Ce ti-e si cu ecsii astia.

Pare ca totul s-a sfarsit si sunt morti si ingropati. Dar cum nu esti putin atent, cum se pune de un nou si scurt inceput. Ei sunt cica parte dintr-un trecut oarecum bine ferecat. Dar cum ma intersectez putin cu ei, cum exista posibilitatea sa sara niscaiva scantei de saliva, transpiratie si cine mai stie ce alte chestii.

Si cateodata nu putem sa nu mai vorbim nitel la telefon. Totul incepe din mai nimic. Mai o informatie despre un loc unde am haladuit impreuna. Mai o rugaminte pe care stiu ca numai el sau mai degraba el o poate indeplini cu succes. Mai o intrebare inofensiva.

Si apoi el zice ceva putin desucheat. Si eu rad in felul ala, un ras customizat pentru el. Si gata ciorba. Deunazi, de exemplu. Aveam nevoie de un numar de telefon. Si sun si il cer si toate bune. Dar dintr-o intorsatura de fraza se isca o propunere.

Auzi, cireaso, n-ai vrea sa. Sa mai schimbam si noi o vorba fata in fata. Si eu stiu ce fel de vorba e aia. O vorba cu toata gura si apoi toata pielea si mainile amandoua si si cu toate membrele din dotare. Si nu e ca mi se pare o propunere absurda. O inteleg din rarunchi. Doar ca eu doar voiam un numar de telefon.

Asa ca, sa-mi fie invatatura de minte. Daca ma mai las angrenata in diverse discutii cu ecsi, trebuie sa ma astept sa prestez favoruri sexuale. Sau, de nu, sa vorbesc urat si sa fiu ferma. Sa latru la ecs, sa ii fac sa ii treaca in felul asta orice fior necrestinesc. Si sa mi le indes si pe ale mele sub un covor gros, de matase.

Pazea.

Cu aproapele zic eu ca ma descurc bine. Il iubesc intrupat in mai multe persoane, in tot felul de moduri, in functie de context. Mai cu gura, mai cu fapta, mai cu o ciorbita buna.

Asa ca de data este vorba despre vecinul bulgar. Pe el vreau sa il iubesc bine. Un om gospodar cat se poate sa fii de gospodar pe aici, prin zona. Care face branza de sta pisica-n coada.

Ani de zile n-am pus piciorul pe taramul vecinilor nostri. Parte din credinta gresita ca acolo nu e nimic de vazut si de facut, parte pentru ca aveam alte treburi, cine mai stie. Dar am indreptat lucrul asta si de ceva vreme nu trec 6 luni si eu ma imbarc cu viteza de croaziera, spre a nu plati amenzi, intr-o destinatie bulgareasca.

Acum a fost Sofia. O alegere mai mult decat adecvata pentru cireasa de sfarsit de saptamana. Durata calatoriei este de 5 ore si stiu ca, la sfarsitul ei, primesc tot felul de premii. Asa ca am luat dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri, mi-am pus si sanii mei in valoare cum am putut, sa nu raman mai prejos, si am pornit.

Ne-am suit in sageata albastra si duse am fost. Am alunecat sprintar printre valuri de maci si campuri tipatoare de rapita. Drumul, o placere. Bulgaria pare mereu nelocuita. Verdele ei este mult mai verde decat al nostru. Garantat. Ce tara frumoasa si nu, nu e pacat ca e locuita.

Si apoi, vecinul bulgar vinde la restaurant mancare ieftina, gustoasa si nepereche. Orasul lor e calm si cuminte si verde. Ce noroc are Sofia ca in ea exista un munte si multa padure. O nebunie. Bulgarii sunt prietenosi si dornici sa fraternizeze cu vecinul lor roman. Uite-asa am cunoscut niste bulgari de nadejde cu care sper sa ma vad curand.

Mi-a placut la nebunie la Sofia si abia astept sa o mai calc in picioare inca o data. Au si bere buna. Cat despre bulgaroaice, ar fi fair din partea mea sa zic ca sunt tare bune.

Eu sunt in camera alaturata, sa stii. Zambet. Asa i-am scris lui, un barbat cret care mi se pare tare dragut.

Eram intr-un club incapator si l-am zarit intr-un cotlon mai intunecat, asa. M-am abtinut si nu m-am infipt dintii mei la el in gat dar nici n-am mai putut sta locului. Mi-am fluturat eu de cateva ori nurii pe sub nasul lui dar degeaba. M-am mirat de totala lipsa a spiritului de observatie sau indiferenta lui prea de tot.

Asa ca atunci i-am dat un mesaj. Am primit raspuns ceva mai tarziu decat ma asteptam dar na, tot m-am bucurat. Mesajul lui era foarte amuzant si amuzat. Zicea hai ca ne vedem in bucatarie si apoi mai vedem noi. Deci mie mi se nazarise.

