cireasa si logistica bradului

decembrie 21st, 2010

De unde sa se prinda cireasa ca o sa ajunga in asa postura delicata. Acum da ea din colt in colt si tot asa. Dar totusi nu razbeste in identifica pe raft solutia cu eticheta “optim” agatata de un firicel de ata.

Ani de zile nu si-a batut deloc mintea cu logistica asta. Mereu s-a gasit cineva cu muschi si vointa de fier prin preajma. Un barbat care s-o ajute cu placere si vioiciune in a aduce galigan de brad in casa. Ca sa nu mai vorbim de fixarea in suport si probele aferente pana cand bradul ciresei accepta sa stea falnic si drept, ca un urias verde.

Trebuie sa targuiasca acum cireasa bradul pentru 2010 si sa vezi pozna. Prin sau pe langa casa omului nu misuna niciun barbat. Mai rar asa ceva. Nu tu un suflet pereche, nu un verisor de la tara, nu un oaspete de peste mari si tari. Nu tu macar un coleg de serviciu sau un vecin binevoitor. Si-a caznit ea mintea in fel si chip. S-au perindat prin fata ei, ca genericul din Tanar si nelinistit, o sama de barbati potentiali adjuvanti de brad.

Dar fiecare vine cu o poveste interactiva. Una sensibila tare la atingere, ce presupune un risc emotional.

Daca il rog pe X* sa ma ajute sa car bradul, o sa creada ca vreau de fapt sa facem sex salbatic cu miros de padure. Daca il apelez pe Y, o sa ma banuie ca insist sa ne impacam intr-un mod patetic si o sa-mi rada in nas. Sunandu-l pe Z as putea comunica dorinta mea imediata si arzatoare si nesocotita de a incepe o relatie. Cu el, acum, neaparat.

As mai putea sa-l cer pentru o seara geroasa de mers in Obor pe A. Dar cu A. nu am vorbit de multa vreme, prea multa. Si ma gandesc ca ar stramba din nasu-i ca un radar, suspicios fiind de asa rugaminte. B. sigur m-ar intelege si nu ar adauga semnificatii suplimentare acestui act simplu: cumpararea unui brad pentru cireasa. Dar are acum o prietena si vreau sa-l feresc de ghilotina.

Uf, pe C. chiar nu pot sa-l rog. Ar ramane cu impresia ca m-am hotarat si ca acum vreau sa-i port copiii si nu ar fi de acord.

Ce complicat e sa cumperi un brad. Daca i-as suna pe toti acesti oameni sa ma ajute sa aduc acasa un dulap greu, n-ar fi nicio problema. Dar un brad, hm. El poarta printre crengute promisiuni si sperante si uitaturi piezise si juraminte facute in graba sau incurate prin ciucurii de la covor. Asa stand lucrurile, cireasa trebuie sa-si ia singura copacul vanjos la spinare. Urmarita doar de catre a cherry, cu ochi de strateg logistic si multa pricepere.

*Pentru protectia sentimentelor de ambele parti, numele personajelor au fost schimbate.

cireasa si avortul

decembrie 8th, 2010

Se zice prin zvonistica urbana ca avortul nu e o chestiune care sa te pune in dificultate fizica. Si se mai zice, tot prin telefonul fara fir cu taxa inversa, ca avortul este ceva care te va urmari totusi psihic de nu te vezi.

Cred ca se zice bine caci am dovada. In calitate de cireasa femeie in toata regula, am facut un avort acum cativa ani. Tehnica a avansat spectaculos de pe vremea mamelor noastre, care se chinuiau ca niste hoti de cai. Asa ca inafara de un somn pe cinste nu pot sa reproduc alte intamplari.

Poate as putea sa precizez doar masa copioasa luata dupa nefericitul eveniment, o nebunie. A inclus un snitel mare cat o harta si un morman indecent de cartofi prajiti plus un tort proaspat de bezea moale-tare-moale. Apoi am fost o cireasa noua si mi-am vazut de treaba.

