august 15th, 2011
Cireasa simte lucruri amestecate acolo inauntru.
De cate ori mi-am furat-o rau de tot in dragoste, mi-a venit sa nu ma mai implic major. Macar o vreme, pana cand mi-am scos inima din ghips. Am stat in banca mea si am mestecat un decoct de propolis cu laptisor de matca si sange de om tanar pentru refacere. Intre timp m-am multumit cu ciurucuri emotionale care nu pun mari probleme.
Ei bine, constat ca asa stau lucrurile si cu alegerea unei noi biciclete. Dupa ce un varcolac a luat-o cu el, mi-am dat seama ca nu pot trai fara. Trebuie sa am bicicleta intre picioare si trebuie sa o am cat mai repede. Ma arde cu flacara mica. Doar ca nu prea stiu cum sa abordez toata tarasenia.
Mi s-a facut o propunere de nerefuzat. O bicicleta frumoasa si devreme acasa. Cu silueta de viespe si cauciucuri crem si cos pentru conopida si pere jambon si aparatoare pentru rochie. Oferita mie la un pret de ies sa urlu de bucurie in piata universitatii, la o ora de maxima audienta.
Doar ca mi se pare bicicleta asta discreta ca o fanfara militara. Cand as merge cu ea pe strada, as procura vise umede fiecarui hot. Probabil ca ar intra in randul celor mai cautate biciclete de femei din metropola. Ma gandesc ca m-ar prinde noaptea in timpul unei ambuscade si mi-ar strecura sub pielita subtire de cireasa un cip.
Apoi m-ar urmari miseleste la piata cand iau branza telemea de oaie, la pensat, la film, la bere. M-ar hartui pana as ceda si le-as da-o de buna voie. E grozav sa ai bicicleta vedeta dar durerea pierderii ei probabil ca m-ar invrajbi impotriva aproapelui meu, in general.
Mai degraba m-as aburca intr-un hipermarket, ce daca le urasc. As alege cu ochii inchisi in sistem ini-mini-maini-mou o mangafa de bici aflata la reducere. Nici macar n-as insista sa fie rosie sange sau galben lamaie. As incaleca vitejeste pe ea, fara asteptari marete, si m-as avanta.
Si as face toate astea cu speranta ca cineva, oricine, n-o sa o observe si nu o sa tanjeasca sa mi-o ia cu el. Sufar ca un caine mic care a pierdut osul lui mare cu multa maduva in el. Am dilema biciclistei ranite in amorul propriu, in al sau buget dar si in intimele convingeri ca lumea e buna, buna de tot.
Tags: bicicleta furata, bucuresti, dileme, second hand, ura
Posted in Uncategorized | 5 Comments »
aprilie 19th, 2011
Ce conteaza ca niste norisori mari si gri brazdeaza cerul. Cireasa cu speranta in privire incaleca si dusa este in treburile ei zilnice de biciclista muncitoare.
Da, ceva ma nelinisteste si imi stirbeste putin placerea calatoriei urbane. Pana acum nu a avut loc nicio intalnire de gradul trei cireasa-caini vexati la vederea unui biciclist. M-am contorsionat fizic si mental in vederea gasirii unui drum dogfree. Mi-a izbutit pana in prezent dar norocul asta nu poate tine pe vecie.
Si amusineaza cireasa, acest animalut sperios, locurile prin care trece. Si incearca sa nu scotoceasca prin stradutele mai laturalnice. Desi taman alea sunt cele mai placute pentru o plimbare primavaratica pe bicicleta. Merge cu bicicleta pe varfuri, doar-doar o scapa neincoltita.
Si se straduie cireasa sa vada prin masini, ca superman. Isi fixeaza ochii uite-asa si cotrobaie prin locurile ce par sa ascunda caini neprieteni ai omului ecologist. Vrea ea sa emane doar putere si alte sentimente pozitive catre cainii care ar fi, daca ar fi.
Frica este mare. Dar placerea de a pedala printr-un oras care culmea, devine suportabil odata ce-ai urcat pe bicicleta, e si mai mare poate. Astazi am fost mangaiata de o magnolie roz. In alt loc m-a trezit sub ploaie de petale alburii, fluturi mici si delicati cu miros de minune.
