fluturele cel mare

martie 14th, 2011

M-am indragostit brutal si superficial dar sa speram ca nu letal.

Cu iertare sa fie dar am un fluture urias care se loveste de marginile pantecului meu plin de dragoste. Mi-e greu sa traiesc asa. Cel mai anevoie imi este sa-mi gestionez diminetile. Cand ajung la amiaza reusesc cumva sa imi tin in frau sentimentele rozalii. Dar o zi nou nascuta imi pune mari probleme.

Boala dragostei la cireasa se manifesta prin caldura la nivelul capului. Si prin chicoteli imposibil de stapanit. Asta se intampla atunci cand fluturele ma gadila. Unele dintre zambete sunt interne  si lumineaza totul in jur. Altele ajung sa vada lumina zilei si se lovesc cu zgomot de peretii incintei in care ma aflu.

Fluturele meu este mov bombon cu dungi albastru praz si este foarte bine educat. Cere de mancare doar la ore fixe, termina tot din farfurie. Se joaca singur si cuminte, daca eu nu sunt atenta. El este cel ce ma trezeste diminetile si imi arata cu antenele lui fine faptul ca a venit primavara si la mine in corp.

Cand am foarte multa treaba, uit sa ma preocup de insecta de companie care sta prozoniera de buna voie la mine in stomac. Ca sa-si tina de urat, in momentele astea fluturele canta incetisor cantece de leagan punk rock. Printr-o portita secreta el cheama si alti fartati si se distreaza acolo de minune.

Sa ai un fluture inauntru este o stare de gratie. Barbatul de care m-am indragostit habar n-are de toate astea. Ei bine, nici c-o sa-l deranjez cu ceva. Indragosteala asta e o activitate profund individuala. Este una dintre putinele situatii in care n-am nevoie de feedback.

Eu si fluturele meu maret traim in pace si armonie si universul este al nostru.

vintage: sunt stapana pe situatie

februarie 26th, 2011

“M-am indragostit. Si cum stiu ca acum, la inceput, se negociaza multe lucruri, sunt complet pregatita. Am armura iscusit faurita si sulita ascutita si stau in pozitie de carate, asa, inca de cand ma trezesc.

In fiecare zi se da o mica lupta. Ba e una din zilele mai putin norocoase si ma dau eu cativa pasi buni inapoi si ingenunchez, ba sunt o invingatoare si inaintez cat o nuca. Vine arbitrul in chiloti rosii de matase, ridica mana castigatorului, multimea starnita izbucneste in urale. Simt laurii victoriei cum mi se aseaza bland pe fruntea-mi transpirata de atata zbucium.

Si apoi o luam de la capat. E drept, am si pierdut cateva batalii, dar asta nu trebuie sa ma descurajeze. Important e sa raman ferma pe pozitie si sa lupt pentru urmatoarele capitole mari care au mai ramas de dezbatut.

Pana acum, in numai cateva saptamani, am ajuns sa ne vedem mai mult cu prietenii lui. Mie mi-e tare dor de ai mei, dar cum am intrat in batalia pentru subiectul asta putin slabita de un guturai, normal ca nu mi-a iesit. Adjudecat.” (Sana Nicolau, hotcity.ro, 18 iulie, 2008)

Si cum am lasat de la mine tot, bucata cu bucata, cand eram indragostita lulea de SMPE, cititi in continuare aici.

despre vindecare cu metode medievale

februarie 22nd, 2011

Din cate am auzit eu, oamenii barbari din vechime obisnuiau sa trateze pacientii cu metode trasnite.

Bolnavii care refuzau sa se faca bine erau crestati pe undeva unde sangele curge repede si la vedere. Apoi li se rapea in mod controlat o parte considerabila din propriul lor sange. E drept ca nu am la indemana vreo statistica dar se pare ca asta era o metoda preferata in cazurile considerate mai grave.

O parte din sangele stricat pleca picurand din omul astfel rastignit. In urma acestei proceduri el se mai linistea. Ii mai ieseau gargaunii din cap, slabit fiind. Si inteleg eu ca lucrurile luau o intorsatura benefica pentru sanatatea de mai apoi a pacientului respectiv.

Ca o fi fost asa, ca nu o fi fost, eu cred ca, in unele cazuri disperate, luarea de sange cu forta ar fi o decizie inteleapa chiar si azi. Ma refer la suferintele din dragoste care nu pleaca din corpul unor victime care se usuca pe picioare. Ce-ar fi daca savantii ar incerca sa vindece flagelul dragostei obsesive si asa.

Bolnavii de dragoste sunt oricum niste persoane suferinde, care nu par sa reuseasca sa se vindece de buna voie si nesilite de nimeni. Propun ca, pentru a curma asa o suferinta, vecinii sa dea de stire despre starea lor. Apoi ele sa fie prinse de catre niste echipe specializate, cu halat rosu.

