SANUCA

Preludiu de post: incepand de azi inainte voiu scrie numai cu litera mare dupa punct. Acest lucru se intampla impotriva vointei si firii mele si ideii de stil careia ii eram fidela pana acum.

Dar il cred pe Fluture cand zice ca e mai bine asa. Si tot din cauza lui, dar si a altor oameni care imi vor binele, cum ar fi Calatoarea si Lamaia si Andrei Radu, vor mai urma niste schimbari. Va multumesc pentru intelegere. Si sunt convinsa ca o sa ma cititi la fel de mult sau de putin sau de deloc.

Post

Lolek e roscat-auriu, bolek e la fel. Lui bolek ii curge untura pe nas, lui bolek la fel. Lui lolek ii place viata la tara, lui Bolek la fel. Iar coditele lor sunt carliontate invartecush in egala masura.

De cum vad lumina zilei, o dau amandoi in porceala. Traiesc mereu ca si cum ar fi ultima clipa. Se bucura de fiecare coaja de cartof amestecata cu painica si cu supa. Doar cine stie cunoaste o unda de tristete clarvizionista in glas. Groh groh groh. Gro gro gro. Gr gr gr. G g g. …

Dar trag cu ochiul la scroafele vecinului, pentru care se harjonesc ca baietii. Si tot ca baietii sunt mereu in competitie. Sa vedem cine guita mai tare de foame. Sa vedem cine e mai lenes. Sa vedem cine e mai murdar pe blanita infipta in soriciul inca viu. Si cine-i mai porcos la vorba.

Merg amandoi prin cotet cu paie in gura cand stiu ca o sa vina vreme rea. Cand se plictisesc se uita peste gard. La o aruncatura de bat e padurea. Lolek si bolek sunt din chechis, sat transilvan cuminte asezat langa jibou. Cum care jibou? Jibou, un mare nod feroviar.

Dar ce se intampla? Ce porcarie! A venit o boare pe deasupra viilor. Care a luat zambetul de pe fetele lui lolek si bolek, doi porci ardeleni.

Lolek simte un gol interior. O neliniste aproape metafizica care i se strecoara ca o gheata in oasele lui de porc. Bolek ii zice sa nu-si bata capul, ca o sa fie bine.

Si totusi lolek se trezeste dimineata la sfarsit de brumar cu un junghi ascutit in coasta. Nu trece mult si isi da seama ca e un cutit. Prin fata ii trece in fuga de iapa pana crapa padurea.

Si apoi, caleidoscop, galeata cu mancare din care mancau ca porcii, cotetul primitor, murdaria calda. Ultima imagine e bolek razand groh.

Se mai aude groh groh groh. Guitz. Gro gro gro. Guit. Gr gr gr. Gui. G g g. Gu. G. …

Bolek sta cu ochii mici de porc mariti la maximum. Si lacrimile i se innoada pe piept, pe pieptul lui ardelenesc inca neafumat, mare trudanfa in viata. In aer miroase a lolek dar parca cumva accentuat. Miroase a lolek intors pe dos, cu tot ce are el mai intim.

Bolek se simte rau. Rau de mila lui lolek dar mai rau de mila lui insusi. Scroafele de alaturi nu au haz, cu cine sa le mai comenteze si pentru cat timp? Niste vaci nepasatoare.

Se arata vreme rea si bolek ia din inertie un pai in gura si umbla cu el asa. Apa e salcie si mancarea are un gust ciudat.

Trece o saptamana, trec doua. Bolek slabeste dar nu suficient incat sa nu mai fie apetisant. Si ieri dimineata se trezeste cu un junghi in coasta, un junghi ascutit. C sa fie?! Un cutit alb de curat.

Lui Bolek i se impaienjenesc ochii. Ratul se lasa in jos, pe un picior, picior de porc inca viu, dar cea mai buna parte pentru racitura. Mai e un pic. Ultimele imagini sunt cu padurea si el cantand cu lolek, ca doi porcovani fara griji.

Acum o parte din Lolek e la cireasa in frigider, sub forma de sorici si caltabos. Iar Bolek ne asteapta dormind somn de porc la 10 ore distanta, in judetul Salaj. E bine despartit pe caprarii si strans in carnati, caltabos si sarmale ardelene.

A venit vremea sa las partea sangeroasa din mine sa preia comanda. Lolek si bolek, imi pare groaznic de rau pentru voi. Dar va iubesc asa cum sunteti.