Fac ce fac si iar ajung sa vorbesc sa vorbesc despre lapte. La o cercetare sumara am descoperit ca este una dintre cele mai des folosite etichete in livada mea. Imi place laptele nemaipomenit. Dar nu-i stiam dalbele-i taine.

Am ajuns in vizita de lucru la fabrica de lapte. Sunt la Albalact in White Julia. Aici m-am dumirit cum sa il aleg. Si am inteles ca asta merita expus mai departe, turistilor ce viziteaza aceste site. Acest post este o lectie despre lapte si cum se cumpara el.

Uite-ma imbracata in cosmonaut priceput. Purtand inclusiv o tichie simpatica precum cele pe care le folosesti cand vrei sa te dusezi si sa nu-ti uzi parul.

Cica e bine sa ma relaxez putin si sa nu mai alerg dupa lapte de tara. Este in regula sa alerg dupa oua de tara, dupa gaini crescute in libertate absoluta si rosii de gradina cu a lor carne zemoasa. Dar nu dupa lapte de tara, cu orice pret.

Laptele e un lichid viu. Iar manevrarea lui gresita, de la sanul primitor al vacii cu ochi mari si umezi pana la mine in frigider, poate sa il faca si mai viu. In defavoarea mea, bineinteles.

Daca ma gandesc bine trebuia sa-mi inchipui. Vacutele mananca iarba de pe orisiunde gasesc. Asta inseamna si marginea soselelor si de prin santuri si alte vagauni. Si nu exista niciun mod prin care sa aflu eu care vacuta a pascut corect si care a inghitit plumb.

Nici cu mulsul nu mi-e rusine. Sanii vacii nu sunt mereu curati, caci ea merge prin hatisusi si alte balarii prafuite. Sanii vacii care da lapte pentru fabrica sunt spalati cu apa calduta si masati cu alcool. (Cred ca asta se intampla putin si pentru placerea ei). Daca e murdar, laptele e refuzat pe loc si trimis inapoi.

Pana acum am avut retinerile mele legate de laptele cu termen lung de valabilitate. Cel pe care poti sa il pui si pe raft in biblioteca, si tot ok ramane. Am recunoscut fata de specialist ca imi vine sa-l aleg mereu pe cel care se strica repede.

Dar cica laptele UHT, caci el are termen mare de valabilitate, nu e mai rau decat laptele proaspat. E procesat la temperaturi mai mari dar pentru mai scurt timp. Apoi e ambalat ok, in Tetra Pak, in conditii de securitate extrema.

Am vazut cu ochii mei vigilenti, am inteles cu mintea mea asemenea. Asta il face pe laptele procesat sa reziste atata. Cum il deschizi, incepe sa se comporte ca orice alt lapte. Caci asta si e.

Mi-a placut vizita de lucru mult. Am gasit un loc curat, tehnologizat la maximum si cu diriguitori tare simpatici. Are cea mai moderna tehnologie din Ro si acolo se fac Zuzu, Fulga si Raraul. Si acum sa beau un pahar cu lapte rece. De la ei.

Buna dimineata, cireaso, unde ai fost sa cureti tara?

Pai, sa vezi, am avut 2 mormane alocate la Lehliu Gara. Asa ca ne-am pus dis de dimineata in masina si ne-am prefacut ca mergem la mare. La un moment dat am cotit-o din autostrada si am mers, am mers, cale de o ciocolata gigantica pe care am rontait-o profesionist si o butelcuta plina ochi cu niste cafea. Dar odata ajunsa acolo, am descoperit ca mormanele noastre disparusera. Asa ca, dupa ceva investigatii, ne-am intors indarat.

Si deci excursia la Lehliu Gara a fost degeaba, cireaso?

