avem un barman al nostru

ianuarie 9th, 2011

L-am intalnit intr-un bar deschis de curand, din generozitatea zeilor. Multumim domnilor, ne plac cadourile.

Am intrat in local din intamplare. Cert e ca n-am mai vrut sa iesim cu una cu doua. Am plecat doar pentru ca ne-ar fi fost tare rusine sa fim scoase cu paza. Dar a trebuit sa ne intoarcem si a doua zi. Si, indiferent ce se va intampla, vom mai merge si maine si poimaine, daca e nevoie. Si e nevoie, o spun deschis si deci fara ocolisuri.

Barmanul e al nostru si nu doar al meu din motive democratice. Imi place si mie dar si lui a cherry si dentistei cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Dar al nostru si pentru ca, oricat am investigat, nu ne-am hotarat inca pe cine place el. Interesul este vadit. Uite-l acolo, gros de sa-l tai cu un cutit de macelarie.

Barmanul se uita la noi des si cu placere. Bineinteles, ii intoarcem acest mic serviciu. De emotia privelistii, dentista sparge un pahar cu bere. Barmanul nu se supara. De ce oare. Curata tot si zambeste magistral. Cum sa nu-l adori cu fulgi cu tot.

Asa ca ne ocupam toate cu responsabilitate de aceasta sarcina care ne-a picat in brate, barmanul nostru. Nu ne plangem si nu ni se pare prea greu pentru ca barmanul nostru este rupt din soare.

Are par blond ca matasea porumbului, e inalt cat trebuie si cu umerii lati cat sa stea camesa bine pe ei. O glazura de barba deschisa la culoare ii scoate in evidente maxilarele puternice. Parul lung si zglobiu este strans coc in varful capului, unde sta ca o flamura masculina. Barmanul nostru e frumos de numa.

E asa de frumos incat de dragul lui acceptam sa platim preturi aberante la bere. Si sa ascultam o muzica mizerabila, pusa de un DJ neprietenos, care nu stie sa distreze niste femei dintr-o livada.

Barmanul nostru stie ca e al nostru si face tot ce poate sa ne impresioneze. Noi nu ne lasam mai prejos si dam catre el marunt din gene. Si Facem gropite adanci in obraji, in care se adaposteste ambrozia zeilor.

Tags: , , , , ,
Posted in De dragoste si dor | 11 Comments »

cresa de avocado

mai 27th, 2010

Poate stiti, poate nu. M-am laudat, si pe buna dreptate, ca am nu doar 2 prietene foarte bune, ci poate 22. La fel de aproape neverosimil de bune.

Exista insa doua cu care impart o preocupare speciala. Este vorba despre a cherry si dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Fiecare dintre noi avem acasa cate o cresa de avocado. Culmea e ca nu ne limitam la a ne vedea de propriul program de crestere, ci facem si schimburi culturale intre crese. Adica trimitem cate un avocado de la una la alta, pentru nevoi imediate.

Sa ma explic. De obicei se intampla asa. Omul fara stiinte aprofundate in avocado aude de la fitecine ca ar fi bun. Ba chiar il mai si intalneste intr-o salata, la un restaurant cu fite. Si afla alta data, facand ochii mari, ca ar intra in compozitia felului de mancare numit guacamoles. Adica ceva delicios.

Si atunci omul vrea sa aiba acasa si el avocado. Mai ales ca in jurul lui exista niste personaje care, cu fervoare aproape religioasa, ii tot spun ca este cel mai bun lucru de pe pamant. Si ca daca nu ai avocado in casa, practic nu existi. Si ca ai trait intr-un fel de ev mediu al mancatului pana acum, cand incepe iluminarea. Cumva, e adevarat.

Asa ca bietul om expirat merge la supermarket si il cauta. Gaseste un fel de galusca de culoare verde inchis. Vede ca lumea o alege pipaind-o. Pipaie si el guguloiul si il ia pe cel mai tare, crezand ca cel mai molcut e trecut. Ca para malaiata. Gresit.

