In general ma descurc bine eu cu mine insami si cu garnitura mea de prieteni grozavi.

Sunt insa momente cand trebuie sa iau garda si o las jos. Atunci ma intreb cu pofta si ochi lucind de interes unde e barbatul. Acest personaj colectiv de pret, fara de care multe lucruri nu merg cumsecade.

O sa las deoparte situatiile romantice unde se cere un barbat de nadejde. O sa ma opresc asupra aspectelor practice azi. Unde este bunaoara barbatul cand se apuca cireasa sa bata un cui.

Peretele nu vrea sa stea niciodata cuminte sub mana ei inarmata cu un ciocan. Se valureste, da din picioare, se stramba la ea. Cand in sfarsit ea reuseste sa-l gaureasca, se isca o crevasa mica si neagra. Apoi mai cade nitica tencuiala si tot asa. Intr-o gaura gandita initial pentru un cui, poti sa faci un cuib de randunica.

Si unde este barbatul cand centrala clipeste a neliniste din ochiul ei rosu. Cand incinta se raceste ca sangele unei vietati trecute in nefiinta. Cand e iarna afara si vantul incepe sa-mi treaca jucaus prin plete. Un vant pezevenghi nevoie mare, desi suntem la interior.

Unde este barbatul cand cireasa se afla fata in fata cu tehnicianul de service. Cand el zice sfatos ca trebuie schimbat neaparat ceva la masina, sa zicem un jigler dar poate fi orice altceva, ei nu ii da mana sa-l contrazica. N-a mai auzit in viata ei cuvantul cu pricina. Poate ca trebuie schimbat, cine sa mai stie. Cum cine. Mereu barbatul.

Si unde este barbatul in general, la toate lucrurile care trebuie facute cu nitel cap. Caci nu se poate trai armonios si echilibrat doar cu energie fenimina. El stie incotro ar fi bine sa o luam si de ce, geografic vorbind. Mai stie cum se cheama muntii aflati la mai mult de 1000 km departare. De ce se bat oamenii prin lumea asta mare si de neinteles. Si cum anumite lucruri au mai multi sorti de izbanda facute intr-un anumit fel.

Oh da, corpul unui barbat are multe cotloane fascinante. Asa crede cireasa si spera ca nimeni nu o sa arunce cu oua fierte moi in ea, la auzul unei asemenea declaratii.

Dar tot cireasa crede ca exista barbati care pun la bataie pentru publicul dornic locuri noi, numai de ei stiute. Asa sta treaba si cu osul fermecat.El se vadeste doar daca il cauti cu lumanarea la un anumit barbat. Si nu apare deloc in alte cazuri, cand trupul este impanat cu nitel mai multa carnita decat ar fi poate indicat.

Hercule nu era gras. Nici Prometeu, desi avea ficatul slabit. Ce sa mai vorbim de alti zei din mitologia greaca si semizei actuali, apartenenti la rasa universala.

Osul fermecat este o bucata de pe sold, cum coboara el spre o zona fierbinte dar de umbra plina. Cand el este evident pentru ochi, iti dai seama ca pielea abia acopera anatomia mai profunda. Foloasele osului fermecat sunt multiple. El este un bun reazam pentru pantaloni dar provoaca si simpatie in randul femeilor care stiu sa se uite la el.

Cireasa este mare iubitoare de frumos si nu poate trece cu vederea asa un os, cand el ii izbucneste in fata. Singura dorinta ar fi sa poate preleva din acest os o mostra de dimensiunea unui deget mic de femeie. Apoi sa-l agate de-un fir de piele si sa-l poarte asa prin lume, pe unde are dumneaei treaba.

Cu acest talisman, facut din os de sold de barbat, s-ar simti cireasa in deplina siguranta. Crede ea ca s-ar descurca mai multumitor in trafic. Ca ar fi lasata in fata, acolo unde de obicei se formeaza cozi. Ca ar munci mai cu spor si ar dovedi rezultate remarcabile. Astea si multe altele s-ar intampla cu osul fermecat la purtator.

