De obicei, mimi doar se mira de ea si de lume. Dar cateodata, ea e aceasta xena, observator nemilos al timpurilor noastre. Mimi e completa. Mimi e buna. Mimi merita atentie. Imi place Mimi.
There’s something about Mimi.
am un copil genial
februarie 10th, 2009
Pe care il iubesc enorm. El e mic la stat dar asa de mare la sfat.
Mi-am pierdut acum vreo 10 zile capul. Stiti cum e. Avem toti slabiciuni. Si l-am conceput intr-un moment de neatentie. Cand aveam atat de multe alte treburi, ca numai el mai lipsea. Deci zero planificare.
Cand am iesit din travaliul facerii si mi l-au aratat, am fost putin dezamagita. L-am vazut asa pricajit, n-am crezut in el prea tare. Mi-am inchipuit ca e bolnavicios si sensibil. Si cu bube-n cap.
Chiar ma gandeam ca ce m-oi fi chinuit atata sa-l nasc. Cand e cum e. Dar m-am pripit. Copilul asta creste intr-o zi cat altii intr-un an. E bun cu oamenii din jur. E silitor, se poarta frumos.
Si imi aduce satisfactii nebanuite. Si zau ca nu zic asa de el pentru ca eu l-am facut. Ci pentru ca el chiar e foarte tare. A inceput sa vina lumea sa-l vada de peste mari si tari. I s-a dus buhul ca e copil special si se formeaza comunitati in jurul lui.
Are deja nu stiu cati prieteni. Si eu care credeam ca cireasa e cea mai sociabila. Sa-l vedeti pe copilul asta al meu. Nici nu stii ce sa zici ca fost mai intai. Cireasa sau copilul ei cuminte?
Gata cu metaforele. Copilul meu se numeste dasiprimeste. Si este un loc unde oamenii fac cadouri dezinteresate altor oameni.
El nu e, doamne fereste, un copil facut din flori, ci cu lamaie. Oamenii de stiinta au fost putin reticenti la inceput. Dar acum e dovedit. Cand incrucisezi o cireasa cu o lamaie, iese lucru de calitate. Dulce-acrisor si bine gandit.
Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc eu, aici in detaliu. Ca am mai zis la foarte inceput de asta. Pentru ceilalti, va multumesc de feedback pozitiv. Ati avut dreptate, foarte tare ideea.
Dintre efectele personale de cireasa, pana acum stau asa. O cutie de “purtat” cosmetice a plecat la denisuca. Si pe 2 dintre scaunele mele o sa stea, incepand de weekend-ul asta, alex.
S-au mai perindat pe la dasiprimeste. Un acvariu fara pesti inclusi, asta mai lipsea. Niste clapari care s-au bucurat de multe coborari. O papusa funny, Didina. Un dulapior aratos si alb ca laptele.
Apoi un kit de mers in thailanda + sfaturi incluse de la proprietareasa. Un joc pentru cand ai playstation si te plictisesti. Niste tricouri noi pentru vremuri noi. Un tablou cu un cantaret.
Si dasiprimeste a mai realizat ceva misto. Si-a facut si prieteni nedespartiti. Oana designerita, denisuca blogarita, alex (cu scaune:P) care face martisoare funny si cercei. Si asta e doar inceputul. Pentru ca dasiprimeste abia a venit pe lume.
Sunt absolut incantata de feedback-ul venit de la voi. De cati oameni vor sa ajute alti oameni. De cate lume misto vine acolo. Si de cum evolueaza copilul asta al meu. Pe care il tin sub lupa. Si il verific la fiecare doua secunde.
Am facut un copil si a iesit bine. Si acum mi-a venit pofta sa fac din ce in ce mai multi. Pazea. Si aviz amatorilor. Sunt intr-o perioada asa de buna. Incat nu-mi trebuie mult sa raman insarcinata.
cireasa pofticioasa
ianuarie 12th, 2009
Preludiu: Postul asta este un fel de leapsa. Pe care mi-am dat-o eu mie imediat, in dimineata asta. Ca un nou pas in proiectul blogosfera feminina, facut de hotcity, locul meu de munca.