Cei mai buni avocado sunt cei moi. Cu cei tari ca piatra nu se poate face nimic. Ii aduce omul acasa, se uita la ei neputincios o vreme, ii dezbraca de pielita, incearca sa-l mananci cumva, oricum. Rezultatul e jalnic si omul arunca avocado si nici ca mai incearca vreodata. Si mai exista varianta nr. 2, la fel de futila.

Aduce omul acasa avocado si il tot tine, pentru ca i se face frica de el si nu stie cum sa-l abordeze. Prefera sa-l ignore, ca si cum nici avocado n-a mancat, nici gura apa nu-i lasa. Avocado in timpul asta se strica. E drept ca pana la stricare, ajunge in faza lui optima, dar omul de unde sa stie. Cand in sfarsit ii e clar detinatorului nauc de avocado ca are in posesie ceva stricat, il arunca. Gresit.

Noi trei pipaim avocado ca sa-i gasim pe cei mai moi. De cele mai multe ori asta este o activitate fara sorti de izbanda, pentru ca avocado sunt de obicei tari de tot. Adica necopti. Dar ei nu sunt de ignorat. Ii luam acasa, de obicei 2-3. Si ii punem intr-o fructiera, ca pe portocale.

Ii lasam doua zile fara sa ne interesam de soarta lor. In a treia zi, incepem si-i pipaim indecent de mult. Hmm. Sperimatadarsperigedeaba. Inca nu e gata. Nu mai e chiar pietroi, dar inca nu se poate manca. Mai lasam o zi, pipaim. Tot nu e bine. Sigur, totul difera de la avocado la avocado.

Ei sunt diferiti, precum oamenii Dar daca ma obliga cineva sa trag o concluzie, as zice ca un avocado devine din pietroi bun de mancat in 4-5 zile. Dar trebuie mereu pipait. Si numai cand il simti ca ti se abandoneaza ca o amanta, ca te lasa sa ti se afunde doar un pic degetele in carnea lui, atunci e bun. Paraie de bun ce e.

Dar pentru ca pofta e prea mare, incepe sarabanda. Eu sun dentista, a cherry ma suna pe mine, dentista suna pe a cherry. Auzi, ai un avocado copt? Ca al meu sigur mai dureaza 2 zile si imi trebuie. A cherry poate are. Dar poate are doar unul singur si o doare sufletul sa-l dea. Ca ea cu ce mai ramane. Si tot asa.

Astfel arata circuitul avocado-ului in natura. Si noi, trei fructe in toata firea, cu felurite responsabilitati (regina neincoronata a online-ului romanesc/stirista stiristelor/dentista secolului) ne asumam totusi si cresa vesnica de avocado. Nici una dintre noi nu sta fara vreun avocado in casa, copt sau nu. Trebuie sa avem. Trebuie.

Pentru ca gustul sublim cu care se prezinta avocado la tine atunci cand e el pregatit, cu putine lucruri se compara. Prea putine. Asa ca suntem foarte ocupate, zi de zi. Cu tot ce trebuie intr-o casa si intr-o viata, ca ea sa fie armonioasa si eficienta. Dar nu neglijam niciodata cresa de avocado, unde mereu avem cativa coconi.

Tags: , , , ,
Posted in Mintea mea sorcova | 9 Comments »

cerere de oferta catre brian

iunie 21st, 2009

Brian-Molko

Buna dimineata, Brian, tu rocker de talie internationala. Sunt eu, cireasa romaneasca.

Mi-a trebuit foarte mult pana sa-mi fac curaj sa-ti scriu. Stiu cat de ocupati sunt rockerii in general, si cineva mi-a spus recent cum ca ai avea si o nevasta, cu un copil inclus. Eu insa nu sunt sigura, asa ca zic sa imi incerc norocul.

Vezi tu Brian, mie imi plac rockerii mult de tot. Nici nu mai conteaza ce canta ei, imi plac pur si simplu, asa. Imi plac dramele si fitele si atitudinea de rebeliune revarsata intr-o ghitara. Ce sa fac, toti avem slabiciuni.

Cu tine insa treburile se complica: imi place si muzica pe care o produci, plin de nervi si razvratire trista dar sexoasa, sub numele de Placebo.