Nici vorba. Am cunoscut-o acolo pe directoarea liceului Alexandru Odobescu, o doamna incredibil de misto. Imbracata ca o nondirectoare, cu tot felul de proiecte ecologice la activ si energica. De fapt, mi-am dorit sa ma fac cu ea sora de cruce si sa fie ea ruda mea din Lehliu. Daca nu se precipitau dentista si poneiul, dornici sa curete deseuri imediat, ar fi fost a patra mea matusa.

Asta odata. Apoi am cunoscut pe viceprimarul din Lehliu, un om dintr-o bucata si bine dispus si el. Sa stiti ca nu e asa rau la Lehliu. E curat si oamenii sunt draguti.Au si lacuri mici cu peisaje frumoase, cu pasari. Si fac mereu proiecte de reciclare, la care participa cu 150% entuziasm.

Si a mai fost ceva. Negasind mormanul, stateam noi asa, cu urechile pleostite, 4 femei, pe raza comunei Visinii. Si trece un camion numit speranta. Si din el sar, ca-n filme, saci de gunoi. Care se desfac si se imprastie pe drum. Directorii de camion se dau jos si, ce sa vezi. Era chiar primarul din Visinii cu ceata lui, spaima gunoiului. Ne-am infratit. Mi-e greu sa explic. Ar fi iesit un documentar pe cinste.

Si apoi ce-ai facut, cireaso?

Am mai pus benzina, am ascultat niste muzica rock, si ne-am intors la margine de Bucuresti. Am mers in padurea Baneasa, sa stangem si noi macar ceva. Am intalnit pe centura enorm de multi oameni iesiti cu furcile si coasele spiritului civic. Si foarte multi saci doldora de gunoaiele tiristilor si meltenilor care trec pe acolo si se comporta precum haiducii.

Si, la Baneasa ce-ati intreprins?

Am gasit acolo, langa casa alba, foarte multi oameni obositi, care stransesera prea multe gunoaie si nu prea mai puteau. Ne-am apucat cu inima curata sa adunam chestii. Dar pe masura ce inaintam si gaseam chestii greu de povestit, sufeream. Simteai ca manusile nu sunt de ajuns. Ca ai gunoaie si bale si scursuri pe sub piele si in suflet. Dar sa nu intru in detalii.

Ba sa intri, cireaso? Ce era aruncat acolo?

Bine. Voi ati vrut-o. Am gasit pampersi plini, mancare putrezita, prezervative, sticle, slapi, cutii cu otrava pentru sobolani, tampoane, haine. Dar totusi cel mai scarbos a fost un cuib al unui homeless. Am gasit acolo cam tot ce-i trebuie unui om intr-o gospodarie. Toate ude de ploaie si putrezile si inzilizite. Ni s-a intors stomacul pe dos. Am strans dar am urlat de scarba. Am urlat, pur si simplu, ca lupii din padurea Baneasa.

Iti pare rau ca te-ai dus, cireaso?

Nu, imi pare bine. Si cred ca ne mai trebuie inca cel putin 3 weekenduri de Let’s Do It, Romania! Un pic mai bine organizate si comunicate. Poate ni se alatura si grasii de la gratare, curvele de pe centura si alte categorii de oameni milosi. M-as duce din nou si din nou. Chiar daca am plecat cu o impresie romantica la inceput si m-am inselat. Credeam ca o sa strang pahare curate de plastic si 2 cioburi. Si de fapt am ajuns sa strang vieti de oameni.

Esti mandra de tine cireaso?

Da, ma simt tare bine. O sa-mi mai ia putin sa uit senzatia pe care am avut-o cand am atins, chiar si cu manusi, diverse chestii. Dar cred ca am facut bine si as mai face, inca o data. Dar vedeti ca nu pot weekendul viitor. Ca intai ma duc sa vizitez o fabrica de lapte. Si apoi poate culegem o vie in judetul Mehedinti.

Ca eu pledez cu inima deschisa si mana larga pentru masturbare, asta o stie deja chiar si cineva din mediul rural. Care nu are net acasa si sta cu parintii.