Sa fie internate intr-un loc fara verdeata, unde sa li se extraga cantitati suficiente dar nu vatamatoare de sange. In felul asta sangele otravit care circula acum prin corpul lor precar s-ar imputina. Si astfel bolnavul de dragoste, un fel de cartita a societatii, care isi desfasoara viata ingropat de viu in probleme, sa renasca.

Ma gandesc ca obligat fiind de context sa supravietuiasca, poate ca ar produce instant un sange nou, mai bun. Unul care si-ar face aparitia prin metode stiintific misterioase in locul celui viciat. Poate ca obsesia ar putea astfel trece din sange intr-o olita smaltuita. Apoi cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele.

Cred ca merita sa incercam.

vintage: haos la inceput de relatie

februarie 5th, 2011

“Stiti replica aia din filmele americane, cea cu “Nu sunt pregatita sa incep o relatie”. Intotdeaua am ras de ei, adica cum sa nu fi pregatit pentru o relatie, cand ai intalnit pe cel care care iti place si el te place, si asa mai departe. Cand oricum stim toti ca e asa de greu.

Bine, cred ca ei se refereau, americanii astia din filme, adica, la o pregatire abstracta. Ca, vezi Doamne, nu sunt “fit” din punct de vedere moral si psihologic sa intre in ceva nou. Dar de curand surasul mi-a inghetat pe buzele-mi crocante. Pentru ca am descoperit pe propria-mi piele ca sa incepi o relatie nu e de joaca. Trebuie sa fii intr-o foarte buna stare fizica mai ales.”(Sana Nicolau, hotcity.ro, 15.07.2008)

Continuarea a ceea ce simteam atunci, aici.

craciunul femeilor

ianuarie 13th, 2011

Desi Craciunul a trecut, eu nu pot sa-mi iau mintea de la el.

In ultimii ani am urmat cam acelasi fir rosu conducator, din matase naturala. Am chemat pe toti prietenii ramasi prin urbe. Nu mi-a pasat niciodata sa iasa o petrecere reusita sau nu, ci doar sa fim impreuna. Deci nici in anul 2010 nu m-a ingrijorat vreun pic numarul invitatilor sau la ce ora vin si cat stau sau alte detalii.

Am chemat pe toata lumea pe care o plac. Cine poate sa vina, ma bucura. Cine nu, lasa ca ne-om mai vedea noi. N-au intrat, cu siguranta, Craciunule in sac. Prin urmare, nu m-am preocupat deloc sa smulg confirmari pentru invitatia mea facuta pentru Ajunul Craciunului. Si sa vezi pozna.

Cireasa, cea careia ii plac atat de mult barbatii, s-a trezit cu o duzina de femei. Toate una si-una, pe alese. Dar aproape intergral femei. A venit si un singur exemplar masculin. Insa vazand unde a ajuns si in ce a nimerit, s-a dus imediat sa se culce. Toate bune.

Si a inceput Craciunul femeilor. O intalnire care m-a intimidat putin la inceput. Chiar asa, suntem doar femei. S-a gandit cireasa cu mirare. Niciodata nu s-a mai intamplat asa o sezatoare. Dar foarte energia doamnelor a inceput sa se manifeste plenar si atunci m-am linistit. A inceput sa-mi placa grozav ce mi se intampla.

Bineinteles ca am ajuns la subiectul barbati. Si ne-am pus pe sporovait mai cu pofta ca niciodata, nestingherite fiind acum de vreun reprezentant care sa carcoteasca. Cineva a zis pe vremea bunicelor noastre relatiile erau mai normala. Si sbang, parca am fost intoarse cu o cheita. Femeile au inceput sa povesteasca despre femeile exceptionale care le-au fost bunice.

Cu ce pofta s-au mai depanat povesti, daca ati sti. Si ce a rezultat din aceste povesti spumoase si dantelate, daca ati sti. Se vede treaba ca doar ni se pare ca acum relatiile sunt complicate. Bunicele femeilor de isprava din bucataria mea au avut vieti involburate. Si in primul rand din pricina relatiilor cu barbatii lor.

Au fost prezente in Ajun, cu noi in camera, bunici care au schimbat un sot dupa altul, pana au gasit ce le trebuia. Bunici care au facut copii din flori si au gasit apoi soti care sa fie incantati sa-i creasca. Femei care aveau o casnicie sigura dar si-au pierdut capul dupa cate un playboy local. Femei care au iubit cu patima si i-au si respins la fel pe barbatii din viata lor. Bunici entuziaste, romantice, inflacarate, neinfricate si carnale.

Pe langa faptul ca m-am distrat de minune la Craciunul asta al femeilor, am si ramas cu ceva clar in mintea de cireasa. Iubirile au fost mai mereu incalcite, trepidante sau usor nepotrivite. Bunicile noastre ne stau marturie. Asa ca am decis sa nu mai fim melancolice dupa vremuri trecute. Si sa ne vedem de treaba. Barbati, pazea.