De-aia am plecat val vartej ieri de la mare cand inca mai era soare si frumos afara si se mai aflau multe hamsii cu usturoi de mancat si multe cafele la Ovidiu de baut si m-am infiintat la concert, imbracata in rochie rosie.

Stiu ca m-ai identificat in multime, chiar daca eram la gazon B. Altfel n-ai fi zis, facand si cu ochiul, aproape imperceptibil: I hope you have a great time, children of Romania.

Iti scriu pentru ca 1. nu mai pot sa ma abtin si 2. ma gandesc ca poate iti convine si tie. Uite ce e: m-am hotarat sa te urmez pe unde ai tu treaba. Nu am cheltuieli mari si nici pretentii nelalocul lor.

Am vazut ca ti-ai lasat parul lung. Ma gandesc ca ti se pare tare enervant sa te speli pe cap. Si totusi imaginea unui rocker implica sa ai parul pufos si curat in fiece clipa. Eu, sincera sa fiu, te-as spala cu placere.

Apoi, ma gandesc ca si rockerii isi mai taie cateodata unghiile. Eu nu suport sa ma ating de picioarele oamenilor, dar in cazul tau o sa fac o exceptie. Nu o sa trebuiasca sa mai suporti tampeniile debitate de cosmeticiene, ca sa te poti igieniza.

Eu o sa ma ocup de asta, si in timp ce se intampla, vorbim despre ce vrei tu. Chiar si despre farduri. Apropo de asta, sa stii ca mie nu-mi pasa ca lumea zice ca nu prea esti barbat. Barbatii zic asta, de invidie ca ei nu pot merge dati cu rimel la corporatie.

Ti-as face micul dejun in fiecare dimineata si, in timp ce as avea grija sa bei laptele cald, ti-as asculta lamentarile depresive pe care trebuie ca le ai. Daca e cineva atent la textele cantecelor tale, isi taie venele. Dar eu sunt altfel. Nici nu stii cat pot sa duc.

Cand spargi ghitarile de pereti pentru ca lumea nu te intelege, eu iti voi aduce mereu una nou nouta. Voi avea grija sa platesc facturile, ca sa nu te preocupi cu lucruri din astea efemere, care omoara creativitatea. Un rocker trebuie sa faca rock, nu sa isi umple timpul cu meschinarii.

N-o sa-ti tin teorii cu fumatul, desi nu pot sa zic ca ma omor dupa asta. Cand fumezi, iti miroase gura ingrozitor. Si mainile iti miros. Dar am vazut cat tii la asta, si m-a distrat cum fumezi pe scena cu ostentatie, ca un copil teribil.

Apropo de libertati, m-am gandit: nu o sa ti le ingradesc. Sunt de acord cu afirmatia ta fuck the government, fuck the system. Am si urlat impreuna cu tine aseara, chestia asta. Se uita toata lumea la mine, dar nu mi-a pasat. Important e sa iti fiu pe plac.

Eu asa te vreau, exact asta imi place la tine. Arati ca o panseluta, dar in tine zace un rahan. Brian, you had me at hello. M-am tot intrebat daca esti genul de barbat care mai duce si el gunoiul din cand in cand, mai vine cu o floare si mai ia copilul comun de la gradinita.

Stii ce? Astea sunt chestii demodate. M-am hotarat sa nu-ti reprosez nimic. Daca nu iti vine natural sa le faci, lasa ca le fac eu. Tu doar sa arati bine si sa fii pe marginea depresiei furioase. Asta ma intarata la maximum.

Mai am si multe alte lucruri sa-ti ofer, am zis aici doar cateva, sa te fac sa prinzi un pic gustul. Si repet, nu cer nimic in schimb. Nu sunt absurda, stiu ca un rocker are numai de luat si da totul apoi pe scena.

Dar mi-e nu stiu cum sa le zic aici, public, pana nu stiu cam in ce ape ma scald. De-aia astept, Brian, un semn de la tine, ca sa stiu daca-mi dau demisia (iarta-ma dana, dar cand te cheama un rocker te duci si gata).

