Imi descopar valente noi. N-as fi crezut sa rezist in fata unei emisiuni despre vin 20 si ceva de minute, cat tine un episod. Dar cand cramele sunt impletite cu povesti despre boieri care s-au iubit cu foc, atentia mea este intreaga. Si cand viile sunt asezate ca cireasa pe tort in cele mai sfios de frumoase locuri din tara, apai votez.

Fratia vinului este o emisiune cu Adrian si Catalin Paduraru. Ei sunt mari admiratori si specialisti in vin si fac din placerea lor de a amusina si mistui pahare o emisiune reusita. Se plimba prin tara, spun snoave si legende si ne dau si noua tot felul de idei.

Idei despre unde sa ne plimbam pe cai mai neumblate si mai de struguri pline. Idei despre conace si crame pe care sa le vizitam. Subiecte de conversatie cu barbatii pasionati de vin si alte susanele. Si povesti romanesti de succes, cu oameni care fac ce le place si se straduie sa ne placa si noua.

Fratia vinului s-a lansat pe 13 aprilie si se vede la TVR 2, miercurea de la 23.00 si sambata de la 13.00. Dati dati de buton acum, sambata asta, o sa aflati grozavii in sensul bun despre vinuri de Vrancea, Panciu si alte vite prin care curge vin nobil. Emisiunea este produsa de Indie Studio.

Primesc eu dis de dimineata un telefon de la regina Olandei.

Cand realizez cine este, imi netezesc repede pijamaua cu vaci si trec o mana prin par. Hai sa nu ma arat chiar ca o salbatica in fata majestatii sale. Ce s-o fi intamplat, ma gandesc putin ingrijorata in timp ce casa regala se prezinta cu toata onorurile. Probabil ca am scris ceva care i-a placut.

Pana la urma se clarifica lucrurile. Regina ma intreaba cu voce precipitata cand anume urmeaza sa venim eu, cireasa,  si ea, mama de cireasa, la Amsterdam. Eu ma fastacesc, explic ca abia ne-am intors de la Londra si, stiti cum e. Mai trebuie sa mai muncim oleaca, sa ne mai punem lucrurile in ordine. Na.

Regina, nimic. O tinea pe-a ei. Eu ca har, ca mar, ca poate ne mai gandim. Ea nici poveste. Sa veniti degraba, zice. Am pregatit bere de calitate, o sa opresc vantul tipic olandez pe perioada sederii voastre, ca sa nu va strice freza. Aveti pregatite si doua biciclete regale, de vreti sa va dati.

Cand aud asa nu mai pot si ma las moale. Promit ca ma gandesc profund la asta si ii dau de stire. Dar o regina nu se multumeste cu jumatati de masura. Nu, zice. Nu e suficient. Te rog sa faci aranjamente pentru inceputul de toamna. Atunci am si eu programul mai liber si pot sa petrec timp de calitate cu voi, sa va arat chestii.

Mai scapa daca poti de asa o abordare. Cu voce ragusita de fruct abia sculat din somn, am promis reginei ca venim negresit. Am sunat apoi pe mama de cireasa si i-am prezentat faptele. S-a zbatut ea nitel la inceput dar cred ca o dau pe brazda.

Amsterdam is calling. Candva anul asta, sa vedem cand are timp si draga de regina.

Multumesc frumos pentru anul asta care tocmai se scurge acum, sub mine, gafaind.

A fost unul plin ochi si foarte reusit. Tot ce pot sa tanjesc este sa mi se dea un an la fel de fabulos. Nu mai bun, nu mai gogonat, nu mai lucitor. Vreau un an la fel. Vorbesc serios.

Multumesc frumos pentru niste prieteni grozavi pe care am reusit sa-i cuibaresc langa mine si anul asta. Am sedus ba prin cinste ba prin viclesug niste oameni extraordinari. Multumesc anului 2010 ca strans langa mine cea mai tare garnitura de persoane si personaje.

Multumesc frumos pentru ca ma inteleg asa de bine in cuget si-n simtire cu mama de cireasa. Ce bine ca am petrecut si anul asta asa de aproape impreuna. Ea imi sufla in ceafa intr-un mod benefic si nu-mi inchipui livada fara femeia asta cmegacalifragilistica.

Multumesc frumos patronului meu pentru jobul pe care l-am avut si anul asta. Fara curajul lui de a-mi da o coala de hartie si niste bani ca s-o umplu, probabil nu m-as fi apucat asa de curand de scris. Si multumesc si pentru prezenta, chiar daca acum din penumbra, a sefului cu tepi, ariciul. Cat despre colegii da, ma simt imboldita sa multumesc inca o data. Sunt cei mai tari oameni dintr-o redactie.

