Primul lucru care trebuie spus este ca se iubesc si ele cum pot. Dar o fac intr-un mod potrivit cu statura si visele lor gingas aninate intre coarne.

Domnule, in primul rand ele iubesc cu pasiune si nu le e jena sa arate asta in public. Asta-mi place mie la girafe. Sunt porno. Primul lucru pe care il fac este o perversiune la care oamenii ajung doar cu straduinta si numai daca sunt siguri ca nu afla alti oameni.

Girafele nu se limiteaza doar la dusuri aurii. Ci ele, mari vietati curioase si nerabdatoare, si gusta din aceasta prima ofranda a dragostei lor. Daca totul este ok, girafele merg mai departe si isi ies din minti impreuna. O fac in mod profesionist, cu simt de raspundere.

Preludiul lor implica mult gat, metri intregi de gat. Le inteleg. La mine la zodie zice ca este una dintre partile cele mai sensibile. Abia dupa ce se unduiesc in fel si chip, ondulandu-se si impletindu-se pana vad stele verzi, girafele se izbavesc in felul ala. Noi, cei mai putin sofisticati, tindem sa procedam asa din prima. Unu zero pentru girafe.

Girafele se iubesc de o maniera totala si deloc cumpatata. Se iubesc asa cum putine fiinte am vazut sa o faca. Fara sa le pese de prejudecati si de gurile lumii slobode. Girafele se iubesc ca si cum nu mai exista un maine. Se iubesc cu mintea goala de facturi si leasinguri si asigurari si dentisti. Se iubesc, banui eu, cu tot ce au mai de soi la purtator.

Cand barbatii au par cret si poarta tricouri albe cu dungi bleumarin, soarele rasare.

Uite ca pana acum n-am fost atenta la combinatia asta letala. Pardon, atenta mereu am fost cred. Cam de cand aveam 2 ani jumate si eram la mare la 2 mai si m-am prins ca ei sunt mai simpatici, orice-ar fi. Dar nu mi-am dat seama in ce masura este ravasitoare alaturarea acestor doua efecte speciale.

Deja traiesc intr-o lume mai buna cand intalnesc barbati cu par cret si destul. Si tricourile de mariner mi s-au parut intotdeauna ok. Dar cand parul carliontat este plantat pe un cap care este infipt intr-un corp ce nu s-a larbartat si pe corp sade o pereche de jeansi asortata cu un tricou cu dungi, s-a terminat.

Zilele trecute facebook mi-a recomandat un nou prieten. Batranul si perversul, stricatul, cinicul, nesatulul si libidinosul facebook face mereu asta. Nici macar nu verific ce-mi propune. Refuz din prima, ntz ntz. Dar de data asta era un barbat cu mult par cret si cu multe dungi.

Cica eu si cu el aveam in comun multi prieteni si, mi-a facut facebook cu ochiul, lumea ar putea fi a noastra. M-am scuturat nitel, am mancat jaratec, m-am dat de trei ori peste cap si nu i-am cerut prietenia. Mi s-a parut ca premisa relatiei noastre este una superficiala.

Ce sa-i fi zis. Ti-am cerut prietenia nu pentru ca asculti muzica misto si nu pentru ca avem 27 de prieteni comuni. Te-as fi dorit la mine in portofoliul virutal si cine mai stie apoi pe unde doar pentru ca ai mult par cret. Si destule dungi incat sa sucesti mintile unei cirese.

Si in general incerc sa pun frau ciresei monstroase din mine. Care ar vrea sa fie prietena cu toti barbatii creti si cu dungi din lume. Dar sa-i fie iertat daca pe ici, pe colo, mai cade intr-o reverie sora cu o nebunie cand ii pica ochii pe asa un exemplar. Ochii vad si ii ies din cap, inima cere si ii iese din piept cu zgomot de tunet.

Stiti vorba aia. Cret sa fii, dungi sa ai.

A trecut ceva vreme de cand nu am mai povestit ceva rusinos. Era si timpul. Plange masa.

Cireasa si-a dat in sfarsit seama ce l-a determinat pe inginerul fara inima sa o ceara de nevasta intr-o seara de iarna. Si asta la ridicol de putin timp dupa ce fusesera introdusi unul altuia. Vreo luna sau cam asa. Motivul trebuie sa fi fost cum i s-a prezentat ea cu inima curata si cugetul inocent.

Cireasa i-a venit sa ii faca inginerului fara inima un cadou letal. Letal pentru ea, pana la coada. Caci daca inginerul n-ar fi fost impresionat de asemenea dar, poate ca ar mai fi ezitat in a o lua de nevasta. Si ce n-ar fi nu s-ar mai povesti.

Si acum faptele. Cu inima incalzita de fiorii dragostei, a iesit cireasa din baie, ca din spumele marii, direct in sufragerie. A iesit goala pusca. Purta doar o funda rosie de satin la gat. Vezi bine, asa a gasit ea de cuviinta sa-si arate sentimentele curate ce le purta inginerului.

