cireasa si reproducerea ei

octombrie 7th, 2009

ginecolog

S-a facut anul. Asa ca am luat drumul ginecologului.

Ma duc la domnul B. pentru ca poarta jeansi si camasi in carouri. Dar si pentru ca pe seama lui nu umbla vreun zvon cum ca a omorat pe cineva din diletantism. I googled him.

Zambeste mereu si ar putea fi tatal meu. Cu care sa fumez ca pe vremuri prea multe tigari, desi nu e voie. Si sa beau prea multe pahare, desi nu e voie. Si sa vorbesc porcarii care mai de care. Desi iar nu e voie.

Desi merge din cezariana-n cezariana si deci isi vara mereu mainile prin vreo burta ce asteapta alinare, nu e niciodata stresat. Foarte reconfortant. Ca si cum piguleste toata ziulica la niste rasaduri de orhideea comunis frumosus mirositoris et relaxantus est.

-Buna ziua, cireaso.
-Buna ziua domnule.
-De ce ai venit.
-Pentru ca nu v-am mai vazut de multa vreme. Si stiu ca e o dovada de civilizatie sa va vad o data pe an.
-Super. Mai rar pacienti ca tine.
-Da, domnule. Ma dezbrac?
-Mai stai putin sa mai vorbim. Dupa aia nu o sa te simti bine, asa pe jumate goala. Jumatatea de jos.
-Ihim.
-Cati ani avem?
-33, domnule.
-Ultimul ciclu.
-Aa…Aa…Aa. Intr-o luni.
-Cireaso, concentreaza-te. E important.
-Sa zicem pe x septembrie, domnule.

Mereu uit ca ma intreaba asta. Si nu sunt pregatita. Imi vine sa ma justific ridicol. O scuza de-aia ca la scoala. Stiti, eu lucrez online…Si cu treburi de-astea pamantene, mai subtire.

-Nasteri?
-Zero.
-Avorturi?
-Unul. :-( . … :-(:-(

Aici urmeaza o scurta discutie despre actualitatea romaneasca. Cum nu merge nimic in tara asta. Cum nici nu o sa mearga probabil. Ce bine e in Bavaria si la Munchen. Dam amandoi din cap la unison. Dar ce bine e si in Tirol si la Viena. Iar dam din cap.

-Cireso, sa te duci la vot neaparat.
-Da, domnule.
-Gata, acum putem sa ne dezbracam.

Ma duc eu dupa paravan. Scot ce e de scos si patesc ca de obicei. Niciodata nu stiu ce sa fac cu o pereche de bikini. Si niste sosete. Am la indemana un cuier. Dar parca niciodata nu ma simt in largul meu. Sa pun niste bikini in cuier. Ca si cum ar fi un palton.

Pana la urma fac ce fac de multe ori. Le fac un cocolos mic si le var in gaoacea aia de la cuier. In care de obicei pui umbrelele. Dar pun pariu ca suportul asta nu a tinut niciodata umbrele. Ci doar chiloti.

Ies de-acolo si ma sui pe chestia aia. Brr.

-Stiu cireaso, ca nu-ti place masa asta. Sa stii ca s-au inventat niste scaune noi acum. Foarte tare. Unele doamne mi-au zis ca e ca si cum ar sta pe Harley Davidson. Aduna picioarele inapoi. Si te sprijini pe un fel de pedale.

-Super, domnule. Banuiesc ca o sa vin aici de placere. Sa ma relaxez dupa o zi nasoala la job.

Rade el. Rad si eu, cireasa.

-Cireaso, mai ai doi ani in care ar fi de preferat sa faci un copil. Apoi intri in zona de risc. Si trebuie sa te intep in burtica sa vad daca e bine. Chiar, cireaso, de ce nu faci un copil?

-Daca n-am gasit cu cine, domnule. Mie nu-mi vine sa ma reproduc, doar asa. Ca sa duc specia mai departe.

-Da, ai dreptate. Trebuie sa ai langa cine sa faci un copil. (Proceduri ginecologice & liniste, o vreme).

Cireaso, dar de fapt n-ai dreptate. Ar trebui sa faci un copil. Oamenii destepti ar trebui sa faca musai copii. Fara sa se mai gandeasca la cine stie ce ratiuni. Pentru ca oile fac oricum copii. Si noi trebuie sa tinem balanta corecta.

-Hihi, eu. Domnule, eu mai astept un pic. (Proceduri ginecologice & liniste).

