A fost o vreme, recenta de altfel, cand era sa fac infarct de trei ori pe zi, in fiecare zi. In perioada aia am avut o viata tare periculoasa, acum imi e clar. Era acum un an. Uite.
Cum ieseam din casa, cum imi ieseau clabucii nebuniei la gura. Mi-am dat seama ca asa nu se mai poate. Aveam doua variante. Ori sa fac un plan bun si sa plec repede, sa ma salvez. Ori sa raman si sa ma impac cu viata mea in tara asta intr-un mod armonios, tot ca sa ma salvez. Cum n-am gasit niciun plan de isprava, mintea mea a inceput speriata, fara sa ma mai consulte, operatiunea cu numarul 2. Acum sunt bine.
Aproape 6 luni m-am bagat in continuu in sedinta, la mine in livada, si am facut cercetari & verificari. Am vrut sa inteleg pe deplin ce mi se intampla si sa iau decizii in cunostiinta de cauza. Rezultatele sunt urmatoarele.
Da, tara asta e nebuna complet. Da, i se trage din mai multe motive, ce mai conteaza. Da, contextul asta in car traiesc are 1001 defecte. Da, orasul asta este complet sufocat de propria-i existenta. Da, e mult haos si destula mitocanie. Dar am trecut in revista ce trufandale am eu aici. Lucruri de pret la care ar trebui sa renunt spre a merge intr-o tara sanatoasa, aratoasa, cu infrastructura fara gres, istorie convenabila si oameni civilizati.
A pus cireasa intr-un taler buchetul imens de oameni legati prin sange si valori comune pe care ii are in jur in tara asta nebuna. Tot in talerul asta a pus ea si meseria legata de cuvinte pe care o are si care o gadila pe cireasa placut la subrat dimineata.
In acelasi taler a asezat cerul albastru 9 luni pe an, marea cea mare in fiecare weekend vara si campiile pline de patimi la apus si cu miros frumos tot timpul anului. Si a mai condimentat cireasa talerul cu viata romaneasca cu atatea si atatea aventuri urbane si rurale. Si-a dat seama ca tara asta e un bun sediu central pentru tot felul de haiducii, cum are dumneaei permanent pofta sa intreprinda.
In talerul o viata noua a asezat cu grija un mediu ordonat, oameni imbracati frumos, lucruri care merg bine si unse, piatete cu porumbei si cafenele, cultura mainstream, lipsa caini pe strada, circulati civilizata si pistele de biciclete.
Pentru moment, talgerul romanesc atarna mai greu. Pentru moment, cireasa s-a reconciliat cu cireasa si nu insista sa se arunce peste granita in orice conditii. Ce-o mai fi, s-o mai povesti.