Am descoperit* o melodie care ma uimeste mereu. Este vorba despre Simple together de Alanis Morissette.

Mi se pare ca versurile exprima asa de plenar ce crede un om cand se indragosteste. Si arata cumva tot plenar si dezamagirea ca lucrurile nu s-au comportat cuminti, pe masura asteptarilor. Le pun mai jos, sunt fascinante. Si o sa incerc si o traducere primara si complet adaptata si aproximativa, la prima rasuflare. Chit ca stiu ca nu aveti nevoie.

You’ve been my golden best friend / Mi-ai fost cel mai tare prieten
Now with post-demise at hand / Dar acum ca ne-a murit in brate
Can’t go to you for consolation / Oh nu pot sa caut consolare tocmai la tine
Cause we’re off limits during this transition / Pentru ca ne-am ars groaznic pe parcurs

This grief overwhelms me / Sunt coplesita de gust rau in gura si melancolie
It burns in my stomach / Si am arsuri la stomac
And I can’t stop bumping into things / Si reusesc sa merg mai departe doar lovindu-ma de lucruri

I thought we’d be simple together / Am crezut ca o sa mearga usor ca un fulg
I thought we’d be happy together / Am crezut ca o sa fim fericiti
Thought we’d be limitless together / Am crezut ca sky is our limit
I thought we’d be precious together / Am crezut ca o sa stralucim impreuna
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

You’ve been my soulmate and mentor / Mi-ai fost suflet pereche si mentor
I remembered you the moment I met you / Te-am remarcat din prima
With you I knew god’s face was handsome / Cu tine m-am prins ca fata Lui e de bun augur
With you I suffered an expansion / Cu tine m-am reinventat

This loss is numbing me / Am pierdut si sunt amortita
It pierces my chest / Am pieptul perforat de nemultumire
And I can’t stop dropping everything / Si-mi scapa tot si toate

I thought we’d be sexy together / Am crezut ca o sa fim asa de sexy impreuna
Thought we’d be evolving together / Am crezut ca o sa devenim mai buni
I thought we’d have children together / Am crezut ca o sa facem copii
I thought we’d be family together / Si ca o sa fim o familie misto
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

If I had a bill for all the philosophies I shared / Of, daca as avea cate o suta pentru fiecare filosofie la care m-am dedat
If I had a penny for all the possibilities I presented / Of, daca as avea cate un leu pentru tot ce am crezut
If I had a dime for every hand thrown up in the air / Of, daca as avea cate un banut pentru fiecare tanananana (nu gasesc ceva bun)
My wealth would render this no less severe / M-as imbogati

I thought we’d be genius together / Am crezut ca o sa fim mortali impreuna
I thought we’d be healing together / Am crezut ca o sa ne ungem ranile reciproc
I thought we’d be growing together / Am crezut ca o sa (ne) crestem impreuna
Thought we’d be adventurous together / Am crezut ca o sa facem haiducii impreuna
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

Thought we’d be exploring together / Am crezut ca o sa devenim exploratori profesionisti
Thought we’d be inspired together / Am crezut ca o sa fim sursa de inspiratie unul altuia
I thought we’d be flying together / Am crezut ca o sa zburam de bine ce o sa ne fie
Thought we’d be on fire together / Am crezut ca o sa ramanem pe jar
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

*Melodie indicata de a cherry pentru autoflagelare cand mergem la drum.

Si cantecul.

Sigur ati observat ca in oras sunt niste spatii comerciale parca blestemate.

Unele care si-au schimbat proprietarii si obiectul activitatii precum un om decent ciorapii. Foarte des si cu zero rezultate. Ciorapii mereu se murdaresc, locurile alea mereu dau chix.

Cine stie din ce motive unele spatii sunt parca blestemate. Orice ai intreptinde acolo si oricat suflet si alte resurse ai pune, afacerile esueaza rand pe rand.