Asa a fost sa fie. Inginerul era acolo, stand in sezut. A vazut asa priveliste si a cazut lat. Nici astazi nu si-a revenit pe deplin, daca este sa judecam faptele al caror erou este. Sa ma opresc totusi, caci simt cum limba mi se despica in doua si suiera de nebuna printre dinti.

Ce mai tura vura, inginerul s-a bucurat teribil. Cireasa isi aminteste ca azi ca el nu a facute tumbe sau ceva asemanator. A ramas demn si s-a bucurat decent. Doar ca dupa cateva zile casatoria era pusa deja la cale. Si cine sa prevada urmarile ireparabile care s-au napustit asupra ei dupa aceasta amuzanta intamplare.

Asa ca as dori sa alterez zicala ai grija ce-ti doresti. Sau ma rog, as veni cu o completare. Ai grija ce daruiesti.

Era inalt, era falnic, era stufos. Era plasat strategic in dreptul ferestrei mele de la dormitor.

Il vedeam in fiecare dimineata, inainte de orice altceva. Ce lux, sa dechisa cireasa ochii pe un copacel atat de harnic si bun si aratos. M-am invatat cu corcodusul meu asa cum te inveti sa-ti gateasca cineva micul dejun dimineata. Sau sa iti citeasca ceva frumos dintr-o carte buna, inainte sa adormi.

Iarna corcodusul functiona pe post de cuib de vrabii si alte pasarele frumos sau deloc cantatoare. Primavara facea un noian de flori mici si albe, ca o spuma de lapte, si imi venea sa urlu putin de bucurie cand il vedea. Vara se cocosa de fructe iar toamna ma anunta pe soptite ca e timpul sa-mi iau umbrela.

Cel mai bun copac din lume, asta era corcodusul meu personal. Si uite cum un vant mai fortos l-a prins pe picior gresit si l-a rupt ca pe-o surcica. Pentru ca a avut nenorocul sa moara intr-o sambata, corcodusul a zacut lasat pe-o parte 2 zile incheiate.

Nici eu, nici pasarile n-am putut accepta inca trecerea lui in nefiinta. Cireasa se tot uita pe geam sperand ca i s-a parut. Vrabiile si alte ghemuri de puf, cioc si gheare s-au intors si s-au asezat pe el asa cum sedea razbit la pamant. Sa vina corcodusul inapoi si sa ne spuna ca a fost o gluma. Asta ne dorim.

Geamul meu arata gol pusca fara coroana lui. Acum va trebui probabil sa ma imprietenesc bine de tot cu doua siruri de vecini despre care nici nu stiam ca exista. Si poate ca anotimpurile o sa ma ocoleasca, acum ca nu mai are cine sa-mi povesteasca despre ele cum fac ochi.

Cireasa moare de dorul corcodului. Receptie.

Telenovela americana, telenovela columbiana, telenovela bastinasa, ce conteaza. Imi lasa toate aceeasi senzatie.

Cand ma uit la ele, am impresia ca scenaristul e plecat cu cercul. Prea li se intampla toate numai lor, eroilor astora de telenovela. Iar aia pe care o iubea el tare si era mica si neagra si respira greu, era sor-sa, ba. Dar daca ma uit la viata mea, cea care se desfasoara cu bulbuci si valtori si bulboane in livada, e cam la fel.

Modul in care se impletesc absurd dar atat de tulburator itele mele este de-a dreptul pur si simplu. Nimic nu e la locul lui dar totul e in buna ordine si armonie. Oamenii, obiectele si faptele in care suntem implicati sunt contorsionate ca la circ. Personajele din viata mea participa in fiecare zi la un concurs de sa tesem frumos vieti complicate.

Raposatul de Inginerul fara inima inca mai da spasmodic dintr-un picior. La modul figurat, desigur. Adica el e iesit din schema de destula vreme incat sa ii facem parastas de mii de zile dar totusi mai dau peste umbra lui. la cozia. prin locurile unde am treaba.

Ca sa nu mai zic de cel mai iubit dintre pamanteni. Un personaj care insemineaza pe unde trece nu doar o suma importanta de femei. Dar si o mare parte dintre drumurile pe care am fost, merg acum sau mi se face chef sa merg in continuare.

Poneiul sturlubatic, dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri, a cherry si nu doar aceste personaje de poveste sunt legate cu fire demente de matase de tot felul de locuri, oameni si contexte de telenovela.

Juan Antonio se are in bete cu Juan Fernando dar cu si matusa lui, su tia Consuela. Apoi aplauze pentru blestemata de Mala Mujer si prietena dar si rivala ei cea mai buna, Maribel. Toata lumea este acasa. Femei gravide, barbati incornorati, nebune, satiri, pacate, conspiratii, santaje sentimentale, bijuterii de familie, parfumuri grele, lacrimi, matasuri si brocarte.

Lipsesc inca dar am mare incredere ca vor aparea femeia fara oase, piticul barba cot capabil sa scoata si flacari pe nas, uriasul cu tricou de mariner si un tigru alb cu ochii albastri. Iar aia, aia mica si neagra care respira greu eram chiar eu.