-Gata, cireaso. Coboara, rogu-te. Stai, unde te grabesti asa. Trebuie sa-ti scriu un biletel. Si, cireaso. Sa stii ca totusi copiii se fac la timpul lor. Si tine minte, noi trebuie sa votam. Noi si copiii nostri.

Mai ai doi ani. Ar fi bine sa-l faci repede. Si sa nu fii workoholica, cireaso.

-Nu, domnule, nu sunt. De fapt, stiti. Eu vreau sa muncesc cat mai putin. Si in rest sa traiesc bine.

-Super, cireaso. Si eu la fel.

Deci gluma, negluma, mai am doi ani. In care ar fi bine sa fac un copil. Ca dupa aia domnul doctor trebuie sa ma intepe in burtica si asta nu o sa ne placa.

Si m-am gandit eu. Daca in doi ani nu mi se arata natural tatal copilului, fortez natura. Ii bag pumnul in gura.

Mai stiti cum au facut trupa Asia, un concurs mare la televizor. Cautam pe cea de-a patra membra. Tralalalalalalaa. Deci daca nu merge altfel, asa o sa fac si eu. O sa ma prezint cu un concept bun la o televiziune. Ce pacat ca a murit Lazarov, m-ar fi ajutat.

Dar ideea o sa fie cam la fel. Am vazut ca prinde la public. O sa caut si eu, aproape ca ele: nu o noua membra, ci un nou membru. Si fac un fel de licitatie fara bani. Doar cu inzestrari genetice cat mai bune.

Si astfel se va inchide aceasta poveste. Despre reproducerea ciresei si alti demoni.

viata cu sos pe piept

aprilie 2nd, 2009

pepene

Sunt genul de cireasa care face ce face. Si ajunge sa puna mereu sos pe pieptu-i gene-ros de sentimente.

Totul in rest e in regula. Nu merg cu fermoarul desfacut la intalniri de strategie. Si ma duc repede la baie dupa ce mananc patrunjel sau mac. Ca sa inlatur eventualele pierderi colaterale.

Incerc sa-mi tin sanii in sutien la mare. Desi nu este usor, sfantul sisoe mi-e martor. Sunt atenta ca mucii sa stea in nas si nu pe interlocutor cand stranut.

Si dupa ce ies de la baie, fusta nu prea-mi ramane ridicata la spate pana la talie. Prinsa fiind din greseala cand mi-am tras ciorapii lungi sus la loc peste arcuitele-mi picioare.

Dar cand vine vorba despre lucruri pe care le bag in gura. Ceva merge mereu prost. Fie ca sunt eu prea hulpava si nu am rabdare si atunci indes si atunci sar stropi. Fie ca alimentele se straduie sa scape innebunite. De gura de cireasa care nu iarta.

Cert e ca am aproape zilnic pe piept drept marturie. Lista partiala a lucrurilor de care m-am bucurat cu fiecare papila. Scrijelita convenabil pe sau intre sani.

Cand beau cafea, mi se intampla cum patea Stefan cel Mare in filmele istorice, inaintea bataliilor cu turcii. Stiti cum bea el apa din pocal ca un purcel. Si avea pierderi de lichid prin marginile gurii. Mie imi place de mor Stefan cel Mare.

Daca am in fata o tocanita, marai la ea si ma zborsesc de pofta. Pana se burzuluie si ea inapoi la mine. Rezultatul fiind ca tocanita castiga si isi insemneaza victoria prin 3 mici pete rosii, inegale si dispuse anarhic. Intre sani.

Cand nu am sos rosu, pun sos din salata cu ulei de masline. Cand nu am nici macar de-asta, ma enervez subit si imi sare lapte din cana. Iar cand chiar nu-i chip sa reusesc singura sa-mi pun pe mine. Am ajutoare.

Sigur trece un caine care aluneca si da peste o baba. Care se dezechilibreaza. Scapa plasa cu paine. Care cade intr-o balta cu noroi. Din noroi se desprinde o parte care aterizeaza pe un carut si o mama.

Copilul se sperie si plange. Mama se impacienteaza, ii sare din mana borcanelul cu piure de mere si gust oribil. Borcanelul face triplu tulup prin aer si jumate din incarcatura incerta aterizeaza la mine pe sani.

Cum am o viata sociala teribil de activa. Si ma vad cu oameni la pranz, deci cand ziua abia a inceput. Mi-e rusine sa ma prezint gata patata. O sa zica respectivul lume, lume, la cireasa asta ii cade din plisc. Am o imagine de protejat.