O sustin pe batrana dar complet nezaharisita doamna M cu toate panzele sus. Ea are metodele ei experimentate, nu ma bag. Cum necum reuseste mereu sa mi-l aduca negresit de guler pe tanarul, superficialul si zurgabiul domn O.

Salut joaca cu mine insami. Mai ales pentru placerea momentelor chinuitor de intense pe care le petrec in compania mea. O insotire care imi face mare bucurie. Cand ma plac asa cum ma plac, ma bucur oricand de nitica asemenea intimitate.

Doar eu si cu mine si cu pamantul oprit in loc. Departe de tumultul vietii cotidiene. Ce imi pot dori mai mult? E, ar mai fi cate ceva. Dar ce ma fascineaza este ca doamna M are si rol de somnifer.

Cand gandurile cu neghina refuza sa zboare ca fluturi negri din capul de cireasa. Si orice altceva paleste in fata unei insomnii ce matura totul in calea sa. Doamna M este unul dintre inamicii de temut ai ochilor mei larg deschisi.

Sigur, intai incerc si eu ca tot omul necireasa. Beau o canuta cu lapte cald. Si uit mereu sa-mi sterg mustetile cu maneca de la pijama. Ca mi-e prea somn. Le gasesc pe musteti dimineata, tot acolo. Dar in varianta lor cornoasa. Pietrificate.

Mananc ceva bun de tot din frigider. Cand am insomnie, imi ofer mici premii. Branza de capra din soiul cel nobil. Sau rahat turcesc de la prietena Nihal. Si ma uit pe cartea cu privelisti ametitoare din Italia.

Apoi incerc iar sa lipesc genele unele de altele. Pana se incurca si iese un balamuc total. Dar uneori nu razbesc doar cu-atat. Insomnia este o fiara turbata care inghite cirese. Si-apoi ragaie multumita de-asa masa imbielsugata.

Si pana la urma ma inham, ce sa fac. O chem in ajutor pe doamna M. Ea nu are nimic din rafinamentul doamnei T. Dar imi fac treaba cu ea. Stiu de la inceput ca daca e sa fac o treaba cum trebuie si nu de mantuiala, ne apuca dimineata. Oh.

Dupa modelul dau un ban dar stiu ca face. Aici treaba sta tot cam asa. Aloc un timp t dar stiu ca apoi sigur dorm.

Eu credeam ca doar eu procedez asa imoral. Atunci cand mos ene nu ma strange suficient de tare in brate incat sa lesin instant pentru 8 ore. Dar a avut un alt fruct curaj sa-mi impartaseasca din aceleasi activitati de budoar. Si m-am inveselit.

Mi-am dat seama ca pot scoate fara efort si imediat o carte. Cum sa scapi de insomnie in 3-4 pasi simpli si porcosi. Lapte cald, branza de capra plus rahat turcesc. Si 1-2 masturbari. Cate trebuie, dupa cat e de acut cazul.

Dar voi sa cumparati cartea, da? Chiar daca ati aflat astazi cum se face sa cazi pana la urma istovit in somn adanc. Ca sa ma sustineti pe mine asa. Sa mai pot inventa, fara stres financiar, si alte chestii interesante.

Nu stiu cum am trait pana de curand, fara sa vad oportunitatile care ma inconjoara.

Mi-e neclar ca un abur cu ce ma ocupam pana acum ceva vreme. Dar va sigur ca ele, senzatiile, se asmut acum catre mine precum o haita de lupi catre un om lipit de foc, intr-o padure noaptea.

De curand mi s-a deschis un robinet nou. Din care curge fara stavila, cu bulbuci de cataracta, o suma de senzatii cu gust de ciocolata fina cu menta.

Am atins o culme pe care o vede nimeni. Dar care mie mi se pare ca a schimbat definitiv relieful cartierului in care dorm noaptea.

