despre mirosul caselor

octombrie 20th, 2010

Casele seamana groaznic cu umbrelele. Nu tind sa fortez natura lucrurilor si sa insist ca sunt surori prin modul in care arata. Ci pentru faptul ca si unele si altele se dau dupa stapanii lor ceva de speriat. Aici despre cum fac asta umbrelele.

Dar cand intru intr-o casa ma izbeste un miros care imi povesteste la ureche la fel de rapid ca o cautare google multe lucruri despre proprietar.

Exista cineva la mine in familie obsedat de a tine si mentine si stratine casa intr-o stare de curatenie absoluta. Tot persoana asta, nu-i spun numele, persoana importanta, are o biblioteca grasuta. Cand intru acolo miroase a copilaria mea, plus cartile asezate frumos, ca niste soldati cu uniformele neprafuite. La asta se adauga un toping de casa luna de curata si de o mancare buna in frigider. Desi asta cu greu percep. Poate ca doar stiu si cu asta basta.

Sunt case care nu s-au dat dupa moda mancatului sanatos. Acolo se prajeste la greu si cand intru, chiar daca nu s-au facut cartofi prajiti si chiftele acum cinque minutti, stiu. Stiu ca gazdele astea sunt prajitoare de profesie. Stiu asta si covoarele ingretosate si perdelele inzilizite si lemnaria buhaita si pantofii din holisor si hainele gretoase din cuier. Toate miros a prajeala discreta a ultimilor ani. Si miros deja si a prajeala anilor ce stau sa vina.

Unele case miros a animale iubite prea mult. Altele in care omul e iubit prea putin. Alte case miros a somn greu, distrugator. Daca ma uit atent, va proprietarul cazut intr-un somn de dizgratie. Si sa le vedeti pe casele alea care spun povestea unui om care detesta lumina. Exista si case care miros in asa fel incat imi vine sa il rog pe proprietar sa ma lase sa stau putin mai mult acolo.

Sunt case care miros a naftalina. Si nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva naftalina e mai rea ca moliile. Moliile mananca hainele dar naftalina mananca oamenii. In cazul asta molia il face pe om.

Imi place sa descopar mirosul unei case si sa-mi inchipui pervers de in detaliu cum traieste patronul ei. Cum o aeriseste, ce mananca in ea, cum si unde se imbina cu somnul prin cotloanele ei.

In casa mea miroase a cafea dimineata si a paine prajita. Si a par proaspat spalat. Si mereu a lemn in majoritate coplesitoare si a carti si a plante verzi si a caldura. Si a dragoste, pe la colturi, in anumite momente.