vine ziua orgasmului

decembrie 13th, 2009

placere

Simtiti un tremurici intern? Nu cumva va mananca ceva dar nu stiti ce?

Pai na, e normal. Mai sunt cateva zile. Mai sunt cateva zile pana cand trebuie, noi toti oamenii de bine, sa avem un orgasm colectiv, ca intre prieteni. Asa de reusit, incat sa moara dusmanii de necaz.

Si nu, nu e vorba despre o bizarerie a mea. Chiar vine, vine, vine si calca totul in picioare ziua mondiala a orgasmului.

Scriu despre ziua orgasmului de doi ani incoace. Gura nu-mi mai tace. Prima data am aflat cu cateva zile intarziere. Si eu care, in loc sa pulsez, m-am dus la Billa, am lucrat ceva si am facut nimicuri prin casa.

Am militat, practic, antiorgasm. Rusine mie. Am dormit in papuci in timp ce tot universul se distra pentru o cauza comuna. Ador cauzele, mai ales cand ele se lasa cu sex.

A doua oara am vrut sa spal rusinea si m-am pregatit ca atare.

Desi cireasa isteata altfel, n-am reusit, cu toate porcariile si minciunile la care m-am dedat pentru a-mi atinge scopul, sa am alaturi de mine un protagonist care sa ma ajute sa vad stele verzi. Sa-l fac sa-mi faca tocmai la data si ora stabilita.

Asa ca mi-am facut eu cu mana mea un orgasm de toata frumusetea, de s-a dus vestea.
Am fost asa de dibace, incat l-am coordonat la secunda cu restul universului. L-am avut exact cand am vrut. Si ceea ce toata lumea a luat drept o furtuna obisnuita, a fost de fapt orgasmul meu.

Anul asta, ziua orgasmului pica pe 21 decembrie, ora 17:47 GMT. Este un manifest pentru energie pozitiva si pace si o atitudine anticonsumism. Putem obtine placere in diverse feluri. Dar asta este modul in care nu consumam nicio resursa vrajmasa.

Eu stiu ca e ajun de Craciun si aveti fiecare chestii de facut. De-aia va si scriu cu atatea zile inainte. Ca sa apucati sa coordonati cumva responsabilitatile. Si apoi sa explodati de placere, separat si totusi impreuna cu cireasa.

Eu sper sa nu va dati la fund. Si sa luati parte impreuna cu mine la aceasta energie pozitiva pe care o raspandim in lume, folosind corpurile noastre pe post de instrument.

Haideti s-o facem lata. Eu o sa mananc bine, sa ma inzdravenesc si sa pot combate in forta pana la final. Ca sa nu fie un orgasm pricajit, de ochii soacrei, asa. O sa dorm bine si o sa ma gandesc la lucruri frumoase inainte de actiunea propriu-zisa.

Anul asta se pare ca nici nu mai trebuie sa ademenesc pe fitecine in iatac. am tot ce-mi trebuie. Un prieten imaginar, chef si atitudinea potrivita. Inainteeeeeee, osteni.

forensic camera detectives

iulie 3rd, 2009

forensic

Va amintiti emisiunea Forensic detectives, de la Discovery Channel. Cand inca Brian de la Placebo si Brandon de la The Killers nu veneau sa ne faca verile mai fierbinti chiar decat fruntea de cireasa cand ea gandeste.

Forensic detectives ne-au infiorat de placere si teama atatea seri la rand, cu amanunte macabre despre cadavre necunoscute. Cu care pana la urma am ajuns intr-un grad ridicat de intimitate, neavand incotro.

Cireasa este o mare adepta a repararii lucrurilor si a folosirii lor pana la trecerea in nefiinta. Si este fireste complet impotriva noilor cumparaturi cand cele existente se mai pot folosi. Asa ca s-a prezentat cu aparatul foto in varsta de doi anisori la doctorul Sony.

Am dat aici peste o doamna care parea un fel de matusa cumsecade. Genul care face otet de mere in casa, intr-o lume in care nicio mancare nu se mai face in absenta unui chimist bun, certificat ISO.

Ce vrei cireaso? Doamna, nu mai imi merge aparatul asta si plec in China si imi trebuie. Dar ce-a patit cireaso. Face bibibibibibi si imi zice sa il inchid si sa il deschid si cand fac asta, iar imi zice, la fel. Si iar bibibibibibi.

L-ai lovit? Nu, doamna, cum sa fac asa ceva. Nu ne-am certat si oricum eu nu sunt genul. Eu mai bine injur, daca e. Bine fructissima, spuse matusa, trebuia sa te intreb. Asa e procedura, suntem un brand mare si respectabil.

