scrisoare deschisa catre zana maseluta

aprilie 30th, 2009

tooth-fairy

Draga zana maseluta,

Eu inteleg ca atunci cand eram cireasa mica-pitica, aveai un rost clar.

Eu iti daruiam cate un dintisor de lapte, vai de mama lui. Mai tii minte cum aratau? Hi-hi. Si tu il luai si naiba stie ce faceai cu el. Nu ma bag. Job description-ul tau.

Cert e ca il vindeai pe bani buni. Altfel nu imi explic cum de iti permiteai sa-mi dai si mie inapoi o cota parte. Am facut afaceri bune impreuna.

Apoi, ai disparut ca un fum. Tu sigur invarti in continuare chestii prin gurile oamenilor. Stiu eu. Cireasa nu e fraiera.

Dovada ca si eu iti mai dau din cand in cand dinti. Sau parti din dinti de-ai mei. Doar ca nu imi mai intra in cont nimic pe chestia asta. Si nu mi se pare ok.

Deci acum, spune si tu. Relatia noastra s-a transformat din ceva win-win in ceva win-lose. Unde eu lose. Zana maseluta, ti-am zis ca eu urasc sa pierd? Imi clantane dintii de nervi.

Asa cum vad eu, o cireasa, lucrurile acum. Ai doua posibilitati. Si sa nu zici ca nu poti. Sigur ca ai sange sa faci asta. Ca de-aia esti ditamai zana.

Ori pui mataluta mana si-mi lasi dintii in pace. Ca iti dai seama, miza e acum mult mai serioasa. Nu e ca atunci cand eram mica si credeam orbeste in tine. Tu iei dinti care nu se mai intorc niciodata la mine.

Ori, si sunt deschisa si la asta. Imi iei particele din dinti. Si atunci marci banul, zano. Da frate. Iei dintele, pui colea deoparte, in plic. Bani pentru tratamentele luxuriante ale ciresei cu dentitie firava.

N-o sa zic la nimeni de aranjamentul nostru, iti dai seama. Eu am lucrat prin corporatii si am invatat acolo o gramada de chestii. Printre care legea precedentului.

Stiu ca daca se afla ca noi doua suntem pe combinatia asta. O sa tabare toti stirbii si frustratii pe tine. Sa-ti ceara bani, dinti, masini, ceasuri, electrocasnice, femei, vacante all inclusive. Si mai stiu eu ce.

Deci nu te dau in fapt. Ramane intre noi.

Dar zano, nu te fofila. Vino cu o solutie viabila la cireasa. Ca daca nu, odata ma infoi si ma zburlesc la tine. De-ti sar dintii de frica.

A ta vesnica si credincioasa,

Cireasa.

aici sunt banii dumneavoastra

martie 16th, 2009

banii_dumneavoastra

Pentru cei care nu stiu inceputul povestii chinezesti click aici. Pentru cei ce stiti, trebuie sa precizez de la inceput. Ca povestea chinezeasca de azi e nitel mai trista.

Iar am fost mai intai cu lamaie la Kaufland. Iar ne-am intrebat ce-or manca chinezii. Ce-or bea chinezii. Ce-or simti chinezii.

Am targuit cu cap. Asa atent cum poate nu facem niciodata pentru noi. Am avut oaresce probleme in a tine socoteala sa nu depasim suma. Pentru ca amandoua suntem tare umaniste din fire. Si prin urmare zero aritmetice. Ne dadea mereu cu radical.

fratie

Apoi vajjjj, ne-am infiintat pe un soare frumos. Printre salcii inmugurite si pasarici cantatoare fara discernamant. In locul stiut din parcul Herastrau. Unde isi duc zilele chinezii. Armata de teracota miscatoare cantonata la noi.

Mult mai putini chinezi. Mult mai jigariti. Mult mai infometati. Mult mai tristi. Gata cu valul mediatic pe care surfau optimisti acum 3 saptamani. Gata cu doamnele cu blana care aduceau ceai. Chiar si noua ne-a trebuit ceva timp sa revenim. Gata cu aplauzele.

oala

Mai putini chinezi la fata locului. Si deci mult mai putina speranta pe mutrele lor. Si cantitativ si calitativ. De-aia nici nu prea mi-a mai venit sa fac poze.

M-am simtit ca si cum eu voioasa. Proaspat vopsita la stilistul de fitze maxime. Cu bluza albastra cu volane si dupa ce tocmai luasem pranzul. Voiam sa pozez un om bolnav. Sa ma laud apoi mie si voua ca l-am vizitat.

pungi

Le-au trebuit chinezilor 0.002 secunde. Ca la timpul record in care se lauda google ca gaseste zeci de mii de linkuri. Ca sa dibuie croissantii, cel mai usor de mancat din pungile noastre. Pe care ii devorau in liniste.

eating

Le-am adus si tigari si ciocolata pentru energie. Si conserve de carne de porc. Si iaurt si paine si pateu de ficat. Si mere si banane. Si ce-am mai putut. Adica voi le-ati adus, stiti voi cine.