Si atunci m-am gandit asa. Sa-mi cumpar o geanta de voiaj mica, cum au doamnele bogate. Pe care sa o car zilnic dupa mine, prin oras. In ea sa pun niste schimburi si albituri. Si la jumatea zilei sa scot bustiera plina de sos. Si sa imbrac ceva decent.

Daca ma intreaba cineva, o sa pretind ca tocmai m-am intors de la Londra. Iar daca se prinde ca mint si insista. O sa-i raspund cu voce mica. Sunt genul care pune sos pe piept. Nu ma judeca prea aspru pentru asta. La toti ni-i greu.

doi nepoti sunt mai buni decat unul singur

martie 17th, 2009

nepoti

Am doi nepoti nou-nouti, de culoare roz. Sunt identici, poarta ochi albastri si nasuri minuscule ca niste butoane pe care iti vine sa tot apesi. Au in gat foame de titani.

Mai am pe langa astia doi de care zic acum inca 6 nepoti. Dar bag seama ca fapturile astea proaspete. Care ridica numarul nepotilor mei la 8. Ma impresioneaza mai tare decat m-am asteptat.

Varul meu, pe care l-am gasit astazi tinand la sanul lui cupa B pe unul dintre baieti. Zice ca abia acum intelege ce vrea sa zica zicala aia. Ce puii mei. Il inteleg perfect.

Cand ai gemeni, una dintre probleme este ca pe bune ca nu stii. Care-i unul si care-i altul. Parintii sustin fata de mine si alte rubedenii. Ca sigur ca au inceput sa-i cunoasca. Si ca nu e nicio problema.

Dar am vazut groaza din ochii varului meu. La ideea cu care a venit careva din familie. Ca am putea face o gluma proasta. Si le-am schimba costumasele intre ei.

Unul are o zgarietura pe fata. Celalalt nu. Se pare ca parintii stiu exact numele celui cu zgarietura, fara sa ezite. Si asa se prind ca e el.

Pentru ca imi place sa ma implic si pentru ca imi pasa. Le-am propus ca imediat ce pare ca ii trece celui insemnat zgarietura. Sa il zgarie putin din nou, in acelasi loc. Ca sa poate sa il bungheasca repede. Nu stiu daca de complezenta. Sau pentru ca au vrut sa inchida discutia. Au zis ca e superidee.

Nepotii mei in varsta de 3 saptamani. Au fiecare unghiile lungi doar la cate o mana. Si scurte la alta. Asta pentru ca parintii cu cearcane. Atat au apucat sa faca atunci cand au ajuns la capitolul cosmetizare gemeni. Apoi s-au luat cu altele.

P si M sunt ca doi pui de pasari mici. Sunt cuminti si cand rad la mine. Desi e destul de aleatoriu. Nu stii niciodata daca chiar au vrut asta. Mi se pare ca port soarele pe post de palarie.

Am doi nepoti cu puf in cap si puta. Care adorm ascultand radio. Si care prind cu degetele lor cu unghii roz bonbon cat o gamalie. Mana ce ii hraneste. Si se tin vitejeste de ea.

Am doi nepoti cum nu s-a mai pomenit. Si ce puii mei. Imi vine sa zic un adevar absolut. Doi nepoti sunt mult mai buni decat unul singur.

cireasa, o (supra)vietuitoare

ianuarie 6th, 2009

20071212-britenbucher-ice-skaters copy

Patinoarul este unul din locurile cele mai periculoase de pe planeta. Cireasa dixit.

Adica atunci cand din viata lipseste cu desavarsire aventura, putem sa alegem patinoarul. Sau cand am gresit cu ceva si trebuie sa ispasim. Tot asta ar fi un loc potrivit, in loc de bice pe spinare.

Sau daca suntem inocenti de fel si credem ca totul se sfarseste cu bine, no matter what. Pasim pe gheata senini. Dar noi cei ce intram aici, musai sa lasam orice speranta.

Eu nu patinez chiar asa de precar. Dar m-am dus cu a cherry, care odata ce-i pui patinele in picioare, devine un fel de flendura asa. Si pare ca e complet la voia intamplarii. Face ca bambi, ma scuzati pentru dublarea in norvegiana.

Oricum de indata ce te afli pe gheata, se intampla asa. Zice a cherry vorbe de duh si mare dreptate are. Ca tot ce ai acumulat in viata ca si cunostinte, nu mai conteaza. Cand esti pe gheata, esti pus intr-un context complet nou.