Ia matusa asta a cuiva o lupa mare si se pune sa-mi studieze bietul aparat. Cireaso, ai fost la mare? Da, doamna. Pai se vede ca si aparatul asta a facut plaja cu tine, e plin de nisip inauntru, se vede clar.

L-am protejat cat am putut, doamna. Dar cum l-am scos din sacosica aia a lui, cum a inceput un vant napraznic. Un fel de tornada gri si fioroasa ca-n Texas. Si asta fix unde-mi pusesem eu prosopul, in fata la Ovidiu.

Sa vedeti, a ridicat fustele doamnelor, a luat mesele din capul domnilor, a luat pe sus copiii nesupravegheati si smantana amestecata cu dulceata de capsuni de pe papanasii de la Dinamo, tocmai din 2 Mai. A fost oribil, a zis si la stiri.

Cand a fost asta? O sa verific. Dar dupa cum arata, aparatul a fost tinut cu obiectivul deschis catre atacator. Si fortat sa inghita bobite mai mici si mai mari de nisip si alte mizerii de neconceput.

S-a pastrat in cutia lui neagra chiar si o poza in care se vede clar grimasa de groaza pe care o avea in timp i se facea asta. Si se si aude cum ingaima: n-am fost eu, vreau la matusa, n-am facut nimic, vreau la matusa.

Bibibibi-ul pe care il scoate acum nu este de la trauma mecanica, ci sunt tarele psihice. Ii trebuie si terapie cu un specialist in violenta tehnologica. O sa vezi matale cireaso la nota de plata. Nimeni nu se poarta asa cu produsele noastre.

Bine, doamna. Aaaa, ia stai asa. Cireaso, l-ai lovit. Se vede cu ochiul liber. Obiectivul e infundat. Asta se putea intampla numai in urma unui soc puternic. Si dupa cum vad ca e unghiul, lovitura brutala a venit din partea stanga. In timp ce aparatul statea culcat pe burtica, nebanuind nimic.

Nu doamna, nu am facut asta. Ne intelegeam bine, marturie imi stau atatia prieteni. Facea poze bune si era vesel, n-a fost nici macar nevoie sa ridic vocea la el.

Cireaso, si aici matusa s-a uitat la mine cu ochi de foc. Mi-e teama ca numai gugumanii indrugi. Daca se dovedeste ca minti, nu intra pe garantie, sa stii. Eu inaintez raportul meu mai departe cu niste observatii si semne de intrebare. Om vedea.

Si aici matusa mazgaleste recalcitranta ceva pe o fisa. Apoi se uita la garantie si zice. Cireaso, acum vad ca oricum a expirat garantia. Tie ti s-a dat doar un an, pentru ca ai state vechi in proasta tratare a tehnologiei.

Daca ma intrebi pe mine, ai mare noroc ca am acceptat sa ti-l vindem, probabil ca stateam slab la target. Si mai e ceva: expertiza mea si a colegilor mei costa oricum 70 de lei.

Iar daca te decizi sa-l repari la noi, dupa cum vad eu stricaciunile, o sa iti mai sara din buzunar inca minim 400 de lei. Aici cireasa a inceput sa planga, pentru ca aparatul nou costa 700 de lei si e absurd ce i se intampla.

In felul asta simplu, ea va trebui sa fie consumista degeaba si cumpere un aparat nou. Dar sufera ca service-ul costa asa de mult si nu poate sa-si duca mai departe teoriile ei ecologice sanatoase.

Iar aparatul tinut de gura sa inghita nisip impotriva naturii si lovit cu bestialitate in cap va zacea prin vreun sertar si nu va mai vedea in viata lui vreo plaja. Desi e destul de nou si facut de o firma serioasa, care imi placea.

Dar jos palaria pentru echipa de forensic detectives competenti. Cat despre mine, ce nu ma omoara, ma intareste.

vedeti filmul Home

iunie 6th, 2009

home_2

M-as bucura mult de tot sa vedeti filmul Home, care tine o ora jumate, dar merita fiecare minut.

Gasiti link la finalul articolului meu de aici.

Este facut de Luc Besson si disponibil pe net in varianta integrala de ieri, cand a fost lansat cu mare tamtam pe youtube. Toate lumea stie de el, acum sa stiti si voi.

cireasa in direct la radio rfi

aprilie 7th, 2009

Radio France International a laudat pe cireasa pentru copilul facut cu lamaie. Si ca urmare, i-a cerut un interviu.

Despre dasiprimeste, acest proiect asa de drag. A vorbit azi cireasa in direct.

deliciile primei reciclari la cireasa

martie 11th, 2009

571-wo-gay-mysidesto copy

Stiti ca eu sunt sau vreau sa ma erijez intr-o cireasa reciclatoare.

Strangerea diferentiata a deseurilor se afla si pe rezolutia mea pe 2009. Mi s-a parut o alegere care o sa ma puna intr-o lumina buna fata de mine. Apoi fata de voi. Si in final fata de univers.