Desi eu nu va cunosc pe voi, donatori pentru chinezi. Aici sunt banii dumneavoastra. Dar ce am vazut acolo nu mi-a picat bine. Si de unde ma gandeam ca asta e ultimul drum la chinezi. Trebuie sa mergem din nou. Sa facem tot ce putem.

soare

trafic si bani, veniti la mine

ianuarie 14th, 2009

caviar

Spuneti drept, va deranjeaza ideea ca eu vreau mult trafic si deci poate mai multi bani in viata mea?

Va supara, ma considerati un monstru, nu o cireasa? Vi se pare ca acum, ca stiti asta, mi-a crescut un corn in frunte? Sunteti scarbiti? Daca da, tocmai va intind o punga on-line pentru voma on-line.

Si eu, eu ce sa fac? Sa ma intristez jenata, mai degraba decat sa sar intr-un picior. Cand dono trimite catre mine zilnic o populatie cat locuitorii unui mic orasel? Zau dono. Mi se face rau de la atata du-te vino pe blog. Nooooot.

Sa imi propun sa imi fac timp acum, la inceput de an. Sa trec fizic, nu virtual. Pe la toti cei care m-au pus in blogroll. Sa ii rog sa ma scoata, ca eu vreau sa citesc doar eu ce-am scris tot eu?

Ha. Si ha ha. Si ha ha ha.

M-am zburlit aici pe taste pentru ca hotcity.ro. Site-ul unde scriu si care ma hraneste fizic si spiritual. A dat drumul in toamna la proiectul ala cu sustin blogosfera feminina. E, si acum tocmai am lansat noi acolo un concurs de scris, pe o tema data.

Si daca tu femeie blogarita scrii misto. Lucru stabilit de restul cititorilor prin vot democratic exprimat. Si care este apoi in mod totalitar moderat de catre organizatorul hotcity.ro.

Castigi 1,000 de euro nu cash, ci in publicitate pentru blogul tau pe diverse site-uri. Si m-am prins ca umbla asa, o vorba printre prezente vieti de doamne si domnite. Ca ar vrea sa scrie, dar nu pentru bani/publicitate. Ci vor doar asa, sa scrie.

Dar vreau sa va rog mult de tot sa aveti curaj. Si sa scrieti nu doar ca sa scrieti, ci si ca sa castigati. Ca asta e ceva bun, nu e nimic in neregula. Nu e deloc jenant sa participi intr-o cursa pentru un premiu. Si sa faci asta scriind e cool.

Sigur, trafic de calitate si bani obtinuti numai pe cai placute. Asta vrem toti oamenii de pe lumea asta. Si ciresele ain’t no different.

Dar totusi traficul, de orice calitate ar fi el, aduce bani. Iar banii, de orice calitate ar fi ei, aduc bunuri. Pentru oameni si deopotriva cirese.

Adica blanuri artificiale care par atat de naturale, campari orange, bilete de avion, 8 ore de ski pe zi in locuri minunate, pantofi verzi, impachetari in ciocolata si tehnologie de varf, cu icre de manciuria on top.

Si de ce sa-mi fie rusine sa-mi doresc o viata mai buna. Mai ales daca ea incepe sa curga sau sa picure. Din varful pixului meu. Dar eu n-am voie sa particip…

Deci doamnelor, domnitelor. Participati la concurs pentru ca e fun. Pentru ca descoperiti alte femei din blogosfera cu care probabil o sa va distrati. O sa va imprieteniti si o sa va cititi reciproc, o sa aveti revelatii. Eu azi am avut una.

Asta e foarte misto.

Dar scrieti la concurs si pentru ca ati putea castiga publicitate pentru blogul care va e probabil foarte drag. Si ce e rau in faptul ca blogul care va e drag. Poate sa va aduca si notorietate si niste bani.

Cat despre mine. Ce sa fac, raman o cireasa ciobaneasca. Trafic si bani, veniti la mine. Acum.

A, sa nu uit. Draga Sutu, te rog, cum ai putut sa ma numesti cel mai bun blog feminin, la Gala Premiilor Palatul Sutu, pe 2008? Si sa-mi versi in blog 1,524,326 de cititori din cei 3,246,789.4 pe care ii ai tu? Vai, sunt asa de jenata…

Dar va astept sa scrieti la hotcity.ro. Cu chef si cu mult curaj. Si abia astept sa va citesc.