colectionez cheile oamenilor

august 27th, 2009

alice_wonderland

Pana acum m-am aparat, pe motiv ca ce-mi trebuie mie. Cum intindea cineva o cheie spre mine spuneam. Ce dai ma, nu stii sa-njuri? Ia lasa-ma domnule. Du-te cu cheia asta de-aci. Du-te, pana nu ma supar rau.

Dar cum pofta vine mancand, a fost greu pana am acceptat prima cheie. Apoi am prins pe parcurs un chef desucheat sa am cat mai multe. Si in prezent tanjesc. Uite, daca se uita cineva cu atentie chiar acum, vede o buburuza margaritar de saliva in coltul buzelor mele.

Am strans intre timp o legatura sanatoasa de chei. Dar nu imi mai ajunge nici pe-o masea. Imi trebuie acum mereu din ce in ce mai multe chei. De la orice. Importanta e semnificatia cheii si responabilitatea chelarului. Nu ce deschide ea fizic pentru mine.

In momentul vorbirii am chei permanente. Cele care stau cu mine in fiece minut. Ele zavorasc pentru restul lumii, dar nu si pentru mine, apartamente intregi. In care stiu eu ca sunt tot felul de minunatii si bunatati.

Dar am bun simt si nu dau buzna acolo ca un viking. Recunosc ca in doua dintre ele, cel mai interesant loc este camara plina cu tot felul de surprize. Nici frigiderul lor nu este de lepadat. Dar asa sunt eu, o cireasa de isprava.

Sed in banca mea. Si ma multumesc sa pipai cheia in buzunar. Stiind ca doar la un click distanta, as putea sa fiu clandestin fericita. Lasa. O sa mi se faca statuie in curand. Cireasa-care-poate-dar-se-abtine-in-a-vandaliza-locuintele-la-care-are-liber-acces.

Am cateodata chei pasagere. Chei care mi se insinueaza in viata doar pe perioade scurte. Chei lucitoare si cu brelocuri frumoase. Dar flusturatice, care stau cu mine doar cate-o zi.

Si unde, odata date de perete usile, mi-ar placea sa ma intromisionez nu in camara. Ci sa ma infund pufos intre perne. Si sa incep o conversatie serioasa. Miau. Sa torc in tihna toata ziulica, lingandu-mi codita.

Am si chei de la birou. De la orasul fierbinte, unde locuiesc in prezent. Dar si de la alte orase mai reci si mai vechi. Pentru ca nu mi le-a mai cerut nimeni indarat. As putea noaptea sa intru in laptopurile cuiva. Sa falsific targeturi de vanzari. Yum.

Ce imi plac mie cheile. Dar ce le mai place oamenilor sa mi le dea. Stiti cum e. Cerere si oferta. Nimic nu e chiar intamplator pe lumea asta. Doar ca in curand va trebui sa-mi fac o geanta speciala doar pentru ele.

O sa tin probabil in curand o ora pe zi inchis pentru gestiune. Sa fii chelar nu e de colo. Am responsabilitati. Colectionez mai ales chei de la casele oamenilor. Pentru ca asta mi se pare masura suprema a succesului meu ca si prieten.

Daca vrei sa-mi dai cheia ta, inseamna ca iti place de mine pe bune. Si ca ai incredere ca o sa-ti umblu cu grija in sertarul tau cu ciorapi. Sniff-sniff. Si nu exista pe lume lucru mai dulce de-atat.

domnia nimicurilor

august 18th, 2008

pla.army

le-am tratat cu duhul blandetii, rugandu-le lingusitor. am intrat tare in ele, le-am dat de pereti. pana au scancit innebunite de groaza. si au eliberat, sepii smechere, cerneala cleioasa albastrie.

am turnat peste ele substante toxice. care cred ca ar fi ras de pe fata pamantului chiar si pe semper viriscentii de gandaci. cica nepasatori de bomba atomica. nimic.

un surub desi eu nu folosesc suruburi. + un arc de la un pix desi eu folosesc creioane. + o moneda din cea mai mica unitate. cu care nu cumpar niciodata nimic. + un medicament scos din gaoacea lui. neluat la vreme. + un nasture care nu stim de la ce vestmant vine. toate se strang repede impreuna.

formeaza o comunitate de interese comune. si anume sa scoata o cireasa din minti. si se aciuesc prin colturi. unde isi fac cazemate fortificate. si duc lupte de guerilla impotriva mea.

le distrug fara incetare culcusul. ele razbesc. nu se pierd cu firea, isi stabilesc repede un lider. un piciorus din cel care tine gratarul fixat pe plita de la aragaz. daca au noroc. sau vreun dop de la sticla al carei continut s-a baut demult. si se grupeaza in jurul lui. cu forte noi, luptatori neobositi.

se pun in formatie de falanga macedoneana. si incep sa tropaie pe loc, cu piciorusele lor zdravene, de nimicuri de prin casa. pentru intimidarea adversarului. carevasazica pentru intimidarea mea.

nimicurile din casa mea nu dorm niciodata. au mereu planuri intinse pe masa. si generali cu fete aprinse de magia victoriei indica urmatoarea miscare.

fac spionaj. isi castiga aliati dintre oamenii care se bucura de incredere. Pia, de exemplu, doamna care calca rochiile de cireasa, e 100% vanduta lor. ea le atinge cu blandete. le gaseste mereu lacas nou, provizoriu. in pulpa casei mele. sunt subminata in lupta mea chiar din interior.

nimicurile identificabile sunt linia intai. un elastic de bani. un piramidon tocit in batalii, cu armura gri. o cruciulita de la un botez din antichitate. care se tine de mana cu o margica. le arunc si gata.

dar mai sunt resturile care nu lasa sa se banuiasca povestea din spate. care ma amagesc si ma induc in eroare. facandu-ma sa cred ca ele sunt sigur importante. si ca daca le arunc tot eu o sa sufar amarnic. nimicuri perverse.

astea ma fac psihologic. le gasesc eu singura adapost in casa mea. cu intentia ca ma voi gandi mai tarziu la ce folosesc. noooot.

mici pitici bucatele de plastic. cheite de la usi care nu exista. mereu mai mici decat cele normale. bucatele care arata tehnic. dar nu imi fac viata mai buna.

ele traiesc la sanul meu nedumerit. si infloresc acolo.

daca nu mai scriu nimic intr-o dimineata, sa stiti ca asta mi-a fost. cireasa a fost subjugata de domnia nimicurilor. care au luat-o prizoniera. si nu-i vor mai reda demnitatea niciodata.

ajutoooor.