Oare vecinii mei de dedesubt tot mai cred ca locuiesc la etajul 1? Ei nu vad ca tot blocul sta suspendat la aceeasi inaltime maginifica a lui Kilimanjaro? Ce oameni ciudati. Nici macar n-au batut la usa, sa vada cum am facut asta. Sau macar daca sunt ok.

A fost o noapte ca toate noptile de linistita. Singurul vacarm e cel facut de greierii uratei. Care isi frecau ale lor picioruse paroase, dornici sa se imperechereze. Ce, credeti ca numai voi?

Dimineata deja aveam in corp organe noi. Dornice sa inghita fiecare senzatie cu pofta si sa plesneasca apoi multumite din limba. Culmea e ca ma simteam ca un fulg. M-am repezit pe cantar si aveam dreptate: arata mai putin cu 3.4 kg.

Nu mai am acum 5 simturi, ci 18 sau 19. As vrea sa pot spune cu precizie cate. Dar sunt coplesita, dati-mi putin ragaz. Si va rog din inima nu ma salvati. E tare bine aici, unde am ajuns. Planuiesc sa raman o vreme.

Abia in ultima vreme am invatat sa strang cu grija si preocupare constanta, ca un harciog bine crescut, tot ce am bun prin jur. Stiu sa-mi procur ce-mi trebuie ca sa traiesc nu bine, ci perfect.

Si uite-ma. Daca intind o mana-n sus, din gresela, in timp ce explic ceva, impung un nor pufos. Daca ma ridic putin pe varfuri, pot sa gadil soarele de sa se prapadeasca de ras.

Stiu ca un harem de suflete pereche nu este social acceptat. Cum sunt obedienta si vrau sa ma vorbeasca lumea de bine, nici nu nazuiesc. Am un prieten imaginar, I., si deja sunt multumita.

Dar un harem de senzatii de tot felul n-am auzit sa fie impotriva legii. Prin urmare imi permit sa gazduiesc sub piele bucurie cata incape.

Ea vine ori in flacoane mici, care miros frumos dupa ce le scot dopul si ma dau. Fie in bucati mari, ca de branza telemea. Ce stralucesc atunci cand ma incordez si suflu asupra lor putin.

V-ati prins? Imi curge lapte dintr-un ochi si din celalalt miere. Cand se innoada in barbie, lacrimile mele dulci ar putea hrani popoare intregi. Daca s-ar gasi cineva intreprinzator sa le colecteze eficient.

E tarziu. Imi pun ceva pe mine pe zbor spre casa. Haremul de senzatii ma trage de haine.

La parterul cladirii in care gandesc si-mi traiesc viata, crosetand vise si cuvinte si fapte cateva ore bune in fiecare zi data de la Dumnezeu exceptand weekendurile, tine un magazin Petrica.

Petrica este un domn bogat, care are un motor smecher cu care sunt sigura ca agata gagici ca la balamuc. Sa nu va uitati ca Petrica e mic de statura. Atitudinea face toti banii. Petrica devine acest pitic urias cand stai de vorba cu el.

Cine stie cu ce se ocupa Petrica. El are magazinul de la parter, dar nu cred ca un spatiu din centrul capitalei Romaniei se poate tine cu atatia clienti cati vad eu ca mai calca pe acolo. Insa Petrica are hobby-uri, mi-a spus-o chiar el.

Unul dintre ele este cafeneaua fara firma la strada, deschisa la ore de neinteles, pentru clienti selectati de insusi Petrica, dupa principii care imi scapa. Cafeneaua este inclusa in magazin si in ea nu bea cafea nimeni niciodata. Eu nu stiu cum am reusit de m-am calificat, ce bine.

Cand motorul este parcat in fata si apar cateva Audi in spate, stiu ca Petrica e la aparat. Tolanit adica pe pernele tip lounge ale localului, care este chiar dragut. Petrica are gust, asta se vede de la o posta.

Cireasa e prea bine constienta ca daca Petrica ar fi putin mai tinerel, ar scapa vreo doua oftaturi in directia lui. Petrica emana putere de la o posta, si poarta camasi albe, jeansi, conversi si chelie. Este de constitutie astenica, un tantar.