Probabil ca este vorba despre modul in care circula energiile acolo. Nu ma prea pricep dar se pare ca in locurile astea care au si vad dar si deschidere buna la strada asta se intampla. Vibratii rele care circula ca mici fantome, dupa bunul plac, speriind vanatul.

Nefiind o cireasa de afaceri, pot doar sa ma mir la aceste intamplari comerciale. Mai rau imi pare de apartamentele care sufera de aceeasi meteahna imposibil de reparat. Niste locuinte care functioneaza pe post de halte emotionale pentru actorii participanti la cuplu, care incearca sa-si faca un rost intr-insele.

Din destinatie finala pentru doi, ele transforma mereu situatia in arsice. Apartamentele astea se incordeaza, se dau peste cap si in loc sa se transforme in ceva bun si fermecat, imping lucrurile catre situatii absurde, de tipul gara pentru doi.

Stiu cel putin un asemenea asezamant care seamana nefericire. Este plasat intr-un bloc nou, acceptat de curand in harta administrativa a sectorului 1. Adica ceea ce am numi o partida de apartament. Cand il vezi, nu banui de ce e capabil.

Geometria spatiului pare ok. Vecinii de asemenea. Chiar si orientarea catre oarece puncte cardinale sanatoase. Apartamentul nu scoate o vorba si isi invita in el, rand pe rand, jucariile.

Asa ca cine intra acolo lasa in urma orice speranta. Partenerii intra cu surasul pe buze si motivatii pulsande prin suflete. Si nu trece mult timp si apartamentul le macina sufletele si le amesteca praful astfel rezultat cu deznadejde, nostalgie, depresie si adeseori nebunie temporara.

Barbat si femeie lasa zilnic sange intr-un mic lighenas aflat la intrare. Lasa sange zilnic in cantitati mari pana cand nu le mai ramane nimic. Si abia cand sunt galbeni la fata si cu obrajii supti se incumeta sa-si spuna am dat tot-tot-tot, Nu mai am nimic-nimic-nimic. Trebuie sa plec-plec-plec.

Apoi, barbat si femeie, mai inca storc 3-4 picaturi finale, care ies cu dureri interminabile. Si inchid usa cu grija, ca sa nu atraga atentia oricui se uita asupra unui sfarsit nedemn.

Si mi-e ciuda ca, macar acolo unde stiu eu sigur ca se intampla asa, nu exista o inscriptie gen atentie! apartament cu bulina! unde bulina sa semnalizeze un altfel de cutremur. Unul profund, interior, care darama tot.

Conducea un BMW serie 5, nou si negru. Ne-am intamplat la stop. Mi-a zambit cu subinteles. Ceva in genul draga facem si noi un cichi-cichi. Frumusos barbat, nu zic nu.

Mi-a sarit basca de mirare. Sa nu mai pot conduce si alta nu. M-am departat tilpil si demn in tromba, speriata. Dar n-am putut sa ma opresc din a-i scrie o epistola deschisa. Ca si cum inca am mai sta la stop impreuna. Mai, omule, tu chiar iti dai seama ce esti pe cale sa declansezi?

Daca ai nenorocul sa-ti zambesc inapoi, pentru ca m-ai prins intr-o pasa emotionala proasta. Daca bem o cafea impreuna si te seduc cu veselia mea. S-a mai vazut. Daca descopar ca ai niste ochi tulburator de vii si incep sa te iubesc cu foc si para. Daca gasim chiar si ce sa vorbim. Ala esti, iti zic eu. Murim de gat impreuna.

M-am gandit ce putintic instinct de conservare demonstreaza omul asta. Pai, mai omule, eu am avut un prieten cu BMW serie 3, deci ceva mai putin grav. Si era sa ne prapadim amandoi de uimire. Hai sa ne gandim un pic, sa ne clarificam.