Imi si inchipui pe demiurg cum scoate palaria si da cu ea de pamant. Cireaso, ma bucur ca iti pasa. Si eu, cu voce ipocrita. Multumesc Domnule, n-a fost mare lucru. E bine sa poti sa si darui ceva inapoi. Nu numai sa iei.

Montez carevasazica pe balcon 3 pungi mari si rezistente. Din alea lansate acum in supermarket. Ca sa nu mai consumam pe pungi de plastic. E una pentru hartie, alta pentru plastic, alta pentru sticle.

Buun. Pana aici ok. De aici inainte curge potopul de stavile in calea reciclarii mele.

1. Bine de stiut ca eu sunt o fiinta sociabila. Prin urmare am musafiri. Consumam impreuna lucruri. Din asta rezulta ambalaje. Diferite, nici n-ati crede ce varietate.

Ar trebui ca de cate ori raman cu cate o caserola in mana. Sau o tipla de-aia care a acoperit mancare. Sa ies pe balcon. Dar mi-e frig, am pielita subtire de cireasa.

Asa ca ele aterizeaza temporar in galeata. De unde trebuie sa le extrag, dintre alte gunoaie menajere. Care sunt mai mereu lipicioase, ude, grase si cam scarboase. Bleah.

Dar asta e. Am decis ca sunt reciclatoare, indur. Zilnic puric prin gunoiul meu. Si duc ca un harciog dement, plasticofag si imbracat in palton. Resturi dintr-un gunoi din casa in cele 3 gunoaie de afara.

Aproape fara greseala. Cum termin cu umblatul prin gunoaie. Cate un musafir bineintentionat. Arunca ceva reciclabil in galeata din casa. Si eu niznaica arunc ceva lipicios, ud, gras si cam scarbos peste. Deci iar rascolesc dupa. Si da-i, si lupta.

In plus, musafirii care fumeaza pe balcon. Considera in singuratatea lor. Ca pungile alea 3 mari n-au nicio noima, sunt doar gunoi. Si atunci, dupa ce fumeaza. Arunca mucurile in punga cu sticle. Sau cea cu hartie. Sau cea cu plastic, la alegere.

Moment in care mie imi vine sa-i eviscerez. Dar nici sa stau cu gura pe ei nu merge. Regulile feng shui zic ca pentru o casa armonioasa. Musafirii trebuie sa fie multumiti cand vin la mine in vizita. Chiar cu pretul mortii de inima rea a gazdei.

2. Cu unele deseuri nu stiu ce sa fac. Ambalaje de hartie care totusi parca stralucesc prea tare. Ca sa nu aiba si putin plastic in compozitie. Alea unde merg? Si ambalajul de plastic in care a fost branza. Si pe care au ramas resturi de branza. Ala merge asa?

Si sticla de campari se pune cu breteluta aia de metal fixata pe gat? Si credeti-ma ca intrebari din astea. Am o medie de cam 283 in fiecare zi. Cui sa ma adresez?

3. La ghena la cireasa nu exista tomberoane departajate. Exista la doua strazi distanta. Asa ca incarca cireasa sarsanalele cu gunoaiele in masina. Sa le duca in drum spre serviciu.

Numai ca, avand mintile duse la cele grele din care e compusa viata in livada. Cireasa uita. Si ajunge cu gunoaiele la birou. Apoi, cand se intoarce, vrea sa le lase. Dar ploua cu galeata. Si uite cum cireasa se plimba cu gunoaiele prin metropola. Brrrr.

In sfarsit ajunge cireasa la tomberoanele cu pricina. Dar ce sa vezi. Cireasa e pitica si abia ajunge la capac. Cand ajunge, nu poate sa deschida usita aia prea grea. Si nici nu sta singura, odata ce ma opintesc si reusesc.

Asa ca trebuie sa fac eforturi supraciresesti. Sa ma lipesc de tomberon. Si sa tin cu un umar usita grea deschisa. In timp ce cu mana libera scormon iar punctual in gunoi. Dar vai, observ ca in ala de sticle sunt cartoane. Si in ala de plastic sunt sticle. N-ai cu cine domle, n-ai cu cine. Niste tarani.

Plec obosita cu umerii cazuti. Murdara, ingretosata si dezamagita rau de asa actiune.

M-am scufundat pana la gat in gunoaiele mele si ale altora. Mi-am urat musafirii. Am umblat cu masina plina ochi de resturi 2 zile. M-am intromisionat in tomberon si m-am frecat de el. Si toate cam degeaba. Noroc ca sunt groaznic de tenace.

Cum zicea Scarlett O’Hara? Si maine e o zi. Dar ea era americanca. Si eu romanca.