praga si-atat

octombrie 22nd, 2009

praga

Intr-o discutie purtata de oameni care obisnuiesc sa calatoreasca pentru a se distra, Praga e unul dintre locurile comune. De-aia nu m-am repezit sa scriu imediat.

Prin loc comun inteleg ca toata lumea are parerea asta. Si s-a zis de bine de atatea catralioane de ori, incat eu nu am de spus mare lucru in plus. Pot doar sa ma mir si eu, cireasa, ca orice roman care a ajuns acolo. E misto rau la Praga.

bicla

galben

noapte

Posibil ca locuitorii iau in fiecare noapte periuta lor de dinti. Si dau buzna bezmetici in strada in pijamale groase, ca la Praga e frig. Apoi se impart repede pe zone si curata tot caldaramul praghez pana nu mai ramane scama.

In cautarea mea de sunca delicioasa, am dat peste carnatii praghezi, mari boieri, mare caracter. Si peste aceasta batrana doamna, berea nici blonda, nici bruna si doar putin acidulata.

Praga are multe cladiri vechi, tinute intr-o stare excelenta. Noi stim ca si in Cehia a fost un comunism feroce. Iar cine l-a citit pe Kundera intelege si mai tare exact cat de revoltator s-au petrecut lucrurile.

cladiri

caramiziu

biserica

Dar Praga a avut noroc. Orasul este superb, n-a suferit ca de o boala cutanata, ca alte orase. Nu spun nume, orase importante. In plus, praghezii nu pare ca au trecut prin aceleasi mutatii mentale ca si noi.

Sunt imbracati frumos, zambitori. Au pravalii cochete si cafenele old-fashioned in care termopanul nu e rege. Sunt mandri de orasul lor si il promoveaza in moduri potrivite. Sa fi vazut ce frumos e sa vezi orasul din masini de epoca lucind de ingrijire.

Are si Praga niste defecte. De exemplu, cred ca acolo se fabrica tot frigul care se distribuie apoi in Europa si aici e sediul central. Si daca schimbi bani si nu citesti un panou mare inainte, iti iei mare teapa.

barbati

porumbei

tramvai

Iar cehoaicele sunt niste femei asa de aratoase. Cu greu mai poti tu, romanca, sa mai capeti niscaiva atentie. Sunt blonde naturale sunt inalte, au fund cat trebuie si sani cat e nevoie. Dar na. Nimic nu e perfect.

Praga e aurie si are poduri iscusit maiestrite. Ea imbie trecatorii cu pungute pline de castane. Cand ploua, nu se face nicaieri mocirla. Macadamul si trotuarele cu borduri care nu au inbogatit pe nimeni devin lucioase. O placere sa te plimbi.

Parca a trecut pe aici Arabela si a tot rotit din inel. Pana a creat un oras in care iti faca cea mai mare placere sa orice. Duceti-va la ea, la Praga. Daca nu cumva e si pentru voi deja un loc comun.

zebra

alerta: romanii au luat kaprunul

ianuarie 18th, 2009

invasion

Gata, ne-a iesit. In sfarsit am reusit sa ne extindem. Dupa ce a picat Viena, cu anexa ei atat de draga noua-Parndorf.

Romani, am luat Kaprunul. Si asta fara lupta, ci prin invaluire. Ca la smecherii suntem primii. Habar n-au austriecii cum sa se lupte cu noi.

De ce locul asta si nu altul? Pai nu stiu exact. Dar poate pentru ca e aproape de Salzburg. Avem aici munti frumosi si inalti. Case de turta dulce cu figurine primitoare inauntru care ne indeplinesc tot felul de dorinte la bani putini.

Au carnati de cateva feluri si marimi. Care se inghit mereu, nu doar la Craciun.

Kaprunezii, popor demn si aratos. Asa de aratos ca banui eu ca asta este un alt motiv pentru care am hotarat sa-i cotropim. Barbatii, dupa parerea mea. Sunt dintre cei mai chipesi din Europa. Sunt crescuti toti cu deasupra de masura.

Au mancat bine cand erau mici. Si respira aer de la munte. Stiti cum e omul de la munte. Sunt cu umeri largi, cu dinti buni si cu par galben ca fat-frumos. Zambesc mereu si nu sunt niciodata grasi.

Si nu, nici femeile nu sunt de lepadat. Sunt zane cosanzene redutabile.

In Kaprun e ordine si disciplina. Au avut grija de tot, nimic nu iese de sub control. Locul e inconjurat de malluri si magazine in fel si chip. Asa ca am venit, am pus steagul si am ramas.

Facem cu schimbul. Pleaca romani, vin romani. De la farmacie pana la supermarket pana la patinoar. Kaprun colcaie de romani.

Ii vezi imediat pe strazi care sunt, cu furci si cu coase. Aratam altfel, vorbim altfel. Dar asta nu inseamna ca nu apartinem Kaprunului. De fapt, cred ca suntem mai kaprunezi ca si kaprunezii de origine. Care poate nu se pricep asa bine ce sa faca cu locul asta misto.

Practic aveau nevoie de noi. Romanii se simt la Kaprun ca la ei acasa. Golesc toate rafturile de marfuri. Care criza? Lasa domnule, ca ne permitem macar 2 echipamente de ski de cap de vita furajata. Cand vin in colonia Kaprun, romanii nu glumesc. Consuma tot.

La supermarket, auzind imediat graiul mioritic. Ne sfatuim intre noi ce sa cumparam. Si cum sa facem mai bine. Ce daca nu ne cunoastem intim. Suntem invingatorii si noii locuitori ai coloniei Kaprun. Si asta ne apropie teribil.

