La vreo 11 luni trebuie ca s-a intamplat prima discutie pe tema asta. M-am ridicat ferma in patut. M-am uitat chindoras la pestisorii cantatori de deasupra capului. Si i-am zis mamei de cireasa chestia asta. Vreau sa ma fac astronaut.
Mama mi-a explicat cu binisorul. Mama, tu o sa ai sanii mari. O sa fii draguta. O sa am eu grija sa te invat sa fii si blonda. Asta e mare lucru. E pacat sa-ti mananci tineretile asa, invatand sau mai stiu eu ce.
M-am bosumflat, dar am ascultat-o. Nu m-am facut astronaut. Dar n-a trecut multa vreme si, daruita cum sunt, am simtit iar un fior. Pe la 7 ani cred ca a fost a doua discutie serioasa.
Mama, vreau sa fac PR si marketing. Vreau si cu asta basta, nu ma poti opri. Mama s-a intristat. Mama, tu ai sanii mari. Esti destul de draguta. Ai pe vino-ncoa. Esti blonda. E pacat sa faci campanii si rapoarte si forecasturi.
Tu stai asa cum esti, o sa fie bine. Eu nu si nu. M-a lasat mama, ce sa faca. Eu m-am trudit. Am suferit ca un caine 11 ani lungi. Sa faci marketing nu e usor. Noroc cu sanii mei mari. Si cu parul balai, ce ar fi induiosat orice top management.
Pana acum vreo 2 ani. Cand a lovit a treia discutie serioasa. La 18 ani. Mama, sunt majora. Si mi-am dat seama ca eu vreau sa fac o meserie care sa aiba de-a face cu pixul. Am atatea de spus. Doar cand tin pixul in mana sunt fericita.
Bravo mama. S-a entuziasmat mama de cireasa. Si a mai apucat sa zica. Mama, ai sanii astia mari. Esti blonda. Esti draguta. Ti-am zis ca nurii sunt destinul tau. Iar cand langa ei pui pixul, context mai prielnic nu se poate obtine. Bravo, mama.
Unde se vede ca si mama si eu. Am ales in sfarsit bine. Tocmai am castigat locul 3 la roblogfest. Pentru cea mai sexy microblogarita. De unde se vede ca da, sanii conteaza. Si ca daca ii folosesti intr-un context de pix. N-ai cum sa gresesti.
Multumesc tuturor celor care au crezut si mai cred inca ca eu scriu bine. Dar sunt asa de sexy ca sparg avioane. Si uite poza (by ciupercutza) atasata de la gala, pentru cei ce mai aveau vreun dubiu.
