“M-am indragostit. Si cum stiu ca acum, la inceput, se negociaza multe lucruri, sunt complet pregatita. Am armura iscusit faurita si sulita ascutita si stau in pozitie de carate, asa, inca de cand ma trezesc.

In fiecare zi se da o mica lupta. Ba e una din zilele mai putin norocoase si ma dau eu cativa pasi buni inapoi si ingenunchez, ba sunt o invingatoare si inaintez cat o nuca. Vine arbitrul in chiloti rosii de matase, ridica mana castigatorului, multimea starnita izbucneste in urale. Simt laurii victoriei cum mi se aseaza bland pe fruntea-mi transpirata de atata zbucium.

Si apoi o luam de la capat. E drept, am si pierdut cateva batalii, dar asta nu trebuie sa ma descurajeze. Important e sa raman ferma pe pozitie si sa lupt pentru urmatoarele capitole mari care au mai ramas de dezbatut.

Pana acum, in numai cateva saptamani, am ajuns sa ne vedem mai mult cu prietenii lui. Mie mi-e tare dor de ai mei, dar cum am intrat in batalia pentru subiectul asta putin slabita de un guturai, normal ca nu mi-a iesit. Adjudecat.” (Sana Nicolau, hotcity.ro, 18 iulie, 2008)

Si cum am lasat de la mine tot, bucata cu bucata, cand eram indragostita lulea de SMPE, cititi in continuare aici.

“Stiti replica aia din filmele americane, cea cu “Nu sunt pregatita sa incep o relatie”. Intotdeaua am ras de ei, adica cum sa nu fi pregatit pentru o relatie, cand ai intalnit pe cel care care iti place si el te place, si asa mai departe. Cand oricum stim toti ca e asa de greu.

Bine, cred ca ei se refereau, americanii astia din filme, adica, la o pregatire abstracta. Ca, vezi Doamne, nu sunt “fit” din punct de vedere moral si psihologic sa intre in ceva nou. Dar de curand surasul mi-a inghetat pe buzele-mi crocante. Pentru ca am descoperit pe propria-mi piele ca sa incepi o relatie nu e de joaca. Trebuie sa fii intr-o foarte buna stare fizica mai ales.”(Sana Nicolau, hotcity.ro, 15.07.2008)

Continuarea a ceea ce simteam atunci, aici.

Continuarea aici.

Cica ce apuci sau alegi faci in prima zi din noul an. E clarvizionist pentru cum o sa o iti arate tot restul anului.

Chiar constienta fiind de asta. Si simtind cum imi sufla in ceafa responsabilitatea. De a nu gresi cumva actiunile in care sa fiu implicata pe 1 ianuarie. Si de a-mi croi o viata fabuloasa pentru anul asta. Cred ca deja am facut-o lata. Si am dat-o-n bara.

M-am trezit cand soarele era cu toate sulitele lui pe cer. Cu capul disproportionat de mare, cat doua banitze. Am incercat sa merg prin casa lent, ca pe oua. Si Dumnezeu stie cat sunt de atenta eu cu ouale, de orice fel.

Dar oricat de molcom pasesc, imi vajaie capul de asa viteza. Asta inseamna ca o sa fiu mahmura tot anul? O sa imi vajaie capul tot anul si o sa ma doara carnea pitita sub pielita subtire de cireasa? Vai mie.

In drumul meu melcos prin casa am dat peste o oglinda. Ce am vazut? Sunt cea mai urata cireasa in viata. Parca cineva mi-a facut fata cocolos de hartie. Si apoi a despaturit-o la loc, in batjocura.

M-am speriat asa de tare, incat am cazut rapusa, ca capul de lada de zestre. Am vazut stele verzi si am visat ca totul s-a rezolvat. Si nu m-am trezit decat cand prin stomac au inceput sa-mi viermuie nelinistite tenii mari. Dornice sa imbuce ceva in noul an.

Le-am mangaiat pe cap. Desi teniile mereu te pot insela oferindu-ti capul gresit. Asta urasc eu la ele. Si le-am rugat sa aiba putintica rabdare. Mancam imediat.

Am hapait in graba 18 sandvisuri cu unt frecat cu usturoi. Si am inceput sa am o respiratie urat mirositoare. Asa de rea ca una din florile preferate da semne ca moare.

O sa fiu urata tot anul? Si cu fata mai lata decat de obicei? Si cu cearcane negre sub ochii plini de neant? O sa miros dezagreabil a usturoi tot anul?

Seara lui 31 m-a prins cu un lighean plin cu rufe de intins. Cand masina a decis ca gata, a spalat totul cum trebuie. Eu eram deja incinsa in corsetul de Betty Boop. Si n-am mai gasit vointa sa ies pe balcon asa. Cu balcoanele la vedere, din care sa muste gerul lacom.

Asa ca ligheanul este si acum scos pe balcon. Pentru ca stiu ca n-am voie sa fac treaba. Sfinte sisoe, cate constrangeri. Ma zbat intre corset si traditii.

Dar credeti ca tot anul o sa am rufe neintinse?

Apoi am fost la o matusa calatoare sa ud florile. Constransa cu un pistol la tampla de catre mama de cireasa. Matusa sta la etajul 10 si nu-i merge liftul.

Asta inseamna ca o sa urc tot anul scari aiurea in tramvai, dupa ce am mancat prea mult? Hmmmm. Ce ma asteapta…

Noroc ca spre sfarsit am fost in domeniul maguricea. Aici am mancat cu fructele prietene, cireasa si dentista cu cei mai mari sani din univers si cei mai adanci ochi negri.

Apoi imbuibate, asa, ne-am uitat in motul patului la 2 filme. In care ne-am regasit si asta ne-a multumit. Pentru ca ce e mai dulce pe lumea asta. Decat atunci cand descoperi ca toata lumea sufera de aceeasi boala, nu spun care. Si ca nu esti singur.

Si apoi am ras si iar am mancat floricele cu unt, bomboane de ciocolata, cornulete cu magiun. Si un fel de bulgarasi maro, bumbushori cica, asa cu nuca si alte minunatii, facuti prin bucovina.

Deci credeti voi ca tot anul o sa stau in motul patului, cu cearcane, mancand bulgarasi sau de fapt orice mi se ofera, mirosind dureros a usturoi, cu carnea duranda, cu capul mare, cu fata botita, cu rufele neintinse, dupa ce am urcat multe scari?

E drept ca planul meu pentru 1 ianuarie. Continea putin sport, niste sex de calitate si inca niste intamplari spectaculoase. Care nu-mi erau ele chiar clare. Dar asta e tot ce am putut sa produc.

Si totusi parca nu e cel mai rau. Pentru ca asta inseamna ca, in ciuda celor de mai sus. Totul anul asta o sa rad alaturi de prieteni. Si cred ca pot sa traiesc asa, doar cu asta.

Voi ce ati facut in prima zi?