Dar pentru ca actul acesta cugetat a avut loc intr-o luna decembrie, se intampla cam asa. Uit tot anul de intamplarea asta care nici macar nu m-a facut sa schiopatez putin psihic atunci. Si totusi la inceput de decembrie mi se infige in cap informatia. Din senin.

Imi aduc aminte de povestea asta prea putin armonioasa. Alaturi de zurgalai cling! si beteala vie si lumanari rosii si piftie tremuranda si cadouri nimerite si brad stufos si colinde tralala si tot binele din lume.

Si nu vreau sa plangem aici impreuna, zau ca nu vreau. De fapt daca ati sti ce veselie am in privire si cum sar ca un pui de capra de bucurie ca vin sarbatorile. Dar mi se pare curios cum functioneaza amintirea unui avort la cireasa si la fructe in general. Si am zis sa zic tare despre asta, chit ca nu-mi vine bine si la socoteala si la indemana.

Poate ati facut si voi vreunul, doamnelor. Poate vi se intampla la fel. Poate nu. Poate.

ajuta-l sa ramana in viata

decembrie 3rd, 2010

Ajuta-l sa ramana in viata este o campanie. Ea este derulata de prieteni buni, si anume Scoala mea si Asociatia Speranta pentru tine.

Ce vrem sunt fonduri.

Fonduri pentru 250 de copii care sunt spitalizati in sectiile de pediatrie oncologica ale spitalelor Fundeni si Victor Gomoiu. Strangem fonduri pana pe 10 decembrie, deci mai sunt 7 zile. Desi Craciunul vine repede si ai zice ca de-aia avem nevoie de bani, pentru caciulite si ciocolata, adevarul e altul, mai nasol. Banii o sa fie folositi exclusiv pentru achizitia de medicamente si logistica medicala, adica albumina, antibiotice, antitermice si altele asemenea.

Azi, 3 decembrie, e un targ de produse confectionate de elevii Scolii Mele in str Zeletin nr 10-12, ora 5. Evenimentul asta are un titlu explicit: Copiii vostri ajuta copiii altora. Daca nu putem ajunge aici, poate ne iese prezenta la petrecerea tematica “Crazy Hat Evening”, pe 10 decembrie, ora 8. Se intampla la Joy Club, in str.Vasile Lascar nr 171. Taxa de participare costa 250 de lei/persoana iar scopul este acelasi: nobil si uman.

Bineinteles ca banii colectati in evenimentele astea doua o sa mearga tot in fondurile de mai sus. Ce poti face tu sunt foarte multe lucruri, nu o sa insir aici. Trebuie doar sa vrei. Si daca vrei, suni la 0722.574.023. Iti raspunde Coco si ii spui ca vrei sa ajuti. O sa stie exact ce sa te roage. Asta e munca lor.

frica de re-daruit

decembrie 27th, 2009

regift

In fiecare an, aceeasi drama. Cireasa e neglijenta si nu tine minte de la cine a primit un cadou care nu ii cade bine la socoteala.

Exodul de lucruri nepotrivite are loc, precum migratia antilopelor gnu, de doua ori pe an. De ziua dumisale, cand orasul e in floare. Si de Craciun, cand orasul este tot sub floare alba, de zapada.

Cum totusi cadourile, chiar nepotrivite, nu se face sa le arunci la gunoi din momentul in care invitatii ies pe usa, cireasa ramane mereu cu niste lucruri absurde in viata ei. Pe care le-a depozitat intr-un dulapior anume. Intitulat dulapiorul pentru re-daruit.

El este burdusit cu tot felul de traznai. Rochii nepotrivite cu spiritul de cireasa, chiloti prea mici pentru un fund care se respecta, carti ale caror slove mi-au ramas nedeslusite, cate un parfum nemirosit in veci de catre vreun nas, in direct de pe pielea mea.

Si asteapta cireasa prilejul potrivit, cu rabdare de pradator de elita. Si cum vine ziua cuiva important dar nu chiar in top trei, cireasa se arunca in cap in dulapior. Si inoata ea printre acele rafturi mici.