Soarta iti da vant acolo. Si acum descurca-te cum oi putea. Dar trebuie sa faci asta si in public. Cu altii care pot si de obicei chiar si rad de tine. Nu ai posibilitatea sa patinezi intai de proba in dormitor. Unde esti doar tu cu tine si self esteem-ul tau. Si eventual cate un prieten.

Alt lucru care se schimba dramatic la pationar este modul in care percepem copiii. Pe patinoar copiii nu sunt decat niste piedici in calea succesului. Si trebuie pe cat posibil ocoliti.

Sau daca asta nu e posibil, atunci indepartati degraba. Cu cat mai putine pierderi cu putinta. Important e sa stai tu in picioare. Copiii sunt mici. Cad de mai de jos si oricum o sa uite.

Pentru ca pe patinoar cel mai puternic castiga. Este valabila aici selectia speciilor. Iar copii incurca tare mult. Pentru ca patineaza complet haotic. Exact cum zboara moliile. Bine, acum zic eu asa, de copii.

Dar pe patinoar cursa e asa de stransa. Si esti expus tot timpul la asa niste riscuri. Incat pot sa fie in fata si batranele sau femei gravide, sau bolnavi sau militari in termen.

Ca, daca esti un soi razbatator, in frunte ti se afiseaza acelasi lucru. Debaraseaza-te de obstacol. Debaraseaza-te de obstacol. Debaraseaza-te de obstacol. Cred ca doar ciobanul mioritic ar ramane calm cand, in timp ce patineaza, in fata ii apare un stol de copii. Dar el oricum suferea de ceva, saracul.

Si taman cand te relaxezi putin. Si crezi ca stapanesti alunecusul, tinandu-l in consola la degetul mic. Taman atunci ti-o iei in freza. Daramand si vreo mama care n-are nicio vina si niciun chef sa se afle acolo.

Dar eu, eu sunt buna. Zau ca sunt. Nu numai in general, dar si la pationar. Cum ma pui pe gheata, cum sunt fericita. Si zambesc tamp catre lumea larga. Ma strecor ca o soparla printre neinitiati.

Tai fata, atzin calea, imping, ating, imping din nou. Si ies castigatoare. Ce daca in spate zac victimele poftei mele de viteza. Pe patinoar poti sa mai dai cate un ghiont fara sa ti se poarte pica.

Ce sa fac domle, am alunecat. Da, cu cotul in ficatul matale. Ce, crezi ca am vrut?! Patinoarul e un loc bun pentru refulat ura fata de aproape, generic vorbind.

Dar va zic. Patinoarul nu este pentru cei cu inima slaba. Si din pationar scapa cine poate. Iar eu pot.

Asa ca sunt de gasit acolo tot weekendul. Ba mai zburatacind un grup de copii mici. Ba mai speriind o mamica, o batranica sau, daca am noroc, un militar in termen.

barbatii si capacul de WC

octombrie 3rd, 2008

bite_me_toilet_300

e o problema spinoasa. care ne bantuie de generatii. si vine la pachet cu problema, la fel de spinoasa, a dopului nepus la pasta de dinti. of, barbatii astia.

cand aud cliseul asta, mi se umfla venele pe tampla-mi de cireasa.

hai sa fim seriosi. sau serioase.

asta e ceea ce face un barbat insuportabil? sau hai sa zic altfel. daca asta e ceea ce face un barbat insuportabil atunci e timpul.

timpul sa fug. mancand nori. si lasand un mare nor de praf in urma. pentru e clar ca nu-l mai iubesc. si ca ma deranjeaza si ca gandeste. si ca doarme. si ca ii e cald. si ca vrea la baie cand eu m-as uita in oglinda. si ca respira.

barbatii mananca direct din oala. si nu le trebuie fata de masa. ba chiar ii incurca. si da, lasa capacul la WC ridicat. si nu pun dopul la pasta. dar astea sunt lucruri adorabile despre ei. despre voi, barbatilor cititori.

cine are nevoie de un barbat care lasa capacul la WC dupa ce face pipi? eu nu. am alte probleme mai importante. pe bune.

ca barbatii nu mai vor relatii. si le e mai bine singuri. ca li se face pielea gaina cand aud de copii. ca prefera sa-si ia un caine.

sau ca au o prietena. care in loc sa plece de buna voie. si sa lase locul ala liber. pentru mine. isi tot face de treaba pe langa barbat. astea probleme. nu capacu. nu dopu.

hai ca m-am racorit.