Eu propun asa: daca la urmatorul concert o sa alegi sa canti din toate melodiile tale minunate piesa Every You Every Me, eu o sa inteleg ca raspunsul tau este da. Imi fac repede bagajul si ma prezint unde zici.

Multumesc si rock is not dead si fuck the sistem si mai ales the government.

A ta sincera,

Cireasa.

Tags: , , , , , , ,
Posted in Fără categorie | 17 Comments »

inginerul care s-a facut rockstar

iulie 22nd, 2008

inginer bun
m-am tot zvarcolit noaptea in pat. incercand sa patrund cu mintea ascutita de cireasa. ce fel de barbat s-ar potrivi la mine livada.

si in final am simtit o caldura asa. care m-a luat in brate ca un giulgiu diafan. croit pe masura mea mica pitica. m-a inundat o lumina trandafirie. si m-am conectat cu sfarcurile intarite direct la energia universala. am inteles care-i pohta ce-am pohtit-o.

vreau si eu domnule, un inginer. pt ca inginerii inteleg cum e cu mareele. de unde vin, cat stau. si mai ales cand si de ce. nu e putin lucru.

stiu sa tina bormasina cu chestia ascutita inspre perete si nu invers. inteleg lucrurile casnice pe modelul cauza si efect. sunt pasionati de ace brice si carice. si de manuirea lor inspre tihna trupului.

un inginer poate nu se exprima pe masura ochilor lui calzi. dar in mod sigur e un om practic. care stie sa faca confortabil contexul de viata al unei cirese. si e pasionat de mecanisme. ori mecanismele lui plus fluturii mei din cap si stomac si calcaie = love. sky is the limit.

e bine sa aiba la breloc un briceag. cu care sa defriseze hatzishuri salbatice pe unde sa pasesc eu in pantofi de lac. si sa-mi ciopleasca seara la foc o jucarie cu forma de oaie.

sa aiba o masina puternica plina de noroi. cu care sa cutreieram pe fundul marii. in cautare de perle de prins prin parul meu. si pe varfurile de ac de pe munti. pt ca am asa un chef sa culeg o stea. cu care sa-mi luminez eficient sufrageria.

vreau sa ma trezesc diminetile in sunet de flex. sa am pe balcon cel mai smecher sistem de jardinera din cartier. in care sa poposeasca pasari de lux. venite sa fie hranite. de o cireasa generoasa cu firmiturile ei.

si in acelasi timp domnule, am nevoie de un rock star. nu imi ajunge ca un barbat sa stie sa schimbe robineti. vreau un barbat care sa vina cu niste glamour la pachet. sa-i arate ciresei cum e sa fii cool.

un barbat care sa aiba freza smechera. tricouri cu mesaje fatise. sau subliminale, in functie de vremea de afara. si arta nedisimulata care-i alearga prin vene.

sa aiba mereu o ghitara dupa el. cu care sa dea de pereti cand nu-i place sandvisul dimineata. de sa-mi inghete sangele prin vinele de cireasa. dar apoi sa-mi cante un canticel. si sa-mi treaca.

sa fie salbatic, ca un armasar imposibil de imblanzit. sa trebuiasca sa port costum de protectie cand ii fac cafea dimineata. sa se urasca cu toate rudele mele. care sa nu inteleaga de ce are conversi rosii destul de vechi si rupti. si mereu intiparite pe fata mistere cosmice.

sa rupa inima fecioarelor universale. cu glasul lui sexy si muschii lui oblici abdominali. dar sa iubeasca doar cireasa primordiala.

vreau un inginer care s-a dus cuminte la scoala. care a construit o casa. care nu se sperie si nu fuge cu parul maciuca, urland ca un tampit, cand vede un bec ars.

dar domnule, vreau ca inginerul asta sa se fi saturat sa stea in banca lui. sa se imbrace in costum rosu, ca solistul din muse. si sa rupa gura targului cu atitudinea lui rebela si funky.

o fi chiar asa de greu? s-o putea? hm.

Tags: , , , ,
Posted in Fără categorie | 18 Comments »

sunt si la