Si culege de-acolo vreun articol care sa se potriveasca, chiar daca nu manusa, cu andrisantul. Are ea grija de fiecare data ca obiectul sa para ales chiar atunci si pentru persoana respectiva.

Chiar daca nu se vadeste extraordinar de potrivit si respectivul nu exulta de bucurie, simularea este de calitate. Adica nu o poate nimeni trage la raspundere ca nu ar fi cumparat ceva nou.

Dar in momentul predarii-primirii, cireasa este cuprinsa de jena si frica si remuscari. Ii vine sa smulga punguta din mana celui blagoslovit cu obiectul extras din dulapiorul de re-daruit. Sa mimeze un lesin. Sa inceapa sa bata intr-o tigaie, ca si cum a innebunit pe data.

Si in final, cu nervii intinsi la maximum, sa sara in bratele sarbatoritului urland. Iarta-ma, nu o sa mai fac niciodata. Hai la Ikea sau la Zara, unde o sa-ti cumpar ce vrei tu. Toate astea i se intampla, de buna seama, pentru ca este ingrozita ca farsa ei va fi descoperita.

Si ca taman persoana asta pe care o strange in brate si careia ii ofera cu drag un cadou, i-a dat acelasi cadou anul trecut. Si zau daca exista situatie mai social inacceptabila de-atat.

Prin urmare, sa vedeti bataile de inima ale ciresei la ocazii. Primele momente sunt decisive. Si cum de o fi scapat cireasa pana acum cu fata curata, se intreaba mereu. Si multumeste sortii.

mancarea dulce mult aduce

decembrie 25th, 2009

porc

Pun pariu ca nu v-ati distrat ca mine. Nici nu aveati cum.

Am tinut post destula vreme, tot postul. Mi se sufla in ceafa ca nu trebuie sa te lauzi cu asta. De fapt e bine sa tii chiar secret. Ca atunci cand umbli cu postul pe post de palarie cu pene de strut pe cap, umilinta se duce pe apa Sambetei. Si degeaba te-ai mai chinuit. Esti la sub zero.

Ma rog, uite ca nu sunt capabila sa tac despre asta. Si iar dau cu mandria mea prea mare in populatie. Pentru ca trebuie sa va explic cumva ce am simtit cand am luat prima imbucatura de mancare de dulce.

Cum m-am dezmeticit si m-am prins ca e rost de bucate la liber, cum am trecut la fapte. Zero moderatie. Zero grija pentru organismul ce nu mai stia ce e carnita.

Prima gura, unt frecat cu usturoi, m-a gasit uimita. A, deci asta este gustul untului, cel drag. Sfinte Sisoe, frumoasa e viata.

Apoi am ingurgitat branza de capra. Abia am reusit sa ma tin in picioare de la suflul de explozie interna din pricina placerii. Jos palaria pentru capre. Faceti o branza de sta pisica-n coada. Niciodata nu v-am pretuit asa de mult ca azi. Va iubesc.

Uite si somonul. Apuca cireaso paine, manjeste-o cu unt, tranteste peste ele fleica roz-portocalie. Acum spune ce simti. Uimire, domnule, uimire.

Apoi ma dau cu totul lui, lui cornila. Si mana dreapta incepe de smintita si apuca sarmale, icre, salata de boeuf. Si inc-o data, la loc comanda.

Cu stanga duc la gura, in putinele dati cand nu am carne in dansa, paharul de visinata la gura. O sticla visinie venita din satul chechis, judetul salaj. Cu domnita, mama de a cherry, e venita. Si ung gatul insetat cu pahar dupa pahar.

Apoi intregesc orgia cu ceva costita afumata ce luceste aurie la lumina dupa-amiezii, cartofi rumeniti si o placinta dumnezeiasca si plesnind de carne.

A terminat cireasa postul e mai buna. Mult mai buna. Dar buna e, nevoie mare, si mancarea dulce si de dulce, cu care m-am recompensat pe mine, un cucernic enorias. Sa se dea cate un pogon de mancare, sa ajunga la toti.

E Craciun si asta trebuie insemnat cum se cuvine in calendar.