Mi-am bagat cu un plescait satisfacut din limba picioarele in ligheanul rosu cu apa transparenta. Le-am pus la inmuiat.
Nici nu stiti ce bine face o baie la picioare unei cirese din clasa muncitoare. La ora cand greierii se trezesc si incep sa-si caute prin semnale romantice sufletele pereche. Iar oamenii se pregatesc serios sa doamna fara griji.
Cireasa intra in lighean incruntata. Dar pe masura ce apa calda o cotropeste, fruntea se desteleneste. Incep sa se vada pe harta ei ce tine loc de fata, toate cum sunt asezate. Ochii se limpezesc, barbia se descranceneaza, gura se desface bine-dispusa.
Dar vai, de data asta am uitat sa-mi iau prosop. Cu ce sa-mi tamponez labutele cand ies de-aici? Mai bine mai stau si vad eu. Poate trece cineva si imi da o mana de ajutor. Ideea de a lipai apa pe parchet nu-mi convine.
Nici pe covorul zbuzator nu-mi surade sa pic picaturi. Daca se formeaza o pelicula cum se intampla pe carosabil? Si cand sa ma urc pe el si dau sa plec, intru in acvaplanare si alunec inapoi, acasa? Ntz. Nu trebuie sa ud.
Pana la urma ma plictisesc. Imi dau seama ca sunt sanse sa raman asa pentru totdeauna. Iar cum apa nu mai e calda, se mai duce din magie. Nu mi se pare o afacere sa stau cu picioarele in apa calaie, o viata de cireasa.
Si atunci imi dau seama. Strang picioarele unul de altul in ceea ce cred eu, cu putina intuitie feminina, ca e centrul ligheanului. Si il transform pe acesta intr-un mijloc de locomotie primara.
Fac miscari bruste si ondulatorii din bazin. Doar asa pot sa inaintez prin casa. Poate ca asa se deplasa si nesofisticata euglena verde. Sau batranul ei partener de giumbuslucuri, parameciul cu cili.
Am maini libere din care dau pentru desavarsirea inaintarii mele. Sunt o blonda pe varza. Parul meu destul de scurt altfel se revarsa acum in valuri de aur pe pe spate. In plus, ma ajuta si sanii si sanii din dotare.
Picioarele cu tot cu solduri mi s-au transformat intr-o coada superba de peste. Sa vedeti ce solzi frumosi si lucitori am. Ramai traznit. Ce intamplare traznita. Sunt o sirena in toata regula. Si ma unduiesc la mine in apartament.
Ingan fara voie cantece absolut fascinante, mult mai bine decat ce pot de obicei. Genul care ar face pe orice trecator vecin sa lase tot facea. Si sa se aventureze napustindu-se pe scari, in neant. Pierzand asa drumul catre casa.
Noroc ca e geamul inchis. Atlfel ar fi un balamuc in cartier. Si probabil ca vecinele invidioase m-ar acuza de tot felul de lucruri. Stiti cum e lumea, rea. De parca eu am vrut sa ajung in situatia asta. Ce sa fac? Daca n-am avut prosop, m-am facut sirena.
Imi fac drum catre bucatarie, imi tai o felie de pepene rosu. Incep sa-i scot tacticoasa samburii. Nu-i nasol sa fii sirena. Doar ca probabil m-ar da afara de la job daca as incerca sa ma prezint asa. Lumea nu accepta usor exceptiile.
Gandul asta si pepenele rece ma infrigureaza suplimentar. Pielea de cireasa se face gaina. Ma undui eficient si ajung pana la urma in baie. Folosindu-ma de miscari repetitive si dand din mainile-aripioare.
Ma tin de nas si fac un triplu tulup prin aer. Din coada mea verde stralucitor sar stropi de lumina. Aterizez in cada cu apa calda. Unde imi face mare placere sa inot pe la fund, incurcand navoadele pescarilor.