Pe langa bani, putere, magazin, cafenea si motor, Petrica mai are si cafea, pe care o da la rastimpuri ciresei, contra uimitoarei sume de 5 lei. Cafea buna, expresso lung, agrementat cu lapte din belsug.

Petrica a invatat inca de la prima cafea ca cireasa foloseste zahar maro si mai mult lapte decat incape intr-o gaoace din aia mica. Prin urmare, cand ii intinde ceasca neagra pe dinafara ca cerul gurii lui (Petrica), ii da si intreaga cutie cu lapte. Sa-si adauge distinsa cireasa cat ii trebuie. Mare boier, mare caracter Petrica.

Petrica ii explica ciresei in timp ce da de manivela aparatului de cafea ca locul asta este folosit indeosebi pentru petreceri in cerc restrans. Si ca de-aia ii face el, Petrica, cafeaua ciresei.

Barmanul vine abia pe inserat, cand pare ca acolo se intampla tot felul de lucruri de divertisment. Petrica e destul de stresat sa nu fie considerat un facator de cafele, dar poate sa stea fara grija. Cireasa s-a prins ca el e un mafiot, si nu un chelner.

Cireasa bea zilnic destula cafea, pe care o aduce intr-o sticluta cu dumneaei la serviciu. Dar cand aceasta se termina, singura speranta e Petrica. Care vine rar la pravalie, dar macar vine cateodata.

Prin urmare, cireasa racaie la usa lui Petrica in fiecare zi in care croseteaza cuvinte si vise. Face asta cu speranta ca el a terminat cu lucrarile gangsteristice si a venit in sfarsit sa-si dea drumul la hobby si ei la cafea.

De multe ori, usa e incuiata si cireasa ramane cu buza umflata. Unde esti Petrica. Alteori, Petrica e in incinta, dar cireasa se apropie tiptil si il aude cum discuta afaceri presante pe terasa, tolanit pe perne, cu ton lejer de bogatas.

Atunci ea se departeaza in graba, inchizand usa fara zgomot, ca sa nu-l distraga pe Petrica de la discurs. Si revine ea mai tarziu, cand banuie ca business-ul va fi luat sfarsit si Petrica a mai inchis o afacere de succes. Bravo, Petrica.

Cireasa intelege ca Petrica e ocupat si ca e bogat si ca face cafea doar intamplator si cand are chef. Dar nu are alta solutie decat sa incerce necontenit, pana la loc comanda. Pentru ca visele si cuvintele nu se pot croseta fara aroma cafelei proaspete.

A, inca ceva. Incercand sa se inteleaga pe sine, cireasa a facut un test si a descoperit ca putea sa fie Petrica cat ar fi vrut el de tanar, caci cireasa nu i s-ar fi potrivit defel. Pentru ca ea, saracuta, nu are stofa de nevasta de mafiot.

Voi, alte fructe, aveti? Daca da, ar trebui sa-l cunoasteti pe Petrica. Face o cafea…

Cat la suta esti sotie de mafiot?

Lasa-te de meserie, iti cauzeaza.

Traiul langa un mafiot pare un lucru seducator. Stim ca daca ai reusi sa induri toate rigorile acestui job description ai fi scutita de grija zilei de maine. Dar pe de alta parte, nu are rost sa te minti, draga mea. Nu esti facuta sa fii sotie de mafiot. Tu esti un spirit rebel iar rabdarea nu este punctul tau forte. Degeaba incerci, o sa mori cu el de gat. Iesi din cosa nostra si gaseste-ti un specialist in IT sau un inspector de personal intr-o corporatie mare. El va aduce un venit mic dar fix si n-o sa te dezamageasca niciodata. Singurele lui evenimente obligatorii sunt pranzurile de duminica, luate cu tine si cu mama lui.

Testeaza si tu