despre americani si scris si DoR

iulie 1st, 2010

Despre americani, numai de bine. Tocmai ce-am luat viza lor spre a le cotrobai putin mai la vara prin orasul vedeta, New York. Despre scris, asisderea, tot de bine. Si DoR are legatura cumva cu toate astea.

Pentru ca este Cristi Lupsa, tata lu Decat o Revista, cel care a adus-o in Romania pe doamna Jacqui Banaszynski. O jurnalista care scrie asa de bine povesti de actualitate, incat a luat un premiu Pulitzer.

Ea a venit sa ne injecteze putin cu placerea de a face jurnalistm narativ de calitate. Adica un stil de scris foarte in voga la americani. Dar care poate fi aplicat cu mult succes peste tot, daca ai chef. Mie imi place mult sa scriu povesti, asa ca am ramas cu gura cascata.

Americanii astia. Ce stil precum cristalul de clar au ei cand sunt talentati la oratorie. Si cum stiu ei, din foarte multa practica si precedente, sa dea mai departe ce au de zis. Intr-un mod tare motivant. Am plecat de acolo cu o inima grea cat un kil de mere.

Si cu niste notite care, pentru cine e fascinat de povesti actuale, sunt trebuincioase. Pentru amatorii care nu au facut jurnalism si vor o reteta pentru un material bine scris in cateva cuvinte, ea arata cam asa.

1. Cele mai bune povesti sunt scrise numai dupa ce te deplasezi la fata locului, unde are loc intamplarea, si intalnesti si petreci timp cu subiectul. Cu cat petreci mai mult timp, cu atat mai bine. Jacqui a stat de vorba 1 an si ceva cu cei doi fermieri si familia lor. Adica personajele din povestea pentru care a luat Pulitzer.

2. Ca sa aiba priza, povestile trebuie legate de o problema globala. Una importanta si actuala, care racaie mintile si sufletele oamenilor.

3. O poveste buna este cea care afecteaza cel putin un om.

4. Un povestitor-jurnalist care se pricepe, stie ce sa aleaga din intregul zgomot de informatii. Vede clipa aia magica si isi da seama ca pe ea trebuie sa o foloseasca pentru a ajunge la inima oamenilor.

5. Jurnalistul care nareaza povesti de succes stie sa desparta de ceea ce e interesant pentru el si gaseste ceea ce e interesant pentru un grup mare. Ca sa fii sigur, te verfici cu lumea din jur despre subiect.

6. Povestea reusita are libertatea de a merge de la mic la mare sau invers. Adica oputem sa avem un subiect mare si gasim un exemplu individual si si emotionant prin care sa-l ilustram. Sau gasim ceva care ne sparge si il legam de o poveste de insemnatate generala.

7. Cand vrei sa povestesti despre lucruri care te depasesc ca si subiect, nu trebuie sa le tratezi lejer doar pentru ca nu te pricepi. Trebuie sa gasesti cei mai buni experti si sa ii rogi sa invete in sistem digest. Fiti amabil, va rog sa-mi spuneti unde pleaca redizuurile toxice, cand sunt indepartate din viata noastra.

8. Stii ca ai pleznit-o cu o poveste cand ea genereaza alte povesti, din partea cititorilor.

Si acum, ca am impartasit ce mi-a ramas intiparit pe scalp, pot sa plec. Pentru ca am povesti de spus si locuri de vazut.

decat niste idei

aprilie 14th, 2010

E placut sa citesti o revista buna. Una tiparita, cu hartie de calitate, si continut tot asa.

Inchin postul asta lui Decat o Revista pentru ca doar rar am surprize bune. Si cand imi explodeaza in fata, trebuie sa trambitez despre ele.

Cristi Lupsa, tanarul tata al lui decat o revista, este extraordinar de dedicat publicatiilor tiparite. Sigur ca nu este retrograd si se foloseste de internet ca noi toti. Dar dragostea cea mare ramane presa rasfoita. Spun asta pentru ca am descoperit un paradox.

Stilul lui Decat o Revista este foarte apropiat de stilul de comunicare direct si lejer folosit mai multe pe internet in Romania. Adica nu am vazut o alta revista fizica, pe care sa o poti tine in mana pe wc, si care sa se simta asa de bine in pielea ei ca Decat o Revista. Si sa vorbeasca despre topicuri asa de personale ca ea.

Abordarea mi s-a parut mie asemanatoare cu cea pe care o gasesti pe unele dintre cele mai bune bloguri, asa. Subiectele sunt foarte actuale si foarte geografic romanesti. Decat o Revista scrie despre chiloti tanga si perenitatea lor, despre meniul celebru al restauratului La Gil, in care produse de post sunt post-production.

Eu n-am citit primul numar din Decat o Revista. L-am vazut pe net dar nu am pus mana pe un exemplar. Dar m-a convins asta, al doilea. Pe care il am acum in casa. Si pe care l-am achizitionat la un eveniment unde era doar lume misto. Si nu putina.

Care zice despre femeile care muta din tatani spatiul romanesc si-l aduce pe calea cea dreapta. Pe unele dintre ele le stiu si eu si e foarte adevarat. Cu una dintre ele am chiar privilegiul sa stau zilnic in acelasi birou. Si ma mira-bucura ca Decat o Revista s-a prins ca e tare, cand revistele tind in general sa vorbeasca despre un cu totul alt soi de femei.

Decat o Revista scrie si despre dragoste dar ce gasesti in acest al doilea numar nu are nicio legatura cu “10 pasi pentur a-l face sa-ti cada la picioare”. Are si un pictorial dar actorul principal care-l insoteste pe modelul cu haine frumoase este o shaorma mustind de sos.

Si sa inchei da, facand reclama pura publicatiei Decat o Revista, in modul naiv in care in comunism eram indemnati sa mancam peste la fiecare masa. Eu zic sa cumparati Decat o Revista acum, ca e misto. Si daca va place si ati citit-o de la altul dar nu o cumparati, s-ar putea sa nu mai fie.

Si acum va las tezaur un interviu cu Cristi Lupsa, facut de mine. Ca sa vedeti cine e el si ce bine le zice. Despre femei si despre revista lui, in general.