cireasa, parul, dolarii si americanii

august 16th, 2010

A trebuit sa plateasca cireasa 96$ ca sa afle un lucru care o manca de multa vreme.

Voia, cireasa cu pielita subtire si decolteu generos, sa afle daca doar romanii isi anihileaza parul de prin partile aflate la divese rascruci de trup barbatesc. Sau daca este o moda internationala, si nu mai e nimic de facut in directia asta. Si trebuie dansa sa se resemneze si sa-si inchipuie in momentele fierbinti peri cu ochii mintii.

Ajunsa pe taramul tuturor posibilitatilor, cu ochi de caprioara prinsa cu mata-n sac in fapt de seara s-a dus pe Broadway. Si cu gherute tremurande s-a prezentat ea la ghiseu si a cerut un bilet la un musical anume.

I s-a spus ca Mamma Mia e No#1 show si o sa o ajute sa descopere adevarul mult dorit. Au americanii par au ba. Si dupa doar cateva scene, ce sa vezi. Un stol de barbati tineri si frumosi si la bustul gol au ridicat mainile in aer ca la un semn. Si apoi din nou si din nou, pana cand am apucat sa studiez pe fiecare in parte.

Asta-i pohta ce-am pohtit-o. Acolo e de noi. Americanii au par la subrat. Netuns, nefrezat, neretezat, nescurtat, nearanjat, ne. Au par cum i-a lasat natura. Iar par plus muschi egal dragoste la prima-mbucatura. Rar e mai dulce combinatie pe lume.

S-a tot foit cireasa pe scaun afland asa veste. A vrut sa fluiere dar de emotie isi inchisese gatlejul obisnuitele triluri. A vrut sa zboare putin prin sala aurita a teatrului Winter Garden dar aripile-i erau prea imbibate in apa de trandafiri si n-a reusit sa se ridice de la sol.

Ce incantare sa aflu asa un amanunt savuros. Deci continentul american inca pastreaza pilozitati de bun simt in locurile care romanii sunt golasi ca niste pui de bogdaproste. Bineinteles ca am prins speranta. Am tras spuza pe turta mea. Si am folosit informatia asta sigura ca sa-mi inchipui cu placere restul.

Poate ca americanii au par si in alte parti, in afara de subrat. Poate ca acolo, jos, nu e mereu o mare penurie. Si, daca asta se dovedeste adevarat, atunci poate ca exista speranta, global vorbind. Si, cine stie, or mai fi si alte natii care n-au drag pentru lama de ras.

Merita pretul platit la casieria teatrului, va spun. Am eu vazut multe lucruri interesante la New York. Manhattan-ul in lung si-n lat. Central Park si alergatorii lui, in inversul acelor de ceasornic. Casutele de caramida rosie cu restaurante delicioase la parter din Greenwich Village si magazinele cu minuni din Soho.

Si altele, destule. Ba chiar am fost duminica si la slujba gospel, in Harlem. Unde mi-a placut asa de tare pentru ca femeile erau imbracate in mov cu alb si aveau palarii fistichii si dansau rock, incat era sa ma convertesc. Mai erau 2 albi, sa stiti.

Mi-a placut orasul de mi-au sunat trambite in cap. Dar si emotia asta simpla, produsa de niste peri, a fost printre reusitele mele in vacanta. Si m-am intors aici, sa va spun si voua veste mare. Ca in America lucrurile nu merg inca bine, din punct de vedere bursa. Dar abunda in ceea ce priveste parul.

cireasa estivala part 2

iulie 27th, 2010

Puf, am iesit din spuma de mare. Inca mai am pielea gaina de la vanticelul de dupa baie. Sunt mandra sa ma prezint intr-un ambalaj de mulatra caucaziana. Si mai pastrez sare pe piele si par cret de la valuri. Cine stie al catelea dus va fi capabil sa stearga urmele astea dragi.

Da, inca mai duc dorul borsului de peste. Cel rosu la culoare, cu pesti mici, si cu leustean proaspat tocat pe deasupra. Unde mi-o fi hamsia cu mujdei si mamaliga. Dar m-am intors si sunt gata de drum. Incepe vacanta part 2, de peste mari si zari si tari.

Merg acum sa ma bat cu toti ratonii pe burtica si sa beau sirop de artar cu polonicul, in compania veveritelor. Am comanda ferma sa aduc esenta de artar si inapoi, acasa. Deci voi tocmi probabil un transatlantic ca sa pot multumi si pe a cherry si pe dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri.

Obiectivul primar: sa ma revad cu verisoara primara, cea mai draga ruda din cele mai indepartate rotunduri de lume. Mi-e dor de ea pana la loc comanda.

Primele seminte prajite de mamaia impreuna le-am mancat. Dar cireasa spune cu mana pe inima: cojile erau puse la locul lor, in buna oranduiala. Primele aprige filme de groaza impreuna le-am privit, dardaind cu sufletul la gura si asezonand si cate un pachet de tigari de caciula. Cum sa nu fiu emotionata.

Mai vin la Montreal special pentru cireasa si prieteni vechi torontezi. Ne vom cazni impreuna sa vorbim frantuzeste. Dar cireasa poate fi banuita ca oamenii astia sunt doar un pretext.

Pentru ca pe bune sunt curioasa si o sa aflu cum e sa te imbaiezi in lacuri canadiene si sa te usuci la soare pe pontoane canadiene. O sa petrec timp cu doi nepoti semicanadieni, care nu prea vorbesc romaneste dar stiu sa aprecieze o salata de vinete cumsecade si o matusa pe cinste.

Apoi ne vom sui doua fete cucuiete in masina si vom porni intr-un roadtrip. Voi sti care sunt cele mai gustoase imbucaturi din Montreal si cum arata Quebec-ul. Voi numara oameni zambitori si copaci falnici si voi insista sa stau la picnic in cele mai frumoase luminisuri canadiene.

Apoi vom merge la NY, the Big Apple. Unde chiar nu stiu cu ce ma voi ocupa mai intai. Am de vazut prieteni de cand eram mica. Am de strabatut Manhattanul dupa indicatiile unui italian care stie ce zice. Si trebuie sa iau guri din magia orasului asta de care e indragostita toata lumea, ca sa pot aduce si acasa.

Ce stie cireasa ce-i New York-ul. Dar va afla. Si trebuie sa recunoasca ca este megacurioasa sa patrunda cat de cat tainele lui american dream. Cel pe care l-a tot criticat de pe canapea, de-acasa, fara sa stie exact cu ce se mananca.

Despre toate astea dar si extrem de multe altele, pe 16 august. Sa va gasesc frumosi si odihniti, caci va iubesc ca-n prima zi. Fatal.