cum il incep, asa il am

decembrie 31st, 2009

inceput

Despre noul an este vorba. Da, chiar asta care se inscauneaza acum. Si de prima zi din el, care se intelege ca este cruciala.

De cativa ani buni mi s-a instalat convingerea asta ferma. Ca ce aleg eu sa fac sau nu pe 1 ianuarie o sa ma bantuie 364 de zile fara oprire.

Prin urmare, trebuie sa fiu extrem de atenta cu ce ma indeletnicesc in aceasta prima zi a unui nou inceput. Trebuie sa raman lucida si sa nu ma culc pe-o ureche.

Nu o sa ma ocup doar cu ingrijirea unei mahmureli. Sau indesarea de cantitati importante de mancare in stomacul deja largit peste masura. Nu.

Avem treaba anul asta. Nu-i timp pentru taiat frunze la caini. Primul lucru pe care il voi creste cu atentie si de care ma voi ocupa ca de copilul meu este activitatea sexuala din aceasta zi.

Inca nu pot sa uit anul ala in care am avut neglijenta ca in primele ore, pe 1 ianuarie, sa practic sex de necalitate. Si am fost sortita sa nu-mi revin din asta timp de 12 luni lungi.

Noptile mele din acel an de negratie au tot cazut la controlul CTC, una cate una. Oricat m-am straduit, tot ce am atins s-a transformat in dezolare senzuala. Dar am invatat din greseli. Si acest 1 ianuarie o sa fie cu ah si oh.

Apoi zbarrrrr la cosmetizarea parului nedorit de pe corp. Potrivit teoriei mele, daca ma prinde 1 ianuarie cu par neeradicat, o sa fiu paroasa tot anul. Nu-mi permit asa ceva, am o imagine de aparat.

Continui cu eforturi sustinute pentru o digestie reusita. Cine vrea sa fie balonat tot anul? Not me. O sa mananc usor si sanatos. Asta e ceva care intra si pe rezolutie. Pana la urma da, cam totul trece prin stomac. Suna primar dar de fapt este complet filosofic.

Dar sa mai las vorbele de saga. Am noroc ca inceputul asta ma prinde by default langa prieteni buni. Pentru ca eu asa vreau sa ma trec prin orice mi se pregateste. Alaturi de cat mai multi oameni misto. Si uite ca imi iese.

O sa dorm bine, o sa vorbesc cu toti cei dragi langa care nu pot fi. O sa si muncesc ceva, chemand muza in ajutor. Am multa treaba anul asta la serviciu si ambitii cat casa. Trebuie sa ma reinventez si sa ma expandez precum o floricica de porumb in ulei incins.

Chiar mi se pare ca am de-a face cu un nou inceput. Si desi 2009 a fost un an foarte bun, insist ca asta sa fie si mai bun. Parca sunt mai coerenta si mai pusa pe pozitii pentru tot ce vine.

Aveti grija sa faceti ceva bun azi, neaparat. Ceva care sa va placa, ca sa o duceti bine tot anul. Cireasa insista si este foarte serioasa despre asta. La multi ani.

chinezii spera si sper si eu

martie 26th, 2009

ChineseHope

Ca luni, cand mergem la ei din nou, o sa le putem duce ceva de mancare. Detalii pe copilul meu frumos si destept, dasiprimeste. E groasa treaba si vremea nu tine cu ei. Nu ca daca ar fi mai frumos afara, le-ar fi mai putin foame.

Pentru cei care nu stiu povestea noastra, va rog intrati aici.

Pentru postul meu zilnic, cititi va rog un etaj mai jos.

aici sunt banii dumneavoastra

martie 16th, 2009

banii_dumneavoastra

Pentru cei care nu stiu inceputul povestii chinezesti click aici. Pentru cei ce stiti, trebuie sa precizez de la inceput. Ca povestea chinezeasca de azi e nitel mai trista.

Iar am fost mai intai cu lamaie la Kaufland. Iar ne-am intrebat ce-or manca chinezii. Ce-or bea chinezii. Ce-or simti chinezii.

Am targuit cu cap. Asa atent cum poate nu facem niciodata pentru noi. Am avut oaresce probleme in a tine socoteala sa nu depasim suma. Pentru ca amandoua suntem tare umaniste din fire. Si prin urmare zero aritmetice. Ne dadea mereu cu radical.

fratie

Apoi vajjjj, ne-am infiintat pe un soare frumos. Printre salcii inmugurite si pasarici cantatoare fara discernamant. In locul stiut din parcul Herastrau. Unde isi duc zilele chinezii. Armata de teracota miscatoare cantonata la noi.

