sufar de placerea de a inghiti

martie 10th, 2009

lick

Sufar de o meteahna destul de comuna, deci lipsita de noblete.

Am o propensiune patologica. Care ma inrobeste precum inrobeau turcii pe moldoveni cateodata. Sau precum inrobeste uneori iubirea pe participantii prea harnici la ea.

Sufar de placerea a inghiti. Cum sa va mai explic. Traiesc ca sa inghit. Viata mea fara inghititura e ca nunta fara lautari. Pentru mine inghititura bate filmul. Cred cu tarie ca inghit, deci exist. Iar daca inghititura nu e, nimic nu e.

Mai e cazul sa va conving ca eu nu dau niciodata inghititura din mana. Pentru cea de pe gard? Si ca merg pe ideea ca cine inghite de dimineata, departe ajunge? Destul.

Cert e ca eu cu asta m-as ocupa de dimineata pana seara. Universul are pentru mine forma unei felii de tort de ciocolata de la Capsa.

Diminetile sunt pufoase ca gogosile proaspete. Cu umplutura de branza dulce si praf de zahar ca zapada neumblata. Gogaltz gogaltz aluneca sandwich-urile si omleta pe gatul hulpavei cirese. Cu ochii beti de atata inghitit.

Ati vazut probabil ca pranzurile sunt cu cer alburiu. Asta pentru ca el e facut din ciorbe drese cu smantana. Si nori cu forma de galuste pufoase din supa galbena de gaina matura si inteleapta.

Si siestele sunt ambalate in mousse-uri de ciocolata fine ca matasea. Pe care curge molcom rau de fructe de padure. Inca 3 portii, va rog. Si o singura lingurita. Pentru mine.

Prin cerneala serii inoata pestisori cu solzi aurii. Care indeplinesc absolut toate dorintele pe care o cireasa ar putea sa le nutreasca. Muah, isi linge cireasa buzele-i.

Intre mese nu stau. Sunt condamnata sa inghit ce se nimereste. Parca te mai uiti.

Inchid ochii cand imi lipesc gura de marginea paharului cu lapte. Cum incep sa crontan la un mar verde, se scriu pe lume simfonii. O tableta de ciocolata alba da sens unei dupa-amiezi anodine.

Buna seara. Ma cheama another cherry. Si sufar de dorinta de a inghiti fara discernamant. Din cauza asta nu mi-am pierdut slujba. Si inca n-am facut pe nimeni apropiat sa sufere. Hi, another cherry. Stim prin ce treci. Iti suntem alaturi.

Sunt another cherry si am verificat. Doar cat mai multe inghitituri a day/Tin pe doctor de mine away.

fascinatia pentru junk food

decembrie 23rd, 2008

junk_food_lr copy

Ati incercat vreodata hot dog-ul de 1 leu de la iesirea din Ikea? Dupa ce am rascolit 2 ore printre rafturi si am gasit chilipiruri incredibile. Fac febra daca nu inghit macar unul.

In aer miroase ametitor a carnat fiert roz, a mustar si a ketch-up. Nu exista chifla alba mai pufoasa. Si nici cireasa mai pofticioasa ca la vederea imbinarii dintre toate astea.

V-ati cufundat fata in punga albastra cu pufuleti de la star chips? Stiti cum au unii vulturi, din cauza evolutiei, capul lipsit de pene? Ca sa poata baga capul pana la umeri in cadavru?

Ei, cred ca pe sistemul asta nepotii nepotilor mei nu o sa le mai creasca prea mult par in cap, saracii. Ca sa poata intra cum trebuie in punga sa manance pufuleti.

Cand eram mici eu locuiam intr-un cartier select, langa fabrica de paine. Si mergeam mereu la ghiseu, acolo. Si luam cu inima mica cate o punga de pufuleti. Sperand ca e una din alea cu mai multi pufuleti cu gust. Nu din aia mamaliga goala.

E, pufuletii din punga albastra au toti gust. Fiecare pufulete e egal de tulburator cu celalalt pufulete si tot asa. Mananci si plangi, mananci.

Vine un moment in viata cand aripioarele de pui dupa reteta colonelului KFC bat la fund orice. Lasi job, lasi casa, lasi responsabilitati. Numai sa te afli fata-n fata cu meniul cu 8 bucati si sosul galbui vrajit si urat mirositor.

Simtiti mirosul de gogosi calde? Uleiul incins sfaraie vesel pe langa ele. Si grasuna de gogoasa maron inoata in baia galben incins. Daca cineva s-ar apuca sa prajeasca gogosi pe camp, in toiul bataliei. Soldatii s-ar lua de gat si ar deveni frati de cruce. Uniti printr-o gogoasa.

Cand e simpla ii pui sare, mananci un pranz cu haina de sarbatoare. Cand femeia de la ghiseu baga branza sau gem in ea. Te afli fata in fata cu cel mai mare rival al tortului de ciocolata de la Capsa.

Cand pleci spre ski austriac. Si trebuie sa te opresti la pipi la McDonald’s Deva. Si parca ti se face si foame, dar esti scarbit ca trebuie sa iei de aici. Incearca un Big Mac. Si corpul iti va fi recunoscator. O sa tremuri de emotie.

Floricele Mamut la mall. Mmmmmmm. Sunt momente cand platesc bilet doar ca sa pot sta in sala. Alaturi de cel mai mare format de floricele posibil. Si o cola rece care parca e facuta pentru momentul asta.

Gata, m-am oprit.

Eu stiu ca nu e bine. Si sunt o cireasa care consuma cu precadere fructe, legume, carne fripta, pesti si orez. Dar asta nu inseamna ca nu mor de placere. Cand mananc un pateu cald cu branza. Sau un crenvusti fierbinte in foetaj. Aleluia.

Sunt fascinata de junk food. Si de 4 ori de pe an mai gresesc si eu. Lansandu-ma prada unuia dintre fascinurile de mai sus.