Dupa ce sa zicem ca ne-am indragostit si ne-am mai consumat putin si am cotrobait unul prin corpul altuia cu rasuflarea taiata si entuziasmul primelor uniuni carne-suflet-carne paleste, se va intampla asa. Propun doar un scenariu simplu, fara variante.

Tu vei descoperi ca eu sunt de fapt prea pitica pentru un conducator de serie 5. O sa te uiti cu jind la lunganele prietenilor tai si o sa te rusinezi. O sa te intrebi de ce naiba mi-ai zambit la stop, in fatidica dimineata in piata unirii. Si o sa ma blestemi ca ti-am zambit inapoi.

O sa vezi, daca mergem intr-un weekend la Paris, ca nu scapi de mine trimitandu-ma la cumparaturi pe Champs Elysees. Si ca eu vreau sa vizitez cutare si cutare locuri si ca mi se pare normal sa luam metroul. Tu o sa te uiti ingrozit la romanii din jur, sperand ca nu te cunoaste nimeni si nu spune acasa ce faci.

Eu o sa-mi dau seama ca prietenii tai sunt niste neispraviti, din punctul meu de vedere. La tine macar imi plac ochii si combinatia carne-suflet-carne. Care ma induioseaza suficient incat sa uit, pe alocuri, cine-mi esti. Dar la ei nu-mi place nimic.

Si orice minut petrecut in preajma lor ma arde. Poti sa faci pe pielea mea oua ochi in momentele alea. Iar tu, tu crezi ca ne distram cel mai bine din lume cand ne intalnim cu ei. Si nu intelegi de ce pitica asta mai pune si bot. Dupa ce ca e pitica. Fir-as al naibii cu norocul meu, o sa zici. Pe cine-am omorat, o sa mai zici.

La un moment dat o sa constanti ca sanii mei natural mari parca nici nu stau asa sus cum ai invatat tu ca stau sanii la femeie. Si o sa constati ca, desi ai picat blana cand mi-ai atins pielea fina, am celulita. Si iar o sa te uiti cu jind la lunganele prietenilor tai. Cele cu carne tare si sani cu sfarcuri puse stanga-dreapta in dreptul claviculei.

Eu o sa constat ca tii la ceasul tau de mana ca la un copil. Si ca desi il iubesti asa cu foc, abia astepti sa-l schimbi. Sa ai alt copil pe care-l iubesti ca pe ochii din cap. Unul nou, care sa te arda la buzunar de sa simti. Pentru ca numai atunci stii tu sa atingi nirvana. Da-da, e o metafora pentru o stare de gratie. Asta voiam sa zic, dragul meu.

O sa constati ca buzele mele sunt incredibil de subtiri. Mai subtiri decat stii tu ca sunt buzele la femeie. Si ca dintre ele nu curge tocmai lapte sau niscaiva miere. Ca ele emana putregaiuri si idei complet traznite. Chestii si valori care ar cutremura carnea oricarui prieten de-al tau. Bine ca nu m-a auzit mama ta ultima data, stii tu cand.

O sa-ti plezneasca un vas in ochi de nervi cand o sa auzi ca merg la cizmar. Eu o sa mor cand o sa ma duci la mare la Mamaia in weekend. Tu o sa te imbraci la limita de rau dupa gustul meu, desi cu straie bogat alese. O sa ma uit in jur sa vad cine ne vede. Eu o sa port pantofi cu talpa plata, dupa ce ca sunt pitica. Nu stiu sa merg pe tocuri. Poti sa crezi asa ceva.

Pot sa mai zic pana maine dimineata dar n-are rost. Ai prins ideea. Eu si cu tine chiar nu ne potrivim. Si fii mai atent pe viitor. Nu mai zambi asa, fara discernamant. Nu te uita la zulufii mei si la ochii de caprioara. Sunt insasi medusa, cu serpi in loc de par, daca ma cunosti mai bine. Iar tu, pentru mine, nu mai zic.

Hai, condu cu atentie. Si sa auzim de bine.