SANUCA

E prima zi de Craciun, pe inserat. Care le gaseste pe another si a cherry calare pe patul umblator.

Suntem in cuseta spre Cluj, taram de reflectii mistice si aventura. De cate ori suim in trenul asta, e ca in Polar Express. Un loc fara reguli, unde ni se poate se intampla absolut orice.

Acum suntem asa de multi. Suntem 5 inchisi intr-un spatiu cat o margica. Avem cu noi, ciresele, o femeie cu aparat dentar, ca o pisica de ne-rasa. Si sotul ei cu cearcane, cu care susoteste mereu. Probabil sunt casatoriti de curand.

Si inca un baiat. Cel mai mare baiat pe care l-am vazut inghesuit intr-o cuseta. Si stam asa de aproape lipiti in compartimentul cu paturi care ne umbla prin lume. Incat a cherry are dreptate.

CFR ar trebui sa cumpere sloganul de la Nokia. CFR, connecting people. Oricum Nokia l-a folosit asa de mult, incat s-a demonetizat. CFR insa e pe val. Are nevoie de un suflu nou.

Pentru ca n-ai cum sa nu te impletesti cu vecinii de somn, intr-un fel sau altul. Visezi ceva si mormai. Ceilalti 5 aud. Faci pipi si te scobori din scorbura de sus. Cautand pe intuneric pantofii, pe care oricum ii iei mereu invers. Ceilalti stiu.

Primesti un sms de noapte. Fie ca lumina…miros de portocale…alaturi de cei dragi… voie buna. Ceilalti isi inchipuie. Am insomnie. A cherry doarme dusa, lucru care ma enerveaza ingrozitor. Mor de ciuda cand cineva doarmne si eu nu.

Am patul cel mai sus pat, patul nr. 75. In cealalta parte de compartiment, tot sus. Doarme somn lin ditamai baiatul. Vlajganul care inca are cosuri pe fata, specifice varstei fragede.

Dar e frumos tare si are codite impetite prin par. Am mancat o bomboana de pom de la el mai devreme. Avea una singura si ne-a dat-o noua. Nu foloseste scara ca sa se suie cel mai sus. Se tot catara sus-jos ca o maimuta. Maimuta tanara si fara griji.

Ma rasucesc in culcus ca in masina de spalat. Patul meu e cu incalzire intermitenta. Ba e frig de mi se face parul maciuca si imi ingheata nasul ca la cateii sanatosi. Si sangele imi ingheata rosu in vine. Sunt gata congelata, deci pregatita pentru placinta cu cirese facuta in toiul iernii.

Ba mecanicul de locomotiva apasa pe butonul lui pervers. Cum sa se distreze si el, om singur in noapte, de Craciun? Si valuri de arsita topesc gheata de pe piele. Cad solzi de promoroaca peste pasagerii de jos. Si atunci trebuie sa scot tot. Tot ce am.

Patul merge cu mine mai departe. Si ajungem la Cluj in a doua zi de Craciun. La 4.49 dimineata, Clujul e un fel de inghetata uriasa care te ia in brate. Si acum supriza. Kapra ardeleana, locuitoare a Clujului, vine cu ochii lipiti cu lipinol de catre mos ene.

Si ne spune ca locul unde noi tanjim sa ajungem degraba sa dormim. Camera cu patul neumblator si linisit. Unde am petrecut clipe de basm atatea dati, e ocupata acum. Si ca se va elibera abia tarziu. Si ca de fapt nici nu putem merge acasa, ca daca facem zgomot.

Asa ca ne invita voiasa sa ne petrecem primele ore din ziua a doua de Craciun. La benzinaria OMV. Cu niste angajati clujeni frustrati ca sunt acolo. Si care nu prea vor sa ne dea cafia. Dar pe care ca o buna romanca ce sunt, din regat, ii oblig.

Si ne facem tabara aici. Ne comandam ceai de cirese salbatice. Caci asa sade bine unor cirese imblanzite. Mancam pufuleti, sandvis cu salata de ou. Imi cumpar CD cu Rolling Stones si Stereophonics. Probez ochelari.

Abia tarziu ajungem in casa calda. Si mi se permite sa ma intind in patul tot suspendat, dar fix de data asta, al celui mai tanar locuitor. Si adorm instant, inconjurata de jucarii bormasina si pistoale. Si acoperita de o paturica cu Spiderman.

Si dorm, si dorm, caci asa se doamne in judetul Cluj. Mult si bine si fara de griji. Ma intremez ca sa plec spre Chechis, langa Jibou. Jibou, un mare nod feroviar.

Va urma.