un nemernic. Asta ma intreb.