Multumesc persoanei care mi-a gonit, macar temporar, omuletii din vezica. Nu i-am vazut, auzit sau simtit scormonind acolo de vreo 8 luni si asta nu e putin lucru. A fost mai mult liniste din punct de vedere vezical in 2010. Sunt recunoscatoare.

Multumesc frumos pentru sageata albastra care a mers unsa, fara sa capete vreun betesug, desi nu mai e chiar o tinerica. Multumesc pentru casa mea care devine din ce in ce mai frumoasa si mai rosioara in obraji.

Se cuvine sa multumesc si pentru ca am scos mezelurile din viata mea. Am divortat intai de parizer si salam si abia pe urma dar ferm am renuntat mai ales la crenvusti. Niste lucruri pe care le adoram dar pe care am invatat sa nu le mai indes zilnic in gura mea pofticioasa.

Cel mai tare si mai tare multumesc pentru veselia de care sufar in mod natural, venita la pachet cu un chef grozav de viata. Uite ca la sfarsit de 2010 zburd si exult si sar intr-un picior. Si asta desi nu am primit vreo veste grozava si nici nu am fost anuntata de o marire de salariu.

Apropo, era sa uit. Multumesc frumos ca nu sunt hulpava si lacoma de posesiuni materiale. Ca nu dau iama regulat in electrocasnice si tehnologie. Ca ma tratarisesc doar ocazional cu rochii, bluze, chiloti si agrafe.

Multumesc foarte mult, la fel de mult ca pentru toate cele de mai sus, pentru ca ma cititi. Asta imi asigura un rost si rostul ma face sa fiu vesela si tot ce ziceam doua paragrafe mai sus.

2011, keep up the good work.

Puf, am iesit din spuma de mare. Inca mai am pielea gaina de la vanticelul de dupa baie. Sunt mandra sa ma prezint intr-un ambalaj de mulatra caucaziana. Si mai pastrez sare pe piele si par cret de la valuri. Cine stie al catelea dus va fi capabil sa stearga urmele astea dragi.

Da, inca mai duc dorul borsului de peste. Cel rosu la culoare, cu pesti mici, si cu leustean proaspat tocat pe deasupra. Unde mi-o fi hamsia cu mujdei si mamaliga. Dar m-am intors si sunt gata de drum. Incepe vacanta part 2, de peste mari si zari si tari.

Merg acum sa ma bat cu toti ratonii pe burtica si sa beau sirop de artar cu polonicul, in compania veveritelor. Am comanda ferma sa aduc esenta de artar si inapoi, acasa. Deci voi tocmi probabil un transatlantic ca sa pot multumi si pe a cherry si pe dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri.

Obiectivul primar: sa ma revad cu verisoara primara, cea mai draga ruda din cele mai indepartate rotunduri de lume. Mi-e dor de ea pana la loc comanda.

Primele seminte prajite de mamaia impreuna le-am mancat. Dar cireasa spune cu mana pe inima: cojile erau puse la locul lor, in buna oranduiala. Primele aprige filme de groaza impreuna le-am privit, dardaind cu sufletul la gura si asezonand si cate un pachet de tigari de caciula. Cum sa nu fiu emotionata.

Mai vin la Montreal special pentru cireasa si prieteni vechi torontezi. Ne vom cazni impreuna sa vorbim frantuzeste. Dar cireasa poate fi banuita ca oamenii astia sunt doar un pretext.

Pentru ca pe bune sunt curioasa si o sa aflu cum e sa te imbaiezi in lacuri canadiene si sa te usuci la soare pe pontoane canadiene. O sa petrec timp cu doi nepoti semicanadieni, care nu prea vorbesc romaneste dar stiu sa aprecieze o salata de vinete cumsecade si o matusa pe cinste.

Apoi ne vom sui doua fete cucuiete in masina si vom porni intr-un roadtrip. Voi sti care sunt cele mai gustoase imbucaturi din Montreal si cum arata Quebec-ul. Voi numara oameni zambitori si copaci falnici si voi insista sa stau la picnic in cele mai frumoase luminisuri canadiene.

Apoi vom merge la NY, the Big Apple. Unde chiar nu stiu cu ce ma voi ocupa mai intai. Am de vazut prieteni de cand eram mica. Am de strabatut Manhattanul dupa indicatiile unui italian care stie ce zice. Si trebuie sa iau guri din magia orasului asta de care e indragostita toata lumea, ca sa pot aduce si acasa.

Ce stie cireasa ce-i New York-ul. Dar va afla. Si trebuie sa recunoasca ca este megacurioasa sa patrunda cat de cat tainele lui american dream. Cel pe care l-a tot criticat de pe canapea, de-acasa, fara sa stie exact cu ce se mananca.

Despre toate astea dar si extrem de multe altele, pe 16 august. Sa va gasesc frumosi si odihniti, caci va iubesc ca-n prima zi. Fatal.