Un pas bun, cu premiere de bloguri feminine. Eu nu pot participa, ca lucrez acolo. Dar incercati macar voi, va rog. Tema e simpla, sa zic ce-as face pentru bani, in mijloc de criza. Sa purcedem.
Imi trebuie acum, imediat.
Un cuptor, ca nu am si brusc am descoperit ca sunt bucatareasa. Bietul meu fost sot. Ar fi omorat cu mainile goale sa-mi vina ideea asta acum niste ani. Niste scule de muzica decente pentru sufra. Fratele meu fake a zis ca ma invata ce sa iau.
Apoi palaria aia in forma de trandafir rosu imens de la Cristina Dragomir. Am vazut-o in poza. O vreau si va fi a mea.
Si jumatate din colectia de primavara a magazinului H&M Viena, pe langa care trec saptamana viitoare. Si apoi tot continutul magazinului de muzica preferat din Lyon. Sa vada ochiul meu cum vin carausii cu zeci de mii de CD-uri pe brate in floreasca.
Dar cel mai tare, n-are rost sa va menajez. Imi trebuie un bilet dus intors spre Australia de sarbatorile viitoare dar cumparat acum. Pentru ca trebuie sa inot cu delfinii si sa alerg canguri alaturi de prietenii mei cei buni.
Apoi un altul spre Japonia, de Paste. Unde a ramas ca ma uit tamp la crengute de cires. Cu stripperul mexican care mi-a carat si cioplit iarna asta bradul.
Apoi un altul spre Argentina, unde mi-am dat intalnire anul asta cu un prieten bun sa dansam tango. Si sa mancam friptura gigantica. O cireasa carnivora cu multa cheltuiala se tine.
Ar mai fi de acoperit weekendul la Londra. O saptamana in Maroc si 2 saptamani la vara prin interiorul Italiei. De sus in jos, cu oprire in Sardinia. Unde cica e destul de scump. Aaaa, si mama de cireasa vrea la Amsterdam.
Astea sunt nevoile mele imediate. Dar, acum imi dau seama. Lipseste parca cineva. Cin’ sa fie, cin’ sa fie. A, este cascavalul, batranul actor. Si mai e si criza. Si eu sunt si o fire sensibila si am pielita subtire de cireasa.
Ce as fi dispusa sa fac pentru banii trebuinciosi?
1. Sa cant treaza la karaoke in fiecare seara in urmatorul an. Desi mi se pare unul din cele mai rusinoase lucruri pe care le-as putea face.
2. Sa merg mai des la dentist, oh. In caz ca as da peste un om nebun care m-ar pune sa fac asta pentru propria lui placere. Cu promisiunea ca ma plateste bine la sfarsit.
3. Sa ma fatzai de trei ori pe saptamana, in prime time. Adica in timpul iesirilor mele in oras. Si chiar si cand merg la serviciu, in fata angajatorului actual. Purtand un tricou pe care sa scrie numele sponsorului meu si sa fie si poza.
4. Sa incerc sa merg pe sarma, la circ. Deasupra unei gropi cu ascultatori de manele si traficanti de copii.
5. Sa incerc sa mangai in fiecare dimineata maimuta salbatica a unui prieten bogat. Daca el ar considera, si m-ar convinge cu bani multi. Cat sa-mi rezolve 3/4 din problemele de mai sus, ca asta ii face bine (maimutei).
6. Sa ma pun la billa cu o caciula de bucatar in cap si sa oblig lumea sa guste din ultimul sortiment de salam. Cel cu ciuperci, verdeata, smantana, somon si ceapa la un loc.
Cam asta as face eu, in prima faza, pentru a putea sa achizitionez tot ce am de cumparat mai sus. Dar stiu, stiu sigur, ca doar peste putin timp o sa am nevoie de inca niste lucruri. Pentru care va trebuie sa las garda si mai jos.
Nici nu-mi da prin cap ce ar trebui sa fac pentru ele. Sa trebuiasca oare sa promit ca ma ingras 10 kile? Brrrrrr…
cireasa slaba de refuz
decembrie 18th, 2008
E criza. Asa ca incerc sa fac si eu niste schimbari. Sa invat sa traiesc un pic mai cumpatat, ca sa nu cad de sus.