Omul sedea acasa, linistit. Poate isi facea baie cu spuma. Sau poate isi aranja lucrurile de vara in dulap. Sau poate asculta ceva muzica rock si fuma in tihna. Si eu, eu ii zic ca sunt in camera alaturata.

Bleah. Rusinica a lovit napraznic. Mai ales ca, atunci cand vine vorba despre cretul asta, nu eram la prima abatere. Va rog cititi aici ce (i-)am mai facut. Ne-am intalnit peste cateva zile dar n-am mai avut curaj sa-i nici bunaseara si nici dansez si eu la cateva scari departare de tine, sa stii. M-am gandit ca daca ma insel din nou. Nu se mai poate.

Nu-mi dau seama care sa-mi fie conduita in continuare, legat de acest subiect. Dar cu un lucru m-am lamurit. Mesajul eu sunt in camera alaturata, sa stii, este unul surprinzator si bun. El poate fi dat in orice circumstante dar mai ales daca barbatul este in alt oras/alta tara/cu o alta doamna. Genereaza reactii si nu lasa pe nimeni indiferent.

Poate o sa il mai folosesc.

La mine, fericirea e bleu cu bej si cu verde, poate si ceva roz.

Unde bleu e cerul de la malul marii. Cel la care pot sa ma zgaiesc ore in sir, ca si cum e cel mai interesant si interactiv eveniment al anului. Cate un avion razlet, cate un zmeu indraznet, cate un pescarus aflat intr-o stare de mare tandretz. E suficient sa ma distreze mai ceva ca un film nominalizat la Cannes.

Si unde bej este nisipul cu care sunt hulpava sa ma joc. Il vantur, il intorc de pe o parte pe alta, construiesc cu el mici piramide efemere. Il ud, il usuc, aleg din el micii melci care ies la suprafata ca o pretioasa neghina. Il invit sa se lipeasca de sani si fund dupa baie, pe post de ornament. Ma ingrop in el de vie, il scutur apoi cu drag.

Verdele este asigurat de iarba holdelor de peste drum de mare. Alea in care se cuibareste soarele cand merg eu sa infulec saramura de chefal, pe inserat, dupa ce am baut toata ziua raze de soare. Si de putinii copacei de pe langa mal. Tocmai pentru ca sunt asa de piperniciti si rari conteaza enorm.

Roz, roz magic este soarele si cerul dimprejur inaintea faptului de seara. Dupa ce m-am uitat o zi intreaga la bleu si m-am jucat cu bej si am stat cu gandul la verde, roz e tot ce mai vreau. Rozul cerului bucuros ca afara e vara si ca pasari mici zburda pe fundal, alergandu-se cu nesat.

Zau daca mai vreau ceva. Poate doar niste hamsii, un bors si niste mamaliga cu mujdei. Oficial imi este vara.

Ciresei ii place grozav sa fie vanata de catre personajul Barbat intr-o majoritate covarsitoare de cazuri. Cine are sange, sa cuteze. Cine nu, sa croseteze ceva si sa uite de cireasa. Are balta peste.

Si totusi, uite ca exista situatii curioase. Situati in care, nu se stie de ce, ea ajunge sa tina pusca la picior. Si sa tina painea si cutitul actului de seductie. Exista, ce sa-i faci, barbati ce merita osteneala. Barbati care ii dau tarcoale ciresei dar insista sa ii dea tot ei cheile ritualului de imperechere.

Cum dansa nu se pricepe prea bine le treaba asta, nici rezultatele nu sunt chiar cele scontate. Cireasa stie sa fie sedusa si apoi taraita de par in vizuina. Unde barbatul de isprava este indemnat sa dea tot ce are el mai bun prin corp. Ori, cand lucrurile stau invers si este ea care trebuie sa sara harnica si rabdatoare toate obstacolele si sa organizeze o cucerire in stil mafiot, totul se da de-a dura. Totul.

Cireasa mai e si nerabdatoare. Cand cineva nu se lasa cum ar fi cazul sa se lase, din prima si cu entuziasm, ia foc mintea ciresei. Strategiile care urmeaza acestei stari de fapt pot fi ba hilare ba greu de pus in practica ba mizeaza pe elementul surpriza. Aici este prezentata pe foarte scurt una dintre ele.

Ma gandesc sa il invit la film. Si, la vreo 28 de minute dupa ce se stinge lumina, sa imi las usor capul pe umarul lui. Apoi sa il musc brusc si salbatic de aorta. Taman cand nu mai se asteapta si se relaxase si credea ca pericolul a trecut. Apoi aplic un garou stans si ii explic ca totul e spre binele lui. Sa nu se zbata, ca isi grabeste sfarsitul.

Cu vanatul astfel in gura, ar fi bine sa ma indrept degraba spre casa, neluand in seama privirile ingrijorate ale trecatorilor. Ce sa fac, uneori e prea mult de asteptat, coane Petrache.