mai 6th, 2011
“Unde Mark este concubinul lui Sandy Bell din desenul animat cu acelasi nume, iar Rahan este personajul de benzi desenate care ne-a bantuit de asemenea copilaria, precum un Luceafar.Stand de vorba cu si ca fetele, am ajuns la concluzia ca pana la urma exista 2 categorii mari si late de barbati: barbatii Mark si barbatii Rahan. Stiu ca o sa ziceti ca sunt multe alte variante ajutatoare, dar astea 2 par sa fie fundamentale.
Barbatul tip Mark este fin, intelectual si bine crescut, adica nu ti-ar zice niciodata nici da-te mai incolo. Are mereu niste carti cu el si se gandeste in continuu la ceva, asta se vede clar pe fata lui. E destul de timid cu femeile si cand in sfarsit alege cate una, are diverse dileme existentiale si frustrari care il fac greu de utilizat.
Mark nu stie sa manuiasca ustensile si aparaturi casnice, daca ii pui in brate o bormasina lesina, se loveste cu capul de prag, ii apare o suvita de sange in coltul gurii si in final moare. Are corp de metrosexual si iti lasa senzatia tulburatoare ca ar fi cazul sa schimbe ceva in alimentatie, ca e anemic.” (Sana Nicolau, hotcity.ro, 8 august 2008)
Continuarea aici.
Tags: barbati, dur, fin, macho, mark, rahan, sandy bell
Posted in De dragoste si dor | 5 Comments »
martie 23rd, 2009
Daca mi se pune pistolul la tampla sa aleg o moda. Trebuie sa recunosc putin jenata ca sunt de moda veche, cred.
Adica mie imi plac barbatii care fac ei toata logistica de vanator. Care tin haturile cu zabala stransa in diverse situatii. Adica alea cand au dreptate. (Daca acceptam metafora ca cireasa e un calut uneori).
Ma plec in fata barbatilor care canta tare ca cocosii. Cand eu sunt pe post de gaina fara pene in coada. In dormitor dar si in viata.
Abia de curand am invatat si eu. Sa am curaj sa mai sun fara sa fi sunat el inainte. Sa arat interes daca chiar il simt. Sa fiu mai putin demna si cu coada sus. Dar cum barbatii tot germanica imi zic ca sunt. Inteleg ca mare progres nu am facut.
Si uite, uite cum exista pe lumea asta un barbat, unul singur. Care scoate din mine cireasa hartuitoare agresiva. Cum il vad, imi uit complet bunele maniere. Imi vine iminent sa-l inghesui undeva.
Imi vine sa-l apuc strans de incheietura. Sa-l smulcesc si sa-l trag dupa mine. Sa-l blochez intr-un colt. Sa-i sucesc mana la spate. Sa-l sarut pe gura cu forta. Sa rup hainele de pe el. Sa ii pun o mana in gat. Sa-l trantesc pe jos. Sa.
Cum il vad, cum imi vine sa il ciupesc de fund. Sa ii soptesc porcarii in ureche. Sa il pipai pe un pectoral. Sa imi trec degetele prin parul imposibil de mangaiat. Sa fac ce-oi stii. Numai sa reusesc sa ma lipesc cumva de el.
Cand bem cafea si ne desparte 1 metru. Sufar ca un caine. (Daca putem accepta metafora ca cireasa e cateodata un catel.) Pentru mine e prea mult 1 metru.
Imi vine sa sar peste masa. Sa ma cuibaresc pe genunchii lui. Ce daca ii e mai incomod asa. Si oricum, cui ii pasa de cafeaua lui. Cand pe lume exist eu. Lasa, domnule, orice faci. Pick me.
Cand mancam ceva, trebuie sa fie din aceeasi farfurie. Furculita mea vrea sa se intalneasca cu a lui. Cum se intalnesc doamna si vagabondul la mijlocul unei spaghette.
Mainile mele trebuie sa stea apasate pe el. Pielita subtire de cireasa toarce insistent pe langa pielea lui. Doar-doar putem pune parte peste parte.
Cum face el asta, nu prea stiu. Reusesc cu greu sa ma abtin sa nu aplic toate astea. Pana acum am fost o doamna. Dar va spun, cu greu ma abtin de la viol. Si sincer, nu stiu pentru cat timp.
Tags: cafea, carne, demnitate, gura, macho, pofta, sarut, viol
Posted in Fără categorie | 12 Comments »