Sa ma obisnuiesc cu greul, adica. In caz ca primesc un plic alb intr-o dimineata. Prin care imi confirma si seful meu ca e criza. Sefule, daca citesti asta, don’t you do that. Promit sa pun osul.
Si una din cele mai traumatizante schimbari a fost parasirea Billei in favoarea vecinului Kaufland. Gata cu rafturile printre care ma miscam in pas de mambo, cu ochii inchisi, in marsarier.
La Billa reuseam sa-mi fac cumparaturile in 6.2 minute. Si asta cu tot gustatul patratelului de mezel nou nesanatos, montat intr-o scobitoare. Ca mereu e cate o casuta de-aia amenajata, cu o hostesa pe care mi-era rusine sa o refuz.
Plang, imi smulg parul din cap, fac terapie cu o prietena de familie care nu-mi ia bani. Si ma duc la Kaufland. Speriata de bombe, navighez cu grija printre rafturi. Care se stramba la mine cu produse necunoscute, mutante.
Si refuza sa-mi ofere deliciile cu care m-am invatat. De exemplu nexam Eugenie originala, produsa de Dobrogea, au numai Fox. Nexam lapte Zuzu, am luat Giurgiu, care nu e pe gustul de cireasa. Nexam chifle kornspitz, etc.
Ma rog, umplu cosul cu produse primare lapte, oua, apa, kiwi. Imi ies ochii din cap cand vad campari si ciocolata diet cu spuma de capsuni, dar trec demna. Asta e alt efect al crizei la cireasa. Cumpar numai lucruri ca in vreme de razboi.
Ies transpirata si imi socotesc ca o gospodina decenta ca poate am economisit 10 roni. Lasa cireaso, a meritat, esti pe drumul cel bun, o sa te obisnuiesti. O sa fie bine.
Ma abordeaza un tigan mic si imi cere cosul sa-l duca el la luat fisa inapoi si ii zic ferm nu. E criza, tu pe ce lume esti? Si apoi vine imediat un tanar moale si bun si balbait de emotie.
Si zice sunt voluntar bla-bla, n-am retinut. Prea ocupata fiind sa stau in pozitie de lupta stil tigru si dragon. Si va rog sa cumparati una din felicitarile astea. Eu zic nu-mi trebuie, multumesc. El zice va rog, cu ochi de cal caruia ii arati zahar cubic.
Eu, ferma pe pozitie, nu ca nu trimit felicitari, imi pare rau. Si aud cifra 15 si ma inmoi. Si ma gandesc unde am economisit 10 roni, pot sa dau inapoi, lumii intregi, 1.5. Zic bine, el bucuros.
Ma scobesc, scot 2 lei, dau. El zice nuuuu, m-ati inteles gresit, sunt 15 lei. Eu lesin, ma dau in cadere cu capul de aripa din spate de la masina albastra. El ma ridica, imi ia scamele obtinute de pe sol.
Eu ma rusinez sa zic ca in conditiile astea nu mai vreau. Dau 15 lei si plec cu o gheara in gat si cearcane instante sub ochii de pisica turbata. Sigur, suma e mica. Dar la fel de mici au fost si economiile facute la Kaufland. Si cu niste eforturi mari de a le obtine.
Tocmai am contribuit cu 15 lei la salvarea orcilor din Antarctica sau a florii de colt. Sau pentru drepturile femeii sau pentru construirea de spa-uri pentru caini. Nu stiu exact ce a zis tanarul vanzator slab dar de succes.