Mult mai putini chinezi. Mult mai jigariti. Mult mai infometati. Mult mai tristi. Gata cu valul mediatic pe care surfau optimisti acum 3 saptamani. Gata cu doamnele cu blana care aduceau ceai. Chiar si noua ne-a trebuit ceva timp sa revenim. Gata cu aplauzele.

oala

Mai putini chinezi la fata locului. Si deci mult mai putina speranta pe mutrele lor. Si cantitativ si calitativ. De-aia nici nu prea mi-a mai venit sa fac poze.

M-am simtit ca si cum eu voioasa. Proaspat vopsita la stilistul de fitze maxime. Cu bluza albastra cu volane si dupa ce tocmai luasem pranzul. Voiam sa pozez un om bolnav. Sa ma laud apoi mie si voua ca l-am vizitat.

pungi

Le-au trebuit chinezilor 0.002 secunde. Ca la timpul record in care se lauda google ca gaseste zeci de mii de linkuri. Ca sa dibuie croissantii, cel mai usor de mancat din pungile noastre. Pe care ii devorau in liniste.

eating

Le-am adus si tigari si ciocolata pentru energie. Si conserve de carne de porc. Si iaurt si paine si pateu de ficat. Si mere si banane. Si ce-am mai putut. Adica voi le-ati adus, stiti voi cine.

Desi eu nu va cunosc pe voi, donatori pentru chinezi. Aici sunt banii dumneavoastra. Dar ce am vazut acolo nu mi-a picat bine. Si de unde ma gandeam ca asta e ultimul drum la chinezi. Trebuie sa mergem din nou. Sa facem tot ce putem.

soare

sufar de placerea de a inghiti

martie 10th, 2009

lick

Sufar de o meteahna destul de comuna, deci lipsita de noblete.

Am o propensiune patologica. Care ma inrobeste precum inrobeau turcii pe moldoveni cateodata. Sau precum inrobeste uneori iubirea pe participantii prea harnici la ea.

Sufar de placerea a inghiti. Cum sa va mai explic. Traiesc ca sa inghit. Viata mea fara inghititura e ca nunta fara lautari. Pentru mine inghititura bate filmul. Cred cu tarie ca inghit, deci exist. Iar daca inghititura nu e, nimic nu e.

Mai e cazul sa va conving ca eu nu dau niciodata inghititura din mana. Pentru cea de pe gard? Si ca merg pe ideea ca cine inghite de dimineata, departe ajunge? Destul.

Cert e ca eu cu asta m-as ocupa de dimineata pana seara. Universul are pentru mine forma unei felii de tort de ciocolata de la Capsa.

Diminetile sunt pufoase ca gogosile proaspete. Cu umplutura de branza dulce si praf de zahar ca zapada neumblata. Gogaltz gogaltz aluneca sandwich-urile si omleta pe gatul hulpavei cirese. Cu ochii beti de atata inghitit.

Ati vazut probabil ca pranzurile sunt cu cer alburiu. Asta pentru ca el e facut din ciorbe drese cu smantana. Si nori cu forma de galuste pufoase din supa galbena de gaina matura si inteleapta.

Si siestele sunt ambalate in mousse-uri de ciocolata fine ca matasea. Pe care curge molcom rau de fructe de padure. Inca 3 portii, va rog. Si o singura lingurita. Pentru mine.

Prin cerneala serii inoata pestisori cu solzi aurii. Care indeplinesc absolut toate dorintele pe care o cireasa ar putea sa le nutreasca. Muah, isi linge cireasa buzele-i.

Intre mese nu stau. Sunt condamnata sa inghit ce se nimereste. Parca te mai uiti.

Inchid ochii cand imi lipesc gura de marginea paharului cu lapte. Cum incep sa crontan la un mar verde, se scriu pe lume simfonii. O tableta de ciocolata alba da sens unei dupa-amiezi anodine.

Buna seara. Ma cheama another cherry. Si sufar de dorinta de a inghiti fara discernamant. Din cauza asta nu mi-am pierdut slujba. Si inca n-am facut pe nimeni apropiat sa sufere. Hi, another cherry. Stim prin ce treci. Iti suntem alaturi.

Sunt another cherry si am verificat. Doar cat mai multe inghitituri a day/Tin pe doctor de mine away.