Carnatii astia sunt tare buni. Incercati-i cu incredere. Stiti cumva care e cea mai avantajoasa varianta de ski pass? In Kaprun ajunge doar sa rostesti ca vrei ajutor.

Romanii binevoitori ca se afla in colonia recent anexata se bucura sa se imprieteneasca cu tine. Pana la urma meritam asta victoria asta. Ce, nu suntem nici noi ultimele gaini din curte.

Dar tot uit ca nu trebuie sa ma port ca strainatate. Unde mai zici ce iti vine la gura. Fara sa-ti pui lacat la gura. Aici daca zici barza, varza, viezure, se intoarce toata asezarea cu fara la tine. Si te judeca, ridicand o spranceana. Sau zambeste daca ai zis ceva amuzant.

Se zvoneste ca se fura in Kaprun ca-n codru. Si ca nu trebuie sa lasi nimic nesupraveghet, cum ai face in alte locuri din Austria. Dar mie mi se pare ca e lumea rea.

In fond, in orice loc unde se schimba istoria si vine un management nou, e putin haos la inceput. Ca nemernicii profita mereu de debusolarea specifica oricarui inceput. Deci nu va alarmati.

Romani, infigeti inca o pioneza cu cap rosu pe harta noii oranduiri lumesti. Kaprunul s-a predat in chiloti, fara ostilitati.

moartea lui lolek, asistat de bolek

decembrie 17th, 2008

pigs

Preludiu de post: incepand de azi inainte voiu scrie numai cu litera mare dupa punct. Acest lucru se intampla impotriva vointei si firii mele si ideii de stil careia ii eram fidela pana acum.

Dar il cred pe Fluture cand zice ca e mai bine asa. Si tot din cauza lui, dar si a altor oameni care imi vor binele, cum ar fi Calatoarea si Lamaia si Andrei Radu, vor mai urma niste schimbari. Va multumesc pentru intelegere. Si sunt convinsa ca o sa ma cititi la fel de mult sau de putin sau de deloc.

Post

Lolek e roscat-auriu, bolek e la fel. Lui bolek ii curge untura pe nas, lui bolek la fel. Lui lolek ii place viata la tara, lui Bolek la fel. Iar coditele lor sunt carliontate invartecush in egala masura.

De cum vad lumina zilei, o dau amandoi in porceala. Traiesc mereu ca si cum ar fi ultima clipa. Se bucura de fiecare coaja de cartof amestecata cu painica si cu supa. Doar cine stie cunoaste o unda de tristete clarvizionista in glas. Groh groh groh. Gro gro gro. Gr gr gr. G g g. …

Dar trag cu ochiul la scroafele vecinului, pentru care se harjonesc ca baietii. Si tot ca baietii sunt mereu in competitie. Sa vedem cine guita mai tare de foame. Sa vedem cine e mai lenes. Sa vedem cine e mai murdar pe blanita infipta in soriciul inca viu. Si cine-i mai porcos la vorba.

Merg amandoi prin cotet cu paie in gura cand stiu ca o sa vina vreme rea. Cand se plictisesc se uita peste gard. La o aruncatura de bat e padurea. Lolek si bolek sunt din chechis, sat transilvan cuminte asezat langa jibou. Cum care jibou? Jibou, un mare nod feroviar.

Dar ce se intampla? Ce porcarie! A venit o boare pe deasupra viilor. Care a luat zambetul de pe fetele lui lolek si bolek, doi porci ardeleni.

Lolek simte un gol interior. O neliniste aproape metafizica care i se strecoara ca o gheata in oasele lui de porc. Bolek ii zice sa nu-si bata capul, ca o sa fie bine.

Si totusi lolek se trezeste dimineata la sfarsit de brumar cu un junghi ascutit in coasta. Nu trece mult si isi da seama ca e un cutit. Prin fata ii trece in fuga de iapa pana crapa padurea.

Si apoi, caleidoscop, galeata cu mancare din care mancau ca porcii, cotetul primitor, murdaria calda. Ultima imagine e bolek razand groh.

Se mai aude groh groh groh. Guitz. Gro gro gro. Guit. Gr gr gr. Gui. G g g. Gu. G. …

Bolek sta cu ochii mici de porc mariti la maximum. Si lacrimile i se innoada pe piept, pe pieptul lui ardelenesc inca neafumat, mare trudanfa in viata. In aer miroase a lolek dar parca cumva accentuat. Miroase a lolek intors pe dos, cu tot ce are el mai intim.

Bolek se simte rau. Rau de mila lui lolek dar mai rau de mila lui insusi. Scroafele de alaturi nu au haz, cu cine sa le mai comenteze si pentru cat timp? Niste vaci nepasatoare.

Se arata vreme rea si bolek ia din inertie un pai in gura si umbla cu el asa. Apa e salcie si mancarea are un gust ciudat.

Trece o saptamana, trec doua. Bolek slabeste dar nu suficient incat sa nu mai fie apetisant. Si ieri dimineata se trezeste cu un junghi in coasta, un junghi ascutit. C sa fie?! Un cutit alb de curat.

Lui Bolek i se impaienjenesc ochii. Ratul se lasa in jos, pe un picior, picior de porc inca viu, dar cea mai buna parte pentru racitura. Mai e un pic. Ultimele imagini sunt cu padurea si el cantand cu lolek, ca doi porcovani fara griji.

Acum o parte din Lolek e la cireasa in frigider, sub forma de sorici si caltabos. Iar Bolek ne asteapta dormind somn de porc la 10 ore distanta, in judetul Salaj. E bine despartit pe caprarii si strans in carnati, caltabos si sarmale ardelene.

A venit vremea sa las partea sangeroasa din mine sa preia comanda. Lolek si bolek, imi pare groaznic de rau pentru voi. Dar va iubesc asa cum sunteti.