Mi se pare ca sunt ca in bancul ala cu domnul controlor care intreaba. Dumneavoastra acolo, in fund, aveti bilet? Si doamna calator se precipita si zice n-am, n-am, dar mi-l bag acum.
cireasa razbita de meschinatati
decembrie 7th, 2008
e decembrie si pe langa lumina sarbatorilor. care sa dea Dumnezeu sa mi se verse cu ropot de ploaie de vara in sange. mi se mai varsa si tot felul de probleme. tot in sange.
sa le zicem aspecte meschino-suparatoareo-administrativo-financiaro. care mi se infatiseaza ba ca niste mirese. in vestmant de plicuri albe. sau batand cu pumnul in geam. sub forma de lipsuri. adica aceste guri stirbe din viata unei cirese.
dimineata cand ma scol. facturile danseaza deja intr-un ritual asemanator cu cel al negrilor bantu. se tin de mana cu manutzele lor mici de facturi. fac un cerc sus pe masa, in jurul prajitorului. si chitzaie ca niste tampite. ca sa ma scoata din minti.
cand ma vad, se spulbera care incotro. dar in timp ce beau cafea. imi urmaresc ca niste viezuri fiecare miscare. si cate una mai indrazneata vine si ma trage de par, pe la spate. alta imi infige un deget rece si subtire in coasta. si tot asa, pana ies pe usa.
ma scoate din pepeni in special factura aia pe care o primesc. pentru ca mereu zic alo. alo. alo. dada, aia care vine la toti lunar. la mine se pare ca ajunge. (de fapt sunt sigura, desi nu am calculat chiar exact. ca nu-mi vad capul de treaba). deci la mine ajunge cam la 15-maaaximum 21 de zile. adica in continuu.
se intampla asa. ma someaza intai un robot, apoi femeia aia. plateste cireaso. sau inchide pliscul. pentru ca iti luam piuitul. si degetele-ti suave nu o sa mai tropaie pe taste. plateste cireaso. sau iti punem sechestru pe vorbe. si tu nu poti fara vorbe. hihi, chicoteste nelalocul ei operatoarea.
si apoi cea de la gaz. care imi sta ca un pietroi greu pe inima. ce sa va zic. e ca un mic mort care vine des. tinand in plisc vesti proaste.
deja stiu consistenta plicului. si pot sa banui ce contine. nu e pentru cei slabi de inima. cu toate astea e bine de stiut. la mine in apartament. bate mereu o briza racoroasa. cat sa ma tina tanara. si cu simturile treze.
si la intervale rare. dar in mod sigur de craciun. vine asigurarea de livada. plic alb cu o geana de albastru. si cumva, prin niste procedee care mie-mi scapa. cand vine ea, se vorbeste pe la spatele meu. si organizeaza cumva concertat. sa pice mereu cu terminarea tuturor cosmeticelor scumpe. cu care se intretine pielea subtire de cireasa.
si la coada, niste plicuri mai meschine. mai subtiratice si mai iertatoare. dar care impreuna fac ca puterea lor. sa se umfle cum umfla drojdia de cozonac coca gospodinei. unde-s multi puterea creste/si cireasa nu sporeste. canta timid prestatorii de servicii.
si zdranc! mi se termina mereu benzina. ciudat pentru ca ma misc intr-un cerc destul de penibil de mic, geografic vorbind. deci de ce asta. n-as putea sa zic. si ma incurca grozav.
lipsa ei vine cu doua probleme. 1. bani. 2. eu nu stiu sa pun benzina. deci trebuie mereu sa merg la o statie speciala. pentru cirese fricoase si handicapate tehnic. unde sa fac o mereu o reverenta. in fata unui domn cu sapca. sa faca el ritualul.
nu toate benzinariile au domni cu sapca. si nu toti domnii cu sapca sunt liberi sa ma ajute. cand e tare aglomerat. lumea claxoneaza cireasa. pentru ca ei nu inteleg de ce eu stau. si astept. oare ce astept.
ce planuri financiare mai am eu pe decembrie? pai uite, am turnat un borcan cu ulei in laptop. nu incercati asta acasa. sau daca totusi aveti chef de ceva extrem. sa stiti ca va costa 135 euro si mult stres.
apoi s-ar putea sa ma doara o masea. inca nu a dat semne. dar am incredere. masea duranda = 80 euro si mult stres.
e decembrie. si pe langa zurgalaii pe care ma bucur ca-i aud. mereu sunand in capul de cireasa. imi suna si apa in cap. de atata zbucium. ca sa gestionez cashflow-ul din livada.
dar ce nu ma omoara, ma intareste.