Pe bicicleta vad totul mai bine si mai clar. Fac parte din mediul meu inconjurator in mod direct si asta ma distreaza. Cu stupoare am descoperit ca pot purta cu mine, pe langa cele normal trebuincioase, si tot felul de alte incarcaturi. Am pe bicicleta borcanul cu mancare si echipamentul de sport pentru dupa-masa. Pfii, ce mai eficienta.
Cireasa isi consolideaza statul de biciclista vazand cu ochii. Si, dupa ce va prinde curaj sa mearga fluierand pe ruta acasa-serviciu-acasa, va incerca si alte rute, mai grandioase. E bine sa fii biciclista. E bine sa fii.
Tags: biciclista, bucuresti, caini, eco, frica, satisfactie
Posted in Uncategorized | 3 Comments »
aprilie 7th, 2011
Decoratii de biciclista de duminica aveam deja. Tot anul trecut am cochetat in weekend cu plimbari lejere. Puneam fusta sa falfaie in vant, strangeam niste prieteni si porneam prin parc.
Insa de-acum ma pot numi pe drept cuvant biciclista oficiala a orasului asta nebun, Bucuresti. Dimineata am incalecat pe-o sa si dusa am fost spre job. Am judecat obiectiv cele doua pericole, caini si masini. Am cantarit faptele cu un cantar profesionist instalat la mine in cap.
Am ales raul care mi s-a parut a fi mai mic. Cainii care se reped dupa mine si bicicleta mi se par asa de ingrozitori incat m-am refugiat cu drag in bratele masinilor isterice. Sunt acum la cheremul soferilor rau voitori.
Si asa, cu bucile stranse si emanand transpiratie din abundenta pe buza mea superioara, am pornit pe o artera. Daca vrei sa o alinti, ii spui intens circulata dar este o gluma. De fapt este un mic iad. Si totusi cruciada mea personala a mers inca de la inceput struna. Foarte putine obstacole mi s-au pus in cale si m-au determinat sa descalec.
E drept ca dintr-o masina mi s-a strigat sa merg mai pe dreapta. Desi eu, cu sufletul cat o maslina de oaie de atata incordare, tineam 1.8 cm de bordura. A mai fost un camionagiu de pe o basculanta care avea chef sa basculeze ceva. Asa ca m-a claxonat prelung, ca o chemare de imperechere de primavara.
Dar ce conteaza. Gheata biciclismului meu personal s-a spart. Astazi am circulat ecologic si autonom. Sunt foarte fericita. Am mirosit copaceii infloriti mai cu spor. M-am bucurat de soarele care m-a scarpinat in cap. E un mare pas inainte. Sa las eu masina acasa si sa evoluez doar pe 2 roti e ceea ce as numi o revolutie personala.
Biciclesc deci exist.
Tags: bicicleta, bucuresti, ecologie, fericire, primavara, revolutie
Posted in Uncategorized | 13 Comments »
ianuarie 30th, 2011
Au trecut patru ani de cand claxonez cu ravna pe unde trec.
Au fost patru ani lungi si plini, patru ani de claxonari fertile si totusi teribil de futile. Atata lucru stiu si eu. Patru ani in care m-am aburcat pe panta claxonatului cu entuziasm. Patru ani in care am exprimat prin claxon sentimente amestecate. Acum a venit timpul sa platesc pentru toate astea.
Cu greu imi mai vine azi sa claxonez. Cand totusi nu ma pot abtine si ating goarna atat de draga, sunt pedepsita cu un sunet hilar. Un fel de boncaluit de cerb. Un raget pentru care cred ca ma rad si curcile din trafic, cand ma aud. Ce pedeapsa mai mare pentru un claxonator de profesie, ca cireasa.
E clar ca am exagerat. Detest claxonul altora din toata inima mea mica si neagra. Insa asta nu m-a impiedicat sa ii tratez eu pe altii cu al meu din belsug. Nimic nu m-a impiedicat sa sanctionez in acest fel hilar bmw-urile & alte masini mari, cu mitocani la bord. Am claxonat cand le-am zarit depasind coloana, vening pe contrasens, taind fata si facand slalom prin orasul asta deja sufocat.
Am claxonat batranele care treceau pe unde nu se poate povesti. Am claxonat caini, ca sa evitam un macel. Am claxonat femei bogate oprite de-amsulea pe banda din dreapta. Mai aveam putin si claxonam, in mod libidinos, barbatii aratosi de pe strada. Am claxonat mult, caci am avut de ce.
Acum s-a cam ispravit. De rusinea sunetului pe care claxonul meu a inceput sa-l scoata, ma voi gandi nu de 2 ci de 22 de ori inainte sa-l apas. Ma gandesc ca, odata inceputa coborarea, starea claxonului meu o sa se deterioreze pe masura ce abuzez. Si cum fara claxon deloc nu pot trai si cum in service sa-l fac sa graiasca din nou nu-mi place sa ma duc, solutia e simpla.
Claxoneaza acum cireasa in sfarsit civilizat, cu grija, doar cand e musai. Aplicam starea de necesitate, caci mi-a ragusit claxonul.
Tags: bucuresti, claxon, enervant, mute, pedeapsa, ragusit
Posted in Respir in Romaneea | 7 Comments »
octombrie 21st, 2010
Am asteptat cateva zile. M-am gandit ca-mi trece. Cum iti trece o durere de cap care a venit nechemata sa strice ea toate apele. In fond eu am un rost aici. Chiar daca vecinei mele de palier nu i se pare si ma roaga sa-i vand apartamentul in care vietuiesc cu placere. Ma rog.
Am luat piramidon si mi-am facut frectie cu nitel carmol. Mi-am pus prisnite babesti si m-am uns cu diverse alifii intr-o multitudine de locuri cheie, doar-doar. Am facut gargara cu musetel si masca de galbenele. Cum insa gandul persista, trebuie sa-l recit aici tare. Sa ies in fata clasei cu o bocceluta de curaj si sigura ca voi izbandi in cruciada mea ce poate starni ilaritate.
Se intampla sa caut clujean. Prin asta inteleg locuitor al orasului Cluj cu acte-n regula. Nu am incotro. Asta e orasul de care m-am indragostit. Cum iubirea e impartasita si intensitatea destul de acuta, n-am de ales. Caut clujean care sa reuseasca sa ma faca sa ma desprind de metropola mea spre a ma stramuta in orasul asta care imi pare o sexy fata morgana.
Stiti cum e. In doi e mai facil sa infrunti schimbarea.
Clujeanul trebuie sa aiba intre 25-48, sa fie nascut din mama entuziasta acolo, in Cluj. Sau oricum, de catre alta mama entuziasta, in alt colt de ardeal cat mai invecinat. E drept ca prefer un clujean din anul de gratie 1974 dar nu sunt chiar in pozitia de a face mutre.
E bine sa indrageasca activitatile in aer liber si sa traga si de cireasa inspre a infaptui impreuna acte de recreere. E de preferat sa scoata cu veselie bicicleta din casa de cate ori are ocazia si sa o apere pe cireasa de masini si alti dusmani cand merg impreuna.
M-ar bucura sa fie un clujean optimist si cu chef de viata. Unul care sa se poata intretine singur in asa masura incat sa putem calatori in jurul Clujului si inafara tarii oridecateori e nevoie. E bine ca acest clujean de care vorbesc sa stie ca o sa fie nevoie de foarte multe ori sa parasim Clujul in graba spre a merge in mici calatorii de sfarsit de saptamana sau mari-mari calatorii varatice si de sfarsit de an.
Si il rog pe clujeanul asta ca, dupa ce l-am gasit, sa ma ajute sa ma acomodez in noua mea livada reala. Caci in cea virtuala ma descurc deja binisor. Trebuie sa imi gasesc un apartament extraordinar de central, in asa fel incat atunci cand ies din casa sa vad o suma de obiective clujene ce ma amuza. Promit sa ofer explicatii indestulatoare in acest sens.
Caut clujean si nu ma joc. Dar am chef de joaca.
Tags: 1974, anunturi, ardeal, bucuresti, caut, central, cluj, clujean
Posted in Respir in Romaneea | 20 Comments »
