Dar nu simtiti ca era timpul pentru o noua marturisire? E vorba, stimati ascultatori. Despre alunita asezata ca din greseala pe buza superioara a cuiva.
Da, ma starneste nespus. Cum vad una, mi se pare ca a fost lasata nu sa faca umbra pamantului degeaba. Ci sa ma multumeasca pe mine. Plenar. Rolul ei este strict pornografic, parerea mea.
Alunita astfel incrunstata in om este pusa anume acolo pentru a fi muscata cu salbaticie. Si daca nu de catre mine, atunci de catre cine? Si daca nu acum, atunci cand?
Haide, sezi putin. Nu iti fac nimic. Oi fi obosit. Parca te stiu de undeva. Ce muzica asculti? Ce zodie esti? Si apoi libidinos: dar ce-ai aici? Aaaa, ce dragut. Nici nu observasem. Iti sade tare bine. S-o porti sanatos.
Indicatie scenica: aici cireasa scoate ca pentru sine un scurt rrrrrr. Si face ochi de varcolac, verzi bombon. Dar se piteste, sa nu sperie vanatul.
Doar din cauza acestui accesoriu mic dar de netrecut cu vederea. Mi se pare ca un barbat e frumos, destept si devreme acasa. Si ca e dat in bobi ca cireasa si cu el. Sa aiba ceva de impartit, orice, cat de urgent posibil.
Sa vedeti ce balamuc iese cand alunitele astea umblatoare nu-si dau seama de asta. Si nu vor sa se lase rapuse de pasiunea mea devastatoare. Incercand sa-si vada de drum ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Caci, ce credeti. Mai sunt si unele “in denial”. Care cred, cu ignoranta. Ca punctul de frumusete asezat cu grija incat sa semnalizeze eficient gura, e complet intamplator.
Ei bine, nu. Ai alunita pe buza, inseamna ca ma iubesti. Aaa, nu ma iubesti? Tocmai ai dat de necuratul. Lasa ca vezi tu.
