M-am indragostit brutal si superficial dar sa speram ca nu letal.
Cu iertare sa fie dar am un fluture urias care se loveste de marginile pantecului meu plin de dragoste. Mi-e greu sa traiesc asa. Cel mai anevoie imi este sa-mi gestionez diminetile. Cand ajung la amiaza reusesc cumva sa imi tin in frau sentimentele rozalii. Dar o zi nou nascuta imi pune mari probleme.
Boala dragostei la cireasa se manifesta prin caldura la nivelul capului. Si prin chicoteli imposibil de stapanit. Asta se intampla atunci cand fluturele ma gadila. Unele dintre zambete sunt interne si lumineaza totul in jur. Altele ajung sa vada lumina zilei si se lovesc cu zgomot de peretii incintei in care ma aflu.
Fluturele meu este mov bombon cu dungi albastru praz si este foarte bine educat. Cere de mancare doar la ore fixe, termina tot din farfurie. Se joaca singur si cuminte, daca eu nu sunt atenta. El este cel ce ma trezeste diminetile si imi arata cu antenele lui fine faptul ca a venit primavara si la mine in corp.
Cand am foarte multa treaba, uit sa ma preocup de insecta de companie care sta prozoniera de buna voie la mine in stomac. Ca sa-si tina de urat, in momentele astea fluturele canta incetisor cantece de leagan punk rock. Printr-o portita secreta el cheama si alti fartati si se distreaza acolo de minune.
Sa ai un fluture inauntru este o stare de gratie. Barbatul de care m-am indragostit habar n-are de toate astea. Ei bine, nici c-o sa-l deranjez cu ceva. Indragosteala asta e o activitate profund individuala. Este una dintre putinele situatii in care n-am nevoie de feedback.
Eu si fluturele meu maret traim in pace si armonie si universul este al nostru.







