Suntem in localitatea Amed, in estul insulei Bali. Un loc numai bun pentru zbenguiala marina.

Bungaloul unde ma cazez se afla cocotat pe un deal. Este inundat cu fruze si flori si cocosi. Si soparle si fluturi si banane. Dar ce ma farmeca pe mine este bonusul nemaivazut pana acum. Mi se indica de catre personalul hotelului un melc magic. Unul de care pot sa trag pentru indeplinirea tuturor dorintelor.

De teribilul melc, un fel de lampa a lui aladin pentru cireasa, este legat un fir foarte lung. Firul ajunge la niste oameni aflati mult mai departe, la poalele dealului. Oamenii sunt necunoscuti dar putin imi pasa. Important este ca sunt dispusi sa asiste o cireasa in tot ce are ea de gand. Si are, asta e clar.

Tentatia e imensa. Imi vine sa apuc de melc intai pentru pace mondiala si si indestularea suprapopulatiei de pe glob. Dar odata rezolvate lucrurile primare, am chef de chestii mici. Poftele mele meschine, personale, condimentate cu vise indecente. Chestii numai bune de dat melcului spre rezolvare.

Vreau asa. Niste cizmulite rosii ca vine iarna si ce ma fac eu. Melcule, esti pe faza, sper. Vreau bilete de avion pentru niste prieteni de data asta. Pe care sa-i aduca melcul la mine, ca mi-e dor. Melcule, am nevoie si de un wok profesionist si chiar nu am acum timp si chef sa merg pana la dragonul rosu.

As trage scurt de melc si pentru fiecare dintre concertele misto din vara-toamna asta. Si nu sunt putine. A, si daca tot suntem aici mai vreau ceva. Sub 10, bilete de avion pentru editia din 2012 a festivalului de jazz din Montreal. Sa mergem toti acolo cu mic, cu mare, cu furcile si coasele, cateii si purceii din dotare.

Alo, fiti amabil, domnule melc, am nevoie de un cal frumos si de un grajd unde sa se simta el bine. Vreau sa ma inveti sa fac supa de dovleac ca in Austria. Si daca tot te am, o sa te oblig sa imi aduci frunzele numite bok choi din china, cu frecventa saptamanala. Am nevoie de ele pentru prepararea de taitei. Esti ok?

Cam asta i-a venit ciresei buluc la gura cand i s-a dat melcul. A tras de el pana la refuz. A tras de el cand n-o vedea nimeni, de frica sa nu fie considerata prea lacoma. A tras de el aproape sa-l rupa si acum asteapta implinirea tuturor dorintelor.

Am tot scotocit dupa rezolutia de anul trecut. Din motive ce-mi scapa iute printre ochiurile ciorapilor plasa, n-am dat in drumurile mele peste dansa. Asa ca incep pe curat.

Uite domnule ce nazuiesc eu sa fac anul asta si sa vad eu pe ala care-mi sta in calea fericirii mele.

Vreau sa ma imbrac asa cum ma simt, in fiecare zi traita intens in livada. Adica precum un rockstar care nu canta dar are o atitudine de sta pisica-n coada. Asta implica multe pene, pufi, strasuri, tinte, pietre pretioase, perle, dantele, caftane, catifele si alte dracovenii. Rog publicul amator de a trage cu ochiul la cireasa sa aiba rabdare cu mine.

Insist sa fac mai multa munca de caritate. Cum este enorm de multa treaba pe lumea asta, nu cred sa am probleme. Pana acum am facut cate ceva ici si colo, niste stropi intr-un ocean clocotind. Am muntat dealuri din loc iar acum vreau sa fac lucruri mai mari, mai grele, mai muntoase. Am facut diverse lucruri iscusite si am prins curaj.

Planuiesc un voiaj de placere & revedere cu prieteni in Bali. La prima vedere, pare ca diverse chestiuni administrative ma trag de haine, implorandu-ma sa schimb ideea. Dar eu nu ma las. Nununu. Vreau sa inot printre fructe exotice, oameni draguti, plante care pleznesc de verzi ce sunt. Calare pe un scuter, cu parul valvoi de la briza, vreau sa amusinez tot ce e bun, tare si frumos in insula. Mmmmm.

Ma gandesc sa gatesc mai des si mai elaborat si mai cu sanatatea la purtator. Am un cuptor care face minuni. Am doua manute cam neindemanatice dar dornice nevoie mare. Am o gura vesnic flamanda si o pasiune crescanda de a hrani lumea cu lucruri iesite din tavile, castroanele si polonicele mele.

Ma gandesc sa fac si doua experimente sau chiar trei. Niste ganduri de semiemigrant care vrea sa-si verifice furnicile care-i alearga pe talpa. Vreau sa locuiesc in doua sau trei orase anul asta. Sa-mi mut livada adica, pe termen limitat. Ca sa vad daca as putea trai in alta parte decat bucata asta de lume. Sau daca gandurile legate de asta sunt doar niste fumuri de cireasa rasfatata.

Vreau sa fac mai multe cursuri, sa devin mai dibaca in diverse domenii neumblate de mine pana in prezent. Sa invat o limba noua, care sa se alature limbilor vechi, deja tatonate si deflorate de mine in trecut. Vreau sa invat sa fac lucruri practice cu mainile. Si, daca mai ramane timp, sa merg pe sarma si sa scot flacari pe nari in mod profesionist, catre cine am chef.

O fi destul, n-o fi, ce sa zic. Idei si pofte as mai avea. Dar mi-e ca universul nu poate sa le duca, asa ca ma opresc aici.

Multumesc